joi, 29 aprilie 2010

UN ÎNTRERUPT ADIO


Nu m-arunca la coşul de gunoi
Şi să nu crezi că nu te mai iubesc
Când blana mea s-a mai albit puţin
Şi parcă nu mai pot să mai păşesc…

Nu-mi cumpăra, aşa, ca altădat’
Crochete moi şi scumpe, doar un…os
Şi nu mă mai lăsa-n fotoliul tău
Căci pot dormi acuma şi pe jos…

Nu mă mai mişc vioi, nu mai alerg,
Durerile din oase-s tot mai mari,
Dar n-are importanţă şi nu plâng
Când zile-ntregi de-acasă iar dispari.

O vorbă bună de nu mi-ai mai dat
Sau de alint, să-mi treacă prin urechi,
Nu protestez, chiar de m-ai aruncat
La colţ, ca pe un sac de haine vechi.

Chiar dacă nu te mai aud deloc,
Chiar dacă, iată, am mai şi orbit,
Să ştii măcar atât, stăpânul meu,
Că eu te mai iubesc (cum te-am iubit).

În stradă de vei vrea să mă alungi
Să ştii că te-nţeleg şi te-am iertat.
Hingherii vor veni, dar ei nu ştiu
Că te ador şi că te-am adorat.

Eu plec acum şi n-am nimic să-ţi las
Nici măcar zgarda care-n timp s-a rupt…
Hingherii iar se plimbă prin oraş
Şi încă-o viaţă au mai întrerupt.

Mi-s ochii umezi de păreri de rău
Şi groaze, spaime, temeri mă-ncolţesc
Dar, dacă vei putea, tu să nu uiţi
Că te-am iubit şi încă te iu…

Corina Petrescu


şi povestea Fraţilor Grimm - Bătrânul Sultan 

http://www.cartiaudio.eu/29-Fratii+Grimm-Batranul+sultan.html

miercuri, 28 aprilie 2010

STOP MALTRATĂRII ANIMALELOR!

NU MA UCIDETI! SI MIE IMI ESTE FRICA DE MOARTE! “Mesajul pe care vi-l trimit este trist si plin de deznadejde. Am suflet ca si voi si va iubesc neconditionat. Dincolo de blanita am o inima calda, plina de devotament si credinta. Dumnezeu m-a lasat pe pamant sa arat oamenilor cum ar trebui sa fie ei. Am renuntat bucuros la viata mea pentru voi si m-am oferit laboratoarelor pentru primul vaccin pe care l-ati facut in copilarie. De multe ori am lins mana care mi-a oferit otrava. Nu stiu sa port dusmanie, pentru ca sunt cel mai bun prieten al omului. M-ati intalnit in abecedar, cand ati scris prima compunere, “Cainele meu”, si apoi v-am pazit cu pretul vietii mele. Nu exista pe pamant animal mai credincios ca mine. Nu stiu sa tradez! Imi pare rau pentru voi, dar fara mine veti fi mai saraci, indiferent cate bogatii veti avea. Ati invatat sa tradati, sa mintiti, sa furati, iar acum ati invatat sa ucideti. Nu vreau sa stiu ce inseamna eutanasie, pentru ca si mie imi place viata, chiar daca am o viata de caine. Nu pot sa-mi dau consimtamantul sa mor, pentru ca Dumnezeu m-a lasat sa traiesc, chiar si fara cuvinte, dar sa traiesc, asa cum v-a lasat si pe voi. Asist neputincios la masacrul care ni se pregateste si ma cutremura acest cosmar, pe care nu-l doresc nici macar celor care, din interese meschine sau din ura viscerala, manipuleaza opinia publica. Stiu ca acesti oameni nu reprezinta Omul si ca sunt programati sa ucida. …. Suntem in stare sa ne jertfim pentru binele vostru si sa va lingem mainile pline de sange, cu ultima suflare. “
Actele de violenta nu doar asupra oamenilor ci si a animalelor ne creaza imaginea unui popor barbar,insensibil si chiar salbatic!
"Eutanasierea în România înseamnă omorârea câinilor prin electrocutare. Câinii sunt băgaţi în cuşti, udaţi şi apoi electroctaţi. O altă metodă este plătirea unor haidamaci alcoolici, cu alcool, să intre în cuşti şi să îi omoare cu bâta. Şi o altă metodă de omorâre a câinilor la noi în ţară este aruncarea la ţintă cu puiuţii de câteva zile pe zidul de beton", a explicat Monica Davidescu.
Spusele Monicăi Davidescu au fost susţinute şi de vedeta tv Cristina Ţopescu. Ea a spus că "a montat personal imagini cu hingheri care aruncau în zid cu puii de câini prinşi". http://www.realitatea.net/cainii-sunt-eutanasiati-prin-electrocutare--cu-bate-si-aruncarea-cu-ei-in-zid--spune-monica-davidescu_711086.html

