sâmbătă, 3 decembrie 2011

Sasha - un puiut ghinionist, care ar fi fost deja eutanasiat daca nu ...

 Inceputul - Nera

Sasha (fosta Nera) este un metis de sorecar, in varsta de 7 luni, care a avut ghinionul (pana la un punct) sa ajunga in familia unor vecini de-ai mei, oameni saraci de etnie rroma, care nu stiu/nu inteleg ca si animalele inseamna o responsabilitate. Am zarit-o umbland in urma pasilor membrilor familiei, inca de cand era un puiut mic. Mi-a atras imediat atentia prin dragalasenia ei. Pe atunci nu aveam sa banuiesc ca peste cateva luni Nera va ajunge in familia mea. Imi era intotdeauna drag de ea cand o vedeam, dar in acelasi timp o compatimeam pentru ca vedeam ca nu este protejata, umbland libera dupa membrii familiei in care fusese data. 

In luna mai-iunie, femeia din familia respectiva m-a rugat sa o iau pe Nera in adapost, pt ca are reclamatii din partea unui vecin, consilier local, pentru ca latra. "A venit si politia la noi si ne-a atras atentia". In acel moment nu m-am putut abtine sa nu transmit cateva urari "de bine" catre respectivul consilier care reclama faptul ca este deranjat de un puiut de caine si mai apeleaza si la politie pentru asta. 

Din pacate noi, cu adapostul, ne aflam la inceputul perioadei de represalii din partea proprietarilor spatiului, care incercau tot felul de masuri pt a grabi mutarea noastra. Asa ca nu am putut-o lua pe Nera. Ghinionul a facut ca peste o luna doar sa ma caute din nou familia din vecini, sa-mi spuna ca Nera s-a pierdut in urma cu 2 zile, iar acum a aparut insa isi taraia piciorusele din spate. In perioada aceea tocmai avusesem doua cazuri de catei loviti de masina, pe care nu i-am mai putut salva, cu toate eforturile noastre. Deja o vedeam si pe micuta din vecini avand aceeasi soarta si un nod mi s-a pus in gat. Cand am vazut-o, mi-am dat seama ca fusese lovita de masina. Coloana i se curbase la mijloc, avea un fel de dalma pe mijloc si isi tragea labutele dupa ea. Era plina de rani, dar cu toate astea nu parea sa sufere. Era un puiut extrem de curajos si plin de viata. Memebrii familiei au spus: "ce sa facem acum cu ea? Luati-o ca noua nu ne mai trebuie asa!". De obicei cand ma lovesc de astfel de atitudini, uit de toata diplomatia si rabufnesc. Asa am facut si atunci si am ocarat-o rau de tot de femeie, de a cascat niste ochi plini de mirare, dar n-a zis nici mac. Si normal ca am si pornit in plans, o slabiciune pe care nu mi-o pot controla cand vine vorba de bietele animalute. 

Dupa mai multe investigatii, vizite la 3 medici, rezultatul a fost acelasi: coloana e rupta, iar maduva sectionata. Una din vertebre este pur si simplu facute aschiute. O operatie pe coloana reprezenta un risc mult prea mare, datorita posibilelor infectii care pot apare in urma unor astfel de interventii. Chiar daca am fost sfatuita sa o eutanasiez, pentru ca nu va mai avea o viata normala, m-am uitat in ochisorii ei si am vazut dorimta si dragostea de viata. Era plina de curiozitate, neastamparata, cu o pofta uriasa de mancare. Asa ca am luat o decizie care avea sa ma afecteze si pe mine si pe intreaga mea familie, dar stiam ca doar eu o pot salva. In adapost nu erau conditii pentru un caine paralizat. Nici nu puteam avea grija de ea cum trebuia. Asa ca am luat-o la mine.





