Sunt OM şi mă deranjează

Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aş lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteţi să v-o exprimaţi” (Voltaire)

 Deschid această postare cu un motto luat de pe blogul colegului Zamfir  (pe care îl admir pentru ceea ce face), blog dedicat prietenului său patruped, Ulise. Deunăzi îi scrisesem un comentariu sub un articol  de pe celălalt blog al său, articol în care am avut surpriza să-mi regăsesc o vecină, dar amicul în ale blogăritului a hotărât că îmi face mai bine dacă nu abrobă comentariul. Mi-a răspuns (pe mail):  "Ca să nu fiu nevoit să răspund sincer la comentariul tău, nu-l aprob. Am să-ţi spun doar un mic detaliu: pe mine, musafir, m-au deranjat lătrăturile! Să ai o zi bună în fiecare zi! Zamfir"

Mi se pare OK ca pe blogul tău să aprobi sau să respingi comentariile venite de la alte persoane, dar fiindcă am şi eu blogul propriu şi personal, m-am hotărât să-l redau aici:

"He, he, felicitari vecinei mele. O adevarată artistă, ce mai.
Nu mă pot însă abţine să nu mă întreb unde oare îşi ţine umorul de care vorbeşti sau ce muză a creaţiei a inspirat-o când a elaborat reclamaţii peste reclamaţii la adresa mea şi a activităţii mele legate de animale, numind-o, poetic bineînţeles, "de căcat". Sau ce limbaj măiestrit a ghidat-o în ultima conversaţie avută cu mine, azi vară, să folosească doar cuvinte "alese", adevărate urgii divine, normal "artistice", împărţite la adresa mea şi a câinilor pe care i-am salvat eu, urlându-mi "eşti nebună", "lasă-i dracului să mănânce din gunoaie", "să-i ia hingherii şi să-i omoare" etc, apoi osanalele lungi şi dese la adresa conducătorului iubit al urbei cu care iscusit şi-a colorat petiţiile-i stufos plăsmuite pt a obţine admiraţia oficialilor - de partea ei şi reversul acesteia - împotriva mea. Toate astea mă fac să cred că stimata mea vecină suferă grav de ... o imaginaţie scăpată de sub control.
Dar eu îi urez succes în creaţie pentru că e vecina mea şi o iubesc aşa cum e."

Sincer, m-a surprins reacţia lui Zamfir la comentariul meu, mai ales că el se declară prietenul şi posesorul unui patruped, fiinţă importantă în viaţa sa. Mă suprinde să aflu că poţi să fii deranjat de comportamentul, de altfel normal, al altor câini, când tu - ca prieten al unui patruped - ar trebui, în mod logic, să îi cunoşti şi să îi înţelegi.
Mărturisesc, pentru cei deranjaţi, că încă nu am reuşit să-mi învăţ câinii să miaune sau să scoată orice alt sunet înafara celor cu care au fost înzestraţi de Dumnezeu. Şi mai recunosc că, din păcate, încă nu am reuşit să-i  vindec pe unii dintre cei salvaţi de pe stradă, de urmele unor traume, drept pentru care doi dintre ei - care au fost loviţi de maşini - încă latră foarte nervos când trece vreo maşină pe lângă ei sau pe lângă gardul nostru, vrând parcă să sfâşie acel uriaş de fier ce le-a produs dureri atât de mari. Altul a fost abuzat de oameni, iar acum este foarte sceptic de apropierea acestora şi preferă să-i avertizeze, prin lătrat, să nu se apropie de el. Dar toţi sunt iubitori, recunoscători că au fost adoptaţi, sunt îngrijiţi şi primesc, în sfârşit, pe lângă casă şi masă, singurul lucru după care tânjeau şi anume afecţiune.
Iar pentru că eu sunt un OM ce a suferit lângă ei, a luptat pentru refacerea lor, s-a rugat Celui de Sus să-i dea putere să-i îngrijească în continuare pentru a nu mai cădea victime unor altor traume, mă deranjează:
  • impresia unora că, dacă Dumnezeu i-a făcut după chipul şi asemănarea Lui, pot să dispună după bunul lor plac de viaţa unor fiinţe, pe care le numesc "inferioare" lor.
  • indiferenţa multora în faţa unei situaţii îngrijorătoare pe care tot oamenii au generat-o, abandonându-şi animalele din gospodării, lăsându-le singure, pe străzi, în voia sorţii
  • desele cazuri dramatice cu care mă confrunt în cadrul asociaţiei, toate, dar absolut toate, fiind din vina oamenilor
  • cei care au un câine, pe care îl consideră membru important al familiei, dar pe ceilalţi câini îi ignoră, îi judecă sau chiar îi răneşte
  • ipocrizia unora care joacă rolul victimei pentru a impresiona, când de fapt ei sunt de partea călăilor
  • ... 
... şi aş mai putea continua mult, dar la ce bun? 
Spun doar atât: am ales să protejez animalele pentru că sunt prea puţini oameni care o fac, am ales să lupt împotriva abuzurilor cărora le cad victimă prea multe animale nevinovate. Şi pentru că nu sunt Dumnezeu, dar simt că sunt făcută după chipul şi asemănarea Lui, mă supără enorm să văd câte nedreptăţi suferă animalele din cauza celor ce ar trebui să le fie cel mai bun prieten. Însă sunt convinsă că toate au un final.
 Roata se învârte, culegi ceea ce semeni!!!


P.S. Celor iubitori de animale, dar şi celorlalţi, le recomand cu căldură emisiunea "Rescue Ink", de pe National Geographic. Rulează în fiecare luni, de la ora 22.00. De asemenea le recomand noul film de succes, AVATAR. Mesajul este foarte simplu, dar profund.

Comentarii

  1. din cate imi aduc eu aminte din "vechiul testamen" , partea cu creatia lumii....trecand peste crearea pamantului si a perioadei de zi/noapte....a facut animalele, sa populeze lumea....si abia l urma toata a facut pe om... si nu l-a facut oricum, ci ca sa ingrijeasca si aibe grija de bunastarea la tot ce crease pana in acel moment, sa ingrijeasca de natura si animale....deci........superioritate, sau nu, sufletele acestea mici n-eau fost incredintate sa ingrijim d ele, nu sa decidem noi care traieste si care nu...suntem un fel supraveghetori.....

    RăspundețiȘtergere
  2. din cate imi aduc eu aminte din "vechiul testamen" , partea cu creatia lumii....trecand peste crearea pamantului si a perioadei de zi/noapte....a facut animalele, sa populeze lumea....si abia l urma toata a facut pe om... si nu l-a facut oricum, ci ca sa ingrijeasca si aibe grija de bunastarea la tot ce crease pana in acel moment, sa ingrijeasca de natura si animale....deci........superioritate, sau nu, sufletele acestea mici n-eau fost incredintate sa ingrijim d ele, nu sa decidem noi care traieste si care nu...suntem un fel supraveghetori.....

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Vă mulțumesc pentru gândurile și cuvintele frumoase. Orice alt comentariu va fi șters.

Postări populare de pe acest blog

Glandele perianale și complicațiile de la posteriorul câinelui

Torsiunea gastrică - o afecțiune ce-ti poate ucide rapid animăluțul dacă nu ești pe fază

În atenţia posesorilor de patrupede - Tusea de Canisă