Dacă v-au impresionat aceste rânduri, vă rog să semnaţi petiţia împotriva eutanasierii (de fapt a uciderii fără milă, prin metodele exemplificate mai sus).

Tocmai am descoperit că nu doar catolicii au un Sfânt protector al animalelor, în persoana Sfântului Francisc, ci şi ortodocşii îl au pe Sf. Mucenic Vlasie. Dacă aveţi animale bolnave, acatistul şi rugaciunile de la finalul acestuia aduc vindecarea rapida. Eu voi încerca pentru patrupezii mei, deşi nu au starea generală alterată.

 În loc de epilog:
O tânără britanică, în vârstă de 26 de ani, pe nume Madgalena, a murit încercând să salveze un caîine al străzii, din calea maşinilor. A fost accidentată mortal atât ea cât şi animalul. " Întotdeauna a iubit animalele, nu putea să treacă pe lângă un animal în suferinţă fără să încerce să-l ajute. A salvat (adoptat) 2 cai orbi care urmau să fie eutanasiaţi. Era un suflet mare", sunt parte din declaraţiile părinţilor tinerei. Mai multe despre acest act impresionant puteţi citi, în limba engleză, aici.

marți, 27 aprilie 2010

În atenţia posesorilor de patrupede - Tusea de Canisă

De 9 ani de când am câini, nu m-am confruntat cu boli/afecţiuni serioase. Acum însă au apărut în lanţ. A început cu Buliţă care, am observat noi, tot strănuta. Ştiam că strănutul e ceva normal la câini, ei umblând cu botul peste tot. De data asta ceva ne-a atras atenţia. Nu era vorba de un strănut de contact, ci de unul rebel, la intervale foarte scurte şi vizibil deranjant pentru Buliţă. Apoi Pătrunjel a început să horcăie, parcă se sufoca. Antenuţele mele deja porniseră alarma. Spre seara aceleiaşi zile au început şi teckelii să strănute, apoi să horcăie. Deja primisem confirmarea că e ceva contagios. Am întrebat în stânga şi-n dreapta, am căutat pe net, apoi am sunat-o pe veterinară şi am primit confirmarea: e tusea de canisă. Veterinara noastră mi-a spus că  în zona noastră, această boală apăruse de abia de anul trecut şi cu o tulpină nouă, ceea ce o făcuse imună la tratamentul clasic. Când mi-a mai spus şi că avusese câteva cazuri mortale anul trecut, am îngheţat. Se numeşte tuse de canisă pentru că se întâlneşte mai mult în locurile unde locuiesc mai mulţi câini. Deja îmi făceam mustrări de conştiinţă că i-am pus pe teckeli în pericol, dar în seara zilei în care primisem tratamentul, mă sună un priten care a adoptat , in urma cu un an, un căţel de la noi şi îmi descrie aceleaşi simptome. Iar căţelul lor este ţinut în apartament de bloc şi este singurul patruped din familie. Asta mi-a confirmat că de fapt poate fi vorba de o epidemie, care afectează toţi câinii, nu doar pe cei aflaţi la grămadă. 
Pentru că tratamentul cu antibioticul de uz veterinar m-ar fi costat peste 80 ron, doctoriţa a găsit un substituit din medicina umană, ceva mai ieftin, Amoksiklav (amoxicilina+acid clavulanic), similar cu Augmentin. Tratamentul trebuie administrat tuturor celor şase câini, timp de 7 zile, chiar dacă nu toţi prezintă deja simptome, fiind vorba despre o boală foarte contagioasă. Pe lângă antibiotic, mai trebuie să le dau şi Bromhexin, să le ajute respiraţia şi expectoraţia. 
Nu e uşor să-ţi vezi patrupezii în suferinţă. Parcă la un om e mai uşor pentru că el vorbeşte, se exprimă, spune ce-l doare, dar la un animal îi citeşti suferinţa doar din priviri şi te macină rău. Când îi aud cum horcăie, mă speriu imediat, deşi acum ştiu care e motivul şi sunt sub tratament. Sper să se vindece şi să nu mai facă boala asta nicioadată, deşi am citit că recidivează şi în urma tratamentului. Doamne ajută!!!