Un nou inceput - Sasha
 Din momentul in care am adus-o la mine am stiut ca viata ei se va schimba in bine, in ciuda handicapului ei. Asa ca i-am pus un nume nou, Sasha, care suna mai international si poate fi usor pronuntat si de catre iubitorii/salvatorii de animale din alte tari. Asa a inceput aventura cautarii de sprijin pentru micuta paralizata.
Trebuie sa recunosc ca mi-a fost putin teama la inceput. Nu mai avusesem un caine cu nevoi speciale si ma temeam ca nu fac fata. Asa ca am inceput sa ma documentez. Toate ajutoarele mi-au venit prin Face Book, unde m-am inprietenit cu cateva persoane care aveau deja o experienta vasta in ingrijirea unor astfel de animale si au fost extrem de deschisi si de saritori. Asa am aflat ca existau organizatii care se ocupau doar de astfel de cazuri si asa am ajuns si la un domn care mi-a promis ca-i va face Sashei un carucior special pentru ca sa se poata deplasa. Asa am aflat ca nu poate sa foloseasca caruciorul pana nu i se fixeaza coloana prin cresterea de callus intre vertebre si pana nu inceteaza cresterea oaselor, fiind vorba de un pui inca. Am primit numeroase sfaturi despre cum trebuie protejate labutele paralizate de raniri, de frig etc. Am aflat ca animalele paralizate sunt predispuse la raceli, infectii urinare in speta. Asa ca a inceput sa devina o adevarata obsesie pentru mine cum sa o feresc pe Sasha de pericole. Dar ea nu avea nici o treaba. Isi continua viata linistita, plina de energie, stresandu-i la maximum pe cei 5 caini ai nostri, fiind mai activa decat toti 5 la un loc. 





In sfarsit un camin adevarat

Tot cu ajutorul Face Book-ului am inceput sa-i meditizez cazul in speranta gasirii unui camin. Am fost tot timpul constienta ca eu nu-i pot oferi, pe termen lung, toate conditiile necesare. Eu sunt tot timpul ocupata cu cainii de la adapost, sunt mult plecata de acasa, mai e si sotul cu problemele lui de sanatate etc. Apropo de asta, la inceput, sotul meu a cam respins-o pe Sasha de mi-a cam dat mari dureri de cap. Eu am crezut ca el trecand printr-o experienta asemanatoare, in sensul ca si el fusese paralizat, intre timp piciorul vindecandu-i-se, ramanand doar cu bratul paralizat, am crezut ca e un fel de empatie intre ei bazata pe intelegerea handicapului. Insa, din contra, sotul meu a fost extrem de afectat de imaginea Sashei in casa noastra, incepea sa lacrimeze cand se uita inspre ea si imi spunea ca nu suporta sa o vada taraindu-se pe jos. Eu am trecut usor peste acest handicap, pentru ca am observat dorinta mare de viata a Sashei si cum lupta din toata fiinta ei micuta pentru a trai si a dovedi ca isi doreste sa ramana in viata. 
Asa ca, incet-incet ne-am obisnuit. Atunci a aparut si o mare iubitoare de animale din Scotia, pe nume Gail, care a decis sa o adopte pe Sasha. Ea mai are 3 caini, dintre care o femela cu disfunctii neurologice care ii ingreuneaza motricitatea. Cu toate astea sau mai bine zis, datorita acestei experiente, Gail a dorit-o mult pe Sasha, in primul rand pentru ca, zicea ea, seamana extrem de bine cu Lucy a ei, doar ca in varianta mai mica. 



Asa a inceput o prietenie frumoasa via Face Book (pana acum eu nu am decat cuvinte de lauda pt FB, pentru activitatea mea fiind cea mai de pret unealta). Gail ma intreaba zilnic ce mai face Sasha, ii trimite pachete cu gustarele, hainute, jucarii si bani pt scutece. E persoana ideala pentru Sasha si m-am bucurat foarte mult ca Dumnezeu ne-a scos-o in fata. Ea ii va oferi Sashei tot ce are nevoie. A si vorbit despre cazul ei cu veterinarul cateilor ei, i-a facut programare la un centru special pentru recuperarea cainilor cu probleme motorii, etc. E cu adevarat devotata. Noi ii spunem "mama Gail".  



Sasha va pleca in Scotia pe 15 ianuarie, cu un transport special care duce caini din Romania spre cateva familii adoptatoare din Anglia. O parte din acesti catei sunt infirmi, paralizati in urma unor accidente de masini sau nascuti cu infirmitati. Multor romani li se pare incredibil sau o adevarata pierdere de timp ca cineva sa adopte un caine paralizat si sa cheltuiasca atatia bani si energie cu el, cand ar putea mult mai usor sa-l eutanasieze si sa ingrijeasca un caine sanatos. Dar eu am inteles ca nu avem voie sa dispunem dupa bunul plac al nostru, mai mult dictat de comoditate, de viata unei fiinte, doar pentru ca are un handicap. Asa usor ne-am debarasa apoi si de un copil handicapat sau de un adult. Viata insa inseamna efort, sacrificii si dedicatie pentru cei in nevoie. Altfel treci prin viata fara sa fi trait cu adevarat. 


Sasha - copilul salbatic al familiei

Sasha nu seamana cu nici unul din cei 5 caini ai nostri. Poate doar cu teckelii la incapatanare, dar ii depaseste cu brio. E extrem de posesiva, galagioasa, activa, mancacioasa, jucausa, saltareata etc. La inceput, noaptea dormea in patutul lui Lucy, teckelita noastra de 10 ani. Apoi, in timp, a observat ea, isteata mamei, ca Lucy si Freddy se bucurau de o mai mare atentie din partea mea, fiindu-le permis sa doarma cu noi in pat. Asa ca, zilnic, putin cate putin, ca o adevarata picatura chinezeasca, a insistat/persistat pana a fost luata si ea in pat. Adevarul e ca eu am cedat pt ca sa mai castig cateva ore de somn si liniste dimineata, cand ne cam dadea trezirea incepand cu ora 5. Trebuia sa-i schimb scutecul, apoi sa-i dau o ocupatie sa stea cuminte. Dar in timp nu mai tinea figura cu pacalitul, Sasha crescand si observand foarte atenta ce se intampla in casa noastra vizavi de ceilalti caini.
Daca cumva plecam de acasa, de ciuda incepea sa faca stricaciuni. Rodea usile, fotoliile, tragea jos perdelele etc. Din cauza agitatiei, scutecul ii cadea de pe ea, iar cand ajungeam acasa ma asteptau o multime de surprize neplacute. 


Asa am ajuns la concluzia ca Sasha nu e ca ceilalti caini ai nostri si avem nevoie de o solutie salvatoare pentru casa noastra. O prietena/voluntar al asociatiei noastre, Irina, a avut fericita idee sa cumpere o cusca  pentru transport si mi-a dat-o ca sa o tin pe Sasha. Asta a fost cu adevarat salvarea. Acum, de fiecare data cand plec de acasa o inchis in cusca, dar nu inainte de a-i umple jucaria de la mama Gail, osul Kong. 



 Mi-am dat seama ca ea nu prea primise afectiune inainte, doar asa de la distanta. Cand o mangaiam, pur si simplu incremenea, sorbindu-mi fiecare mangaiere. Apoi am inceput sa o pup pe gatut, sub botic si nu mai putea de fericire. Acum, abia asteapta seara, sa se vare in pat, sub patura mea. Sta cuminte pana dimineata si nu ne mai trezeste peste noapte, iar scutecul rezista pana ma trezesc si eu. Asta pentru ca nu se agita. Cea mai nefericita din toata treaba asta este Lucy, pt ca i s-a luat locul din pat. Dar e cumintica,  nu mai insista, ci merge frumos in patutul ei, acolo unde pana acum dormea Sasha. Oricum, schimbarea asta va dura doar pana la plecarea Sashei, altfel nu as fi lasat-o pe Lucy sa fie indepartata. Ea e primul catel al familiei, e batranica noastra acum si merita toata atentia. 

Mare iubire mare
Dintre toti cainii nostri, Sasha s-a atasat cel mai mult de Bulita, metisul de lup cu pitbull. Chiar daca e cel mai mare si in comparatie cu ea e gabarit depasit, Sasha nu a fost deloc impresionata de asta. S-a dus tinta la el. Cred ca l-a simtit mai bland. Ma rog, cu ea, ca daca il scot afara si vede un caine, e in stare sa-l pape de viu. 
Sincera sa fiu m-am cam temut la inceputul acestei realtii, imi era frica sa nu o raneasca cumva, dar au cainii modul lor de a-i proteja pe cei mai mici. Chiar daca uneori Sasha e chiar dura, parca zicand "nu ma tot feri atata ca nu-s de sticla" si trage de el de pe unde apuca, de zgarda, de gat, de coada etc, Bulita e un cuminte si rabda destoinic, ca un fratior mai mare. 





Dupa un timp, Sasha a inceput sa se joace si cu Zguby, adica ea s-a bagat cand a vazut ce bine se  distra Sasha cu Bulita. Ele doua se joaca tragand si intinzand de jucarii. Problema cea mare e ca Zguby se joaca foarte galagios, fiecare intinsoare de juarie fiind insotita de un latrat ascutit. Asa s-a invatat sa faca si Sasha. 
Cu Patrunjel, pe de alta parte, relatia nu a fost atat de reusita. Adica Sasha, cu curajul ei nebunesc, s-a apropiat odata de dosul lui asta sensibilu', l-a mirosit si poate si atins nitel, destul cat sa-l faca pe Patrunjel sa sara ca ars si sa-i traga o muscatura de avertizare. Ei bine, dupa episodul asta, Sasha nu l-a mai iertat. Mi-l tine minte si in ziua de azi si cum isi face Patrunjel aparitia in camera noastra, cum il alunga Sasha imediat, printr-un latrat violent. Cam la asta se rezuma relatia lor. In rest, pot sa spun ca daca pana acum Patrunjel era mancaul familiei, reusind sa termine din farfurie cat ai zice peste, acum Sasha e ingerasul care termnina prima din farfurie. In cazul asta nu e cel mai feriti lucru, pt ca aproape ca nu mesteca hrana, doar o inghite. De cateva ori a si vomat dupa, dar nu se potoleste. Sper sa o corecteze mama Gail. A spus ca o sa-i cumpere un bol special, cu niste umflaturi inauntru, care sa incomodeze la prins mancarea dintr-una, provocand cainele sa fie mai atent cand apuca hrana. 

In loc de incheiere
Episodul Sasha din viata noastra va fi cu siguranta unul memorabil. Pe mine m-a invatat multe, dupa experienta cu sotul paralizat, mi-am dat seama ca un animal paralizat are nevoie de aceleasi lucruri, de aceeasi ingrijire si afectiune. Asa ca, nu diferim mult de animale si nici ele de noi.
Sper sa fie intr-un ceas bun pentru Sasha si chiar daca a trecut prin acest accident nefericit, viata ei sa fi luat o turnura pozitiva pentru ea.
In incheire pot sa afirm cu tarie ca Sasha ar fi fost unul din multi catei nefericiti care ar fi ajuns eutanasiata daca nu ar fi fost mai multi factori in joc, care sa-i salveze viata.
Thanks to all our Face Book friends who helped Sasha from the very beginning and encouraged me to rescue her.

duminică, 27 noiembrie 2011

C O M U N I C A T D E P R E S A

SEMNATARI: 62 Organizatii de Protectie a Animalelor
 
dupa ce au desconsiderat toate rationamentele logice definitivate prin prisma istoricului si prin rezultatele cercetarilor efectuate de institutii si organisme specializate, privitoare la modele de gestionare corecta si eficienta a cainilor comunitari,
dupa ce luni de zile puterea s-a straduit sa-si asigure prezenta deputatilor sustinatori, ca sa-si poata face numarul necesar de votanti,
dupa ce puterea a investit intr-o campanie manipulatoare de anvergura contra maidanezilor,
dupa ce au incercat sa decredibilizeze activitatea ONGurilor si iubitorii de animale
vazand ca nicicum nu razbesc in a trece legea, au adoptat metoda clasica: FRAUDAREA!
 
Ca sa treaca, legea avea nevoie de 167 voturi. A “obtinut” fix 168 desi se inregistrasera doar 164. Deputati care au votat “NU” au aparut ca ar fi votat “DA”.
 
Numai implicarea atator forte pentru adoptarea unui proiect legislativ reprezinta ea insasi incontestabila dovada a unei mari afaceri.
 
Legea consta intr-un cumul de prevederi neconstitutionale fapt pentru care, impreuna cu mai multi avocati, am demarat deja procedurile de atacare la Curtea Constitutionala.
 
Vom uza de toate caile legale de atacare a prevederilor ilegale, imorale si generatoare de violenta pentru a impiedica punerea in practica a acestei aberatii legislative.
 
Vom informa toate organizatiile din strainatate, vom sesiza Parlamentul European, Comisia Europeana pentru Drepturile Omului si orice alte organisme internationale referitor la:
-          incalcarea tuturor normelor de morala
-          incitarea cetatenilor la violenta
-          sustinerea si incurajarea coruptiei, furtului banului public
-          aducerea societatii romanesti intr-o stare de mediocritate
 
Romanii, in marea lor majoritate cu respect fata de viata si fiinte, nu mai accepta escaladarea violentelor, masacrelor, nu mai accepta incalcarea demnitatii, incalcarea dreptului la libertate individuala, incalcarea dreptului la proprietate, condamna incitarea la crima, ura, jaf public, discriminare - pentru ca toate acestea se “legifereaza” prin PL 912 de gestionare caini fara stapan.
 
Va reamintim ca:
 
-      in Romania sunt maximum 400.000 caini comunitari si nu 3 milioane
-      in lagarele de exterminare ale primariilor costul intretinerii unui caine = spre 0 lei si nu 375 lei
-      gestionare caini = prindere, ucidere prin metode crude, ilegale, inumane
-      uciderea in masa s-a dovedit falimentara; sterilizarea in masa, acolo unde s-a aplicat, s-a dovedit un succes
-      cost eutanasie = 265-800 lei (cf. cu datele oficiale date de primarii); cost sterilizare = 65 lei (incluzand utilitati, cheltuieli personal etc.)
 
 
 
SEMNATARI COMUNICAT :
------------------------------------------------
 
  1. FEDERATIA NATIONALA PENTRU PROTECTIA ANIMALELOR (FNPA), Bucuresti, prin Carmen Arsene, cmarsene@yahoo.com, fnpa@mail.com, tel. 0744156133
  2. Asociatia GROUP INITIATIVE FOR ANIMALS, GIA, Bucuresti, prin Raluca Simion, rsimion@yahoo.com, tel. 0723316673, claudiadumitru1975@yahoo.com
  3. Asociatia “HAR”, Bucuresti, prin Dana Mares dana@helpinganimalsromania.org, Grigoreta Mares, grigoreta_mares@yahoo.com
  4. Asociatia “PET HOPE”, Timisoara, prin dr. Mihaela Graure, pet.hope.association@gmail.com
  5. Asociatia '' DEPIND DE NOI'' din Bucuresti, prin Andrea Duta, andreeahuszar@yahoo.com 
  6. Asociatia pentru Protectia Animalelor "SI EI AU DREPTUL LA VIATA", Falticeni, jud. Suceava prin Popa Cristina - Elena, angelzispopa@yahoo.com , tel 0744 223000.
  7. Asociatia “TREI FRATI PATATI”, Turda, jud. Cluj, asociatia3fratipatati@yahoo.com, prin Brandusa Apostol
  8. Asociatia “Sufletel”, Targoviste, prin Mariana Livia Vasilescu, livlife17@yahoo.co.uk
  9. Asociatia de Protectie a Animalelor Minis - APAM, Arad , prin Cristina Zuba, cristina@apam.ro
  10. Asociatia pentru Protectia Animalelor Cluj, prin Alina Totoian, alina.totoian@yahoo.com
  11. Asociatia FREE AMELY 2000, Lugoj, jud. Timis, prin Elena Balaj, elena_balaj@yahoo.com
  12. Asociatia pentru protectia animalelor “NUCA-Animal Welfare”, Cluj, prin Alina Banu, asociatia_nuca@yahoo.com
  13. Asociatia “ANIMAL LIFE”, Sibiu, prin Pana Otilia, aanathema@yahoo.de
  14. Asociatia pentru protectia animalelor ‘IA-MA ACASA’, Bucuresti, prin Valeria Lebedenco, Valeria.Lebedenco@bcr.ro, beckmaria_46@yahoo.com
  15. Asociatia “AJUTATI-L PE LABUS”, Galati, prin Corina Grigore, help_labus@yahoo.com
  16. Asociatia pentru protectia animalelor “A DOUA SANSA”, Ramnicu-Valcea, prin Iulian Puican, iulian.puican@flash.ro
  17. Asociatia “PRO ANIMALS”, Targu-Jiu, jud. Gorj, prin Carmena Serbanoiu, carmena_59@yahoo.com, Patricia Serbanoiu, patric13ro@yahoo.com
  18. Asociatia pentru dezvoltare comunitara CALEIDOSCOP, Bucuresti, prin Carmen Secareanu carmensecareanu@yahoo.com
  19. Asociatia pentru drepturile animalelor ADA, Sighisoara, jud. Mures, prin Monica Fernengel
  20. Asociatia pentru protectia animalelor "HOPE FOR ANIMALS", Gherla, jud. Cluj, prin Prigoana Eleonora, norica_p@yahoo.com
  21. Fundatia “ARCA LUI NOE”, Bucuresti, Mihaela Eremia, miheremia@yahoo.com
  22. Asociatia NATURA-MOSTENIRE PENTRU VIITOR, Bucuresti, prin Roxana Macoviciuc roxanamacoviciuc@yahoo.com si Carmen Milobendzchi, milo2nature@yahoo.com
  23. Asociatia de protectie a mediului si animalelor “VREAU SA FIU LIBER”, Braila, prin Cosmin Candea, cosmincandea@yahoo.com, office@libertis.ro
  24. Asociatia “TORA BISTRITA”, prin vicepresedinte Alina Oros, alinaoros@gmail.com
  25. Asociatia “ANIMATERRA”, Bistrita, jud. Bistrita-Nasaud, prin Rozina Bachner, animaterrabistrita@yahoo.com, brevioleta@yahoo.com
  26. Asociatia de protectie a animalelor PLOIESTI-MUNCHEN, Ploiesti, jud. Prahova, prin Mihaela Teodoru, mihaela04yay@yahoo.fr
  27. Asociatia "PRIETENI FARA GRAI" , Ploiesti , Prahova, by Denisa Sterie, denisa.sterie@yahoo.com
  28. Asociatia “ANIMA”, jud. Arges, prin prof. Antoaneta Ionescu, asociatia_anima_campulung@yahoo.com
  29. Asociatia “SAVE THE DOGS AND OTHER ANIMALS”, Constanta , prin Sara Turetta si Laurentiu Vasilescu, laurentiu@savethedogs.ro, tel. 0730031133
  30. Asociatia ANIMED Arad , prin Claudiu Ioasim, aradanimals@yahoo.com
  31. CABINETUL VETERINAR “ORTOVET” s.r.l., Bucuresti, prin dr. Liviu Gaita, medic veterinar, liviu.gaita@ortovet.ro
  32. Asociatia L.I.N.D.A., Vulcan , jud. Hunedoara, prin Alina Cirstoiu, alina.cirstoiu@gmail.com
  33. Fundatia pentru protectia animalelor "COLT ALB", Bucuresti, prin Sanda Andrei, fundatia_coltalb@yahoo.com
  34. Asociatia “BINECUVANTATI NATURA”, Tulcea, prin Maria Mot, motmaria@yahoo.com
  35. Asociatia PRO-PET, BaileHerculane, jud. Caras-Severin, propetasociation@gmail.com
  36. Asociatia pentru protectia animalelor “PROANIMA”, Suceava, prin Macovei Gabriela, macoveigabriela@yahoo.com, Alina Gavriloaie, alinagavriloaie@yahoo.com
  37. Asociatia pentru Ocrotirea Animalelor FULES, Gheorghieni, jud. Harghita, prin Gergely Vicus, gheva@rdsbv.ro
  38. Fundatia Pro Animalia, Miercurea Ciuc, jud. Harghita, prin Ghergheli Eva, gheva@rdsbv.ro
  39. Asociatia pentru Protectia Animