Roxana Chindris

Eu i-am răspuns şi ne-am dat întâlnire sâmbătă dimineaţa. Înainte însă să plecăm, am sunat-o şi am întrebat-o dacă sunt vaccinaţi şi deparazitaţi. Mi-a zis că nu, la care colega mea a zis că noi nu putem dona căţei nevaccinaţi, pt că e un risc prea mare ce ne-ar putea periclita imaginea. La care tipa spune nervoasă că deja e cu soţul pe drum, cu căţeii în maşină şi că ea nu-i mai duce acasă şi că-i aruncă pe stradă. Atitudinea ei l-a scos din sărite pe colegul nostru, dar colega Clara a zis hai să-i luăm că oamenii de genul ăsta sunt în stare de orice. Aşa că ne-am întâlnit la Expo şi i-am specificat că dacă nu vom reuşi să-i donăm pe toţi, o vom suna să vină şi să-i ia înapoi. Ea a zis: "acuma ce-oi face? Io-i lua". Însă colegul meu a mirosit-o şi a zis că sigur vom rămâne cu ei pe cap.


Greşeala noastră a fost că, fiind tare ocupaţi în acel moment, am uitat să scriem un acord semnat de ambele părţi şi să-i luăm datele. Tot ce aveam de la ea erau adresa de mail şi numărul de mobil. 

Colegul meu a avut gura aurită pentru că exact aşa s-a întâmplat precum a preconizat. Tipa nu ne-a mai răspuns la telefon şi am rămas pe cap cu 4 pui. Adi însă nu a rezistat şi i-a trimis un sms foarte dur. Cred însă, după felul de a fi al femeii, că undeva a durut-o. Era atât de sătulă de pui şi de dornică să scape de ei, încât era în stare de orice. Şi părea genul de femeie cu nervii făcuţi praştie. Ruşine doamnă Roxana Chindriş!!!

Dar, aşa cum au spus şi colegii mei, păcatul îi aparţine. Noi ne-am făcu datoria, am ajutat-o şi vom ajuta puii în continuare. Şi vom căuta să ajungă pe mâna unor cu totul altfel de oameni decât cei de la care provin.

Singura neplăcere e că astfel de întâmplări îţi lasă un gust foarte amar. Dar trebuie să mergem mai departe, e o misiune pe care ne-am asumat-o.