Se impune un update, după tot acest timp în care medicina a mai evoluat nițel (sau veterinarii noștri).
După episodul primei tuse de canisă, cățeii mei au repetat episodul, la câțiva ani, dat fiind faptul că tot mereu ne-au tranzitat casa noi animăluțe abandonate. La a doua experiență, tratamentul a fost cu Sinulox de uz veterinar si bromhexin. După asta le-am făcut la toți și vaccinul pentru tusea de canisă, să nu mai am surprize și să-mi protejez bătrâneii. Anul trecut însă am aflat o noutate despre tratament de la medicii nostri vechi (clinica Veterinarius, Cluj) și anume că, în cazul acestei boli, vaccinul poate fi folosit chiar ca trament, în timpul bolii, nu doar pentru imunizare. Ne-au spus că ei au avut rezultate foarte bune.
Inainte de a afla asta. am mai avut și la adăpost cazuri cărora le-au trecut foarte greu tusea. Depinde mult și de organismul fiecărui animal. contează mult ca boala să fie identificată de la început, pentru că multi o pot confunda cu o simplă răceală. 

Mai multe despre această boală păcătoasă şi urmările ei puteţi citi aici.

luni, 26 aprilie 2010

Ultimele noutăţi

Ştiu, am cam lipsit în ultima vreme. Şi multe s-au şi întâmplat, o sa fac un fel de rezumat al ultimelor întâmplări.

  • Blackie - v-o mai amintiţi pe frumoasa negresă pe care am găsit-o vagabondând, în călduri, prin oraş? Ne-am dat seama că a fugit de acasă, am pus anunţuri, dar nimeni nu a revendicat-o. Între timp am purtat-o cu noi la Expo Transilvania, unde a făcut spectacol, la fiecare ieşire. Pe lângă faptul că ştie să zâmbească (da, da, nu râdeţi, îşi ridică buza de sus şi îşi arată dinţii), îmbrăţişează pe toată lumea. Ea a fost atracţia standului nostru. Frumoasă, prietenoasă foc, jucăuşă, toţi copiii au îndrăgit-o.
Sâmbăta asta a fost de câteva ori la un pas să fie adoptată. Prima dată a fost remarcată de un tânăr american, doar că el mai avea două femele şi urma să o dea pe una din ele (Rotweiller) că era prea rea cu cealaltă. Îi găsise un loc bun, însă doar peste o săptămână va pleca. A spus că ne va căuta. Apoi, 3 fetiţe, împreună cu mama lor, s-au aşezat pe jos lângă Blackie şi i s-au agăţat de gât. S-au îndrăgostit de ea şi nu s-au mai putut dezlipi. Mama lor le tot chema, dar ele tot trăgeau de timp să mai poată rămâne în preajma căţeluşei. Problema lor era că nu aveau încă gardul terminat la casă. Am rămas înţeleşi că vor veni în vizită la Turda şi noi o vom păstra pe Blackie. Au spus că o doresc şi pe Matilda. M-am bucurat foarte mult. Am simtit că fetiţele acelea, în special una dintre ele, era o altă Brînduşa mică, purtând în suflet o mare dragoste faţă de animale. La ele in familie era locul ideal pentru o căţeluşă ca Blackie.  Apoi, a apărut un băieţel de 12 ani, tare liniştit şi finuş, sensibil şi cu bun simt. Interesant că şi el a fost atras ca un magnet de Blackie. A cerut voie să o plimbe prin curtea Expo şi a spus că tatăl său va duce tratative cu o mătuşă să o ţină pe Blackie la ea în curte, iar ei să se ocupe de ea. Locuiau într-un apartament de bloc şi nu puteau duce acolo un câine de talia lui Blackie. Nu spun cât de pupată a fost şi de iubită de copii, de tineri, de bătrâni... cred că era în extraz. Dimineaţa când mergeam după ea la ţarc, mă primea cu mare bucurie, parcă mă aştepta. În maşină stătea foarte cuminte, fără să deranjeze şoferul. Ce mai, un câine ideal. 


  Duminică însă, în timp ce eu mă resimţeam după o criză urâtă de colecist, mă sună una dintre colege să-mi spună că Blackie a fost furată din ţarc de nişte ţigani. Nu mi-a venit să cred. Am început să plâng în hohote. "De ce tocmai Blackie? De ce ea?". Colegele au chemat Poliţia şi, după descrierile furnizate de martori, au pornit să o salveze. Surpriză însă, Blackie nu fusese furată, ci luată înapoi de către proprietari. Da, ei ştiau totul despre căţelusă, că obişnuia să rădă, că avea o operaţie la picior, că fugise de acasă. Este vorba despre o familie de ţigani ce au mai mulţi câini, toţi de rasă şi, aparent, toţi foarte bine îngriiţi. Tot ei au dus-o şi la medic, în Cluj, când a fost lovită de o maşină la picior. Au o firmă de fier vechi şi o duc chiar bine. Pe Blackie o cheamă, de fapt, Ada, iar colegele mele au spus că era fericită să se afle din nou în mijlocul familiei. Dar mereu venea sper ele, apoi mergea din nou la famila ei, parcă vrând să le mulţumească fetelor pentru lunile acestea în care a fost în grija noastră. E cu adevărat o căţelusă minunată. Se pare că Dumnezeu aşa a vrut ca ea să ajungă înapoi în familia ei. Noi oricum o vom mai vizita, pentru că ni s-a lipit rău de suflet.

  • Într-una din ziele de weekend, la plecarea de la Expo, colegii mei au zărit o pisicuţă ce şedea sub maşina şoferului nostru. Au chemat-o, iar aceasta a venit imediat la ei. Era foarte blândă şi prietenoasă. Având în echipă doi studenţi la Medicină Veterinară, au dibuit-o imediat că era gravidă.Au luat-o şi au adus-o la Turda, cu scopul de a o steriliza şi apoi de ai găsi un cămin. Am ţinut-o la mine până a doua zi. Nu vă spun că imediat Freddy a fost lângă ea. El iubeşte la nebunie pisicile, noi credem că i se trage de la faptul că, pui fiind, a crescut alături de puii pisicuţei noastre din vremea aceea. Toată seara, până la culcare, a stat lângă ea şi a păzit-o. Interesant e că pisicuţa l-a acceptat imediat. Oricum e o pisicuţă extrem de blândă şi afectuoasă.
A doua zi, colega mea a dus-o la operaţie, apoi m-a sunat şi mi-a spus verdictul. Dacă nu am fi gasit-o noi, pisicuţa ar fi murit pt că avea un pui mort în uter, iar uterul era torsionat, rezultat al unei lovituri cu piciorul. Uau, cine poate să lovească cu piciorul o pisicuţă atât de blândă şi pe ce motiv? Draga de ea. Acum se află sub tratement şi, între timp, îi căutăm noi stăpâni. Merită să fie iubită şi îngrijită din toată inima.
  • Încă o dată ne-am dat seama că Dumnezeu aşa le rânduieşte pe toate, inclusiv pentru animale, pentru ca acestea să ajungă pe mâini bune. Sâmbătă, după ce tocmai dădusem spre adopţie ultimul căţeluş, în curtea de la Expo Trasilvania, printre mulţimea de vizitatori, apăru din senin un căţeluş mic, negru. Interesant că a apărut aproape de standul nostru. Am ajuns la concluzia că cineva la aruncat pentru că ne-a văzut pe noi acolo. L-am luat imediat pentru că risca să fie călcat în picioarele oamenilor, iar colega noastră, voluntară din Ploieşti, i-a cumpărat un ham cu lesă. După câteva minute îşi face apariţia primul doritor. Ceva însă nu mi-a inspirat încredere la el. Era un tânăr aproape fără dinţi în gură. I-am spus că puiul se donează doar pe bază de contract, prin care el îşi asumă obligaţia să-i acorde toate tratamentele medicale corespunzătoare, constând în deparazitări, vaccinari, etc, la care tipul îmi spune foarte plin de el: "d-apoi doamnă, eu l ţin în curte şi-i dau de mâncare, nu-i destul?". Na, deci bine îl mirosisem. Descurajat de prea multele obligaţii pentru un câine, renunţă. După câtva timp, colega noastră ploieşteancă apare însoţită de un domn şi o domnişoară. Tipul era britanic, locuia în Cluj, venise la Expo pt concursul de câini, iar când îl văzuse pe micuţ în braşele colegei noastre, l-a dorit imediat. Am intocmit contractul imediat, domnul ne-a promis că o să-l ducă imediat la veterinar şi ne-a invitat în casa sa cu piscină. Aşa că, micuţul abandonat a ajuns cum nu se poate mai bine, prin mijlocirea noastră sau mai bine zis a Domnului.

  • Vinerea trecută plecasem de acasă cu intenţia să fac piaţa, în centrul oraşului. Pe drum însă am zărit un căţel tânăr, care şedea pe trotuar într-o poziţie cam ciudată. Am intrat într-un magazin alimentar şi i-am luat 300 gr de parizer, apoi i le-am dus micuţului. Le-a suflat imediat. Apoi a încercat să se ridice, dar se bălăbănea pe picioare. Mi-am dat seama că fusese lovit. Am chemat imediat un taxi şi l-am dus la veterinar. Da, se pare că fusese lovit. De o maşină sau de un om, nu se ştie exact. A primit două injecţii, apoi doctoriţa i-a scris un tratament cu antibiotic şi alte celea. L-am dus la ţarc, alături de ai noştri. Din păcate încă nu am apucat să-i fac o poză. Este un dulce, iar acum, după câteva zile de tratament, umblă şi latră ca şi când nu ar fi avut nimic.
Astea sunt, pe scurt, o parte din ultimele întâmplări. Voi mai reveni zilele următoare.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Vă rog să intraţi şi să semnaţi şi voi.../Please help us to improve our stray animals situation

Dacă vă pasă de animalele de pe stradă, dacă consideraţi că avem nevoie de o legislaţie care să ne permită sprijinirea necuvântătoarelor, vă rog să intraţi şi să semnaţi şi voi această nouă petiţie ce a fost iniţiaţă de românii din diaspora împreună cu toate ONG-urile de profil din ţară. E prima dată când se întâmplă aşa ceva. Pentru a reuşi, avem nevoie de cât mai multe semnături. Pe petiţia în limba engleză s-au strâns cu mult mai multe semnături:
http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/adoptarea_initiaativei_legislative_nr_pl_x_912_19_12_2007_aprobata_de_senat_inca_din_2007_avand_ca_obiect_modificarea_si_completarea_oug_155_2001_-p13295050.html

Vă mulţumim în numele tuturor animăluţelor salvate de noi!


Dear friends from abroad

Please help us to improve the situation of the Romanian stray animals by signing this brand new petition initiated by the Romanians living abroad in collaboration with all the Ro non governmental organizations:

http://www.thepetitionsite.com/1/Romanians-Stop-Torturing-and-Killing-Animals-Approve-Legislative-nitiative-X912-19-12-2007 

 In behalf of all the animals we rescued and helped: a big Thank You!

joi, 8 aprilie 2010

Fumuseti unice visează la o familie

Aceste frumuseţi unice, cum ne place nouă să ne răsfăţăm protejaţii, îşi doresc mult de tot o familie, o casă pe care să o simtă a lor. Sunt căţei pe care i-am găsit pe străzi sau au fost salvaţi de colegele mele din diferite situaţii. 

Blackie -  această căţeluşă am găsit-o pe stradă, hălăduind de una singură. Era foarte slabă şi speriată. Bănuim că a fugit de acasă, pentru că era în călduri. Pare să fie foarte tinerică, aprox. un an, şi metis de Vizsla. În cazul în care o recunoaşte cineva, ne poate contacta. Este foarte frumoasă, prietenoasă, jucăuşă.


Goldy - acest superb căţel extrem de afectos şi blând a fost lovit de o maşină. Noi am fost contactaţi să îl ridicăm, dar între timp a fost luat de către un domn şi dus la veterinar. A fost operat la lăbuţa dreaptă din spate, i s-a montat o tijă pentru susţinerea oaselor rupte, până la sudare. Zilele acestea i se va scoate plăcuţa şi va putea fi adoptat. Are aproximativ un an, un an şi jumătate, este metis de Golden Retriever şi lătrăcios nevoie mare.


Matilda - pe această superbă fetiţă am întâlnit-o prima dată când încă era un puişor mic şi jucăuş, prin noiembrie anul trecut. A intrat la mine în curte, s-a jucat cu Buliţă, apoi a dispărut. Am crezut că are stăpân şi a fugit înapoi acasă, dar după câteva luni am regăsit-o pe străzi, deja crescuse, şi am aflat că locuise într-o baracă cu oamenii străzii. Are în jur de un an, dar mai degrabă sub un an, este metis de setter cu brac. A fost sterilizată. Este extrem de blândă, lipicioasă cu oamenii, prietenoasă cu animalele. 


Bruno - a fost găsit de colega mea umblând pe străzi. Era extrem de slab, adunat de spate şi cu blana încâlcită şi murdară. Este în grija noastră de câteva luni bune şi s-a întremat mult. Deşi este mare, este foarte blând, foarte afectos şi uneori fricos. Pare a fi metis de setter irlandez, de aproximativ 1,5 - 2 ani.


Linda - este o căţeluşă pe care colega mea a luat-o după lungi discuţii din curtea Electrica. Avea labuţele din spate paralizate şi se târa pe jos. Era slabă de i se puteau număra coastele. După intervenţii serioase, colega mea a putut lua căţeluşa, a fost tratată şi sterilizată, iar acum este într-o condiţie de zile mari. Este ideală pentru curte, latră mult şi nu e prietenoasă cu toată lumea. 


Pufy - este un mascul tânăr alungat din preajma Colegiului Mihai Viteazul. Este micuţ şi pufos, prietenos, dar lătrăcios şi destul de bătăuş. Foarte bun pentru curte. 


Cei care doresc să adopte unul sau mai mulţi dintre aceşt căţei,ne pot suna zilnic la numerele de telefon afişate pe site-ul asociaţiei.

Noi nu relocăm în teritoriu căţeii salvaţi sau trataţi de noi, cu excepţia celor îngrijiţi de anumute persoane în jurul blocurilor!! Noi ne străduim să îi dăm pe toţi spre adopţie, iar până atunci îi îngrijim personal. Nu ne ocupăm de câini agresivi, pentru că nu avem pregătire pentru aşa ceva, nici condiţii unde să ţinem astfel de câini. 

Update:
  • Blackie a fost revendicată de stăpânii săi. Ne pare bine pentru ea, deşi ne va fi dor de ochişorii ei şi de îmbăţişările sale. Sper că va fi fericită.
  • Bruno a fost adoptat de o familie, la curte, în Câmpia Turzii.
  • Lui Goldy i-a fost scoasă proteza şi acum e în perioada de refacere, când încearcă să îşi folosească piciorul.
Între timp au apărut alţi locatari, de toate vârstele şi mărimile. Urmează pozele.

marți, 6 aprilie 2010

Omul, cel mai mare distrugător



"Măreţia unei naţiuni şi progresul ei moral pot fi măsurate prin felul în care sunt tratate animalele". Mahatma Gandhi


Mă întreb ce l-o fi determinat pe Gandhi să elaboreze această expresie devenită celebră.

Acu' că au trecut şi Paştile, e timpul să scriu despre ceva ce aveam demult în minte. În ultimul timp am fost răvăşită de numeroasele întâmplări legate de protecţia animalelor. Nu pot să nu observ indiferenţa, pe de o parte, a oamenilor ignoranţi, iar pe de altă parte mizeria pe care o fac, cu bună ştiinţă, angajaţii statului, referitoare la situaţia animalelor. Nici nu ştiu care sunt mai de condamnat, cei care sunt rămaşi la un stadiu inert, dar care sunt atât de mulţumiţi de ei sau cei care fac rău, cu bună ştiinţă, pe banii contribuabililor?

În ultimele două săptămâni a apărut o "mişcare uriaşă de valuri" venită dinspre disapora românească: "suntem îngroziţi de ceea ce citim pe net şi vedem la ştiri despre cazurile de abuzuri asupra animalelor. Nu se mai poate aşa ceva. Români, e timpul să vă treziţi, să luaţi atitudine" - aşa suna unul din mesajele adresate nouă, celor care încă trăim aici. 

Binevenit este şi articolul ziaristului bucureştean, Dan Gheorghe, pe blogul său, în care vorbeşte despre exterminarea numeroaselor specii de animale din ţara noastră, spunând în încheiere: "Culmea e ca noi, romanii, avem pretentia ca suntem o natiune civilizata. Dar cifrele oficiale demonstreaza ca pasarile si animalele salbatice din Romania duc o batalie pe viata si pe moarte pentru supravietuire. Ca in cel mai infiorator loc de pe glob...".

De ce oare Omul este cel mai mare Distrugător???

Asta este o întrebare care mă macină de mult timp, ani chiar. De când am simţit în sufletul meu iubirea faţă de necuvântătoare. Doar că mică fiind, nu înţelegeam de ce unii oameni se poartă atât de urât cu animalele. Acum însă, zi de zi, descopăr câte ceva nou, ceva care mă ajută la întregirea imaginii de ansamblu.

De mare ajutor, recunosc, mi-a fost un articol din revista National Geographic, care vorbea despre lupi, despre faptul că ba sunt ocrotiţi, ba sunt vânaţi şi făcea şi o paralelă între lup şi descendentul domestic al acestuia, câinele:

"Ei ne seamănă mult. Sunt puternici, agresivi, teritoriali şi prădători. Sunt inteligenţi, curioşi, cooperanţi şi adaptabili. (...) Indiferent care ar fi motivele, oamenii sunt într-un continuu război cu animalele. E o dispută străveche pentru teritorii şi hrană între clanurile noastre şi ale lor!"

Aha, carevasăzică de aici porneşte totul, de la dispută. Şi acum să vedem ce anume îşi dispută ei:


1. teritoriul


2. hrana


3. drepturile


4. sentimentele


Da, da, nu vă miraţi. Sau nu ştiaţi cumva că unii oameni sunt geloşi pe animalele de companie pentru atenţia pe care o primesc de la noi?! Sunt sigură că aţi auzit, de multe ori, reproşul/dojana "mai bine ai îngiji un copil decât un animal" - venit tocmai de la persoane care nu au nici o tragere de inimă nici înspre unul din cei enumeraţi. Ei bine, această replică este oglindirea perfectă a geloziei, invidiei cu care este privit un animăluţ ce primeşte iubire din partea oamenilor. Se prea poate ca acel om să fie lipsit de astfel de atenţii din partea semenilor săi, din diverse cauze, dar în principal tocmai din cauza comportamentului său. Nu ştie de ce oamenii nu-i oferă atenţie, de ce se simte gol pe dinăuntru, de ce viaţa lui este atât de pustie şi de ce este el văduvit de aşa ceva în favoarea unei fiinţe inferioare lui. 

Ei bine, din cauză că animalul este văzut ca un rival puternic, Omul a devenit Cel Mai Mare Prădător!!! 

Crud, crunt, dar adevărat.

Oricum, lucrurile încep să se mişte înspre direcţia mult visată, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Până la următoarele noutăţi, cei de pe Face Book ştiu la ce mă refer, am să copiez aici (cu permisiunea autorilor) câteva păreri ale prietenilor de pe FB:

"Parte din umanitatea noastra inseamna sa stim sa tratam tot ce se afla in jurul nostru corect - de la paduri pina la resurse naturale, de la animale pina la ceilalti oameni. Asa cum exista drepturi ale oamenilor, definite de diverse epoci si societati sau culturi, tot asa exista si drepturi ale animalelor - in fond, impartim aceeasi planeta. Abuzul, violenta asupra animalelor sint condamnabile si nu isi au locul in nici o societate.


Exista organizatii care se ocupa de oameni cu nevoi speciale, de persoane sarace, de cei bolnavi etc. Este doar la fel de normal sa existe asociatii si persoane care sa isi indrepte atentia si dorinta de a face un bine asupra animalelor.
Nu cred ca putem avea un "debate" de genul "cine ar trebui sa primeze, oamenii sau animalele?". Este absurd sa punem intrebarea in acest fel. Nu avem caderea sa decidem cine e mai important pe planeta, doar pentru ca noi sintem cei cu 2 picioare si vorbire articulata. Si animalele comunica, fiecare in felul propriu, iar cele mai recente cercetari stiintifice arata ca nici macar nu ne mai putem numi "cei mai inteligenti" de pe Terra.

Când te ocupi de animale (fie acasa, de unul, fie intr-un cadru organizat) devii mai bun, mai tolerant, mai intelegator si aceste lucruri se reflecta in relatia cu ceilalti oameni. Avem enorm de mult de invatat de la animale. Este o prostie sa credem ca nu sint cel putin la fel de importante ca si noi in aceasta lume. In loc sa dezbatem aiurea, ar trebui sa ne ingrijoreze faptul ca tigrul este o specie pe cale de disparitie. Cit credeti ca va dura pina si omul va fi la fel? Si din a cui cauza?", Camelia Jula, fost jurnalist BBC

"Problema este ca omul din ziua de azi oricat de destept este el nu vrea sa inteleaga ca nu exista nici un razboi impotriva animalelor si oamenilor, si amandoua speciile au drepturi. asa cum exista oameni care lupta pt drepturile oamenilor asa exista si oameni care lupta pentru drepturile animalelor! Omul trebuie sa inteleaga ca nu este el superior animalelor, toti am fost creati de Dumnezeu si nimeni nu da dreptul omului sa abuzeze in vreun fel de alt om sau animal! Insa cu greu va intelege omul acest lucru. As putea spune ca vine si din educatie aceasta neintelegere, da cel mai presus vine din suflet, din inima! Cum te poti numi om, cand tu nenorocesti un biet animal lipsit de aparare! eu una cred ca acesti oameni sunt bolnavi si daca cu un biet animal se poarta asa, nici nu ma mir daca aud ca azi maine omoara un om. Chestia cu respectarea animalelor nu tine doar de 'vaaaaaai ce pet dragut mi-am tras', ci de respectarea in adevaratul sens al cuvantului, ceea ce include intelegerea comportamentului lor si tratarea ca pe niste specii ce au exact aceleasi drepturi ca si noi, de a trai in liniste pe aceasta planeta, aici referindu-ma nu doar la animalele salbatice sau cainii, pisicile, caii ,ci si la cele care zilnic sunt maltratate in feluri oribile, inimaginabile, acestea fiind animalele pe care noi le mancam!!!!!!!!!!!! Astfel ajung la concluzia ca, in ziua de azi ,animalul este vazut ca o sursa de PROFIT si de DISTRACTIE! Caini şi pisici vandute ca animale de companie, cele de pe strada omorate si chinuite cu cruzime, animalele de ferma exploatate in nestire cu o cruzime inimaginabila că deh, omu' nu poate fara slana si branza, animalele salbatice exploatate pt piele, blana sau pt distractie la zoo, la circ si animalele pe care se fac experimente- vai de capu lor! As vrea ca omul care este atat de destept de nu si mai incape in piele sa treaca o singura zi prin ce trec aceste biete animale si poate ca astfel va intelege si va avea un strop de compasiune", Anda Dumitriu, 25 de ani, din Sibiu

"Indiferent de locul unde ne traim viata avem drepturi si noi si animalele. Iar noi, oamenii, avem ceva in plus fata de animale: responsabilitatea. Si asta pentru ca Dumnezeu ne-a inzestrat pe noi cu ratiune si constiinta. Iar unii dintre ''umani'' dau dovada ori ca n-au asa ceva, ori ca degeaba au, ca nu le foloseste la nimic bun. Ma rog, dupa fapta si rasplata, vorba romanului (inzestrat).

Dupa parerea mea, nu se poate pune problema asa: care atarna mai mult in balanta: drepturile oamenilor sau ale animalelor.

E drept ca Dumnezeu nu l-a creat pe animal cum l-a creat pe om, dar asta nu inseamna ca omul trebuie sa-si bata joc de pamantul asta cu tot ce are el si sa faca ce vrea si cum vrea. Trebuie sa incercam sa ne trezim constiinta si sa ne dam seama ca avem si noi, dar si celelalte vietuitoare, dreptul la o viata si o moarte decenta. Imi pare sincer rau ca unii oameni nu vad mai mult decat propria persoana si propriul interes. Daca n-am mai fi asa de lacomi, de avizi in a strange bogatii si averi, am fi mai bogati sufleteste, am putea vedea si intelege inocenta din ochii animalelor, ne-am bucura si de un fir de iarba verde, si de o picatura de roua si de toata planeta asta minunata pe care Dumnezeu a creat-o pentru noi. Si cred ca am putea renunta si la carnea animalelor pe care o devoram, si la blana lor cu care ne imbracam, si la toate desertaciunile cu care ne umplem viata. Eu ma simt foarte bine decand am renuntat la toate astea. Va invit sa incercati si voi. Toate cele bune sa va dea Dumnezeu!", Mihaela Răducanu, 30 de ani, Tecuci

Postări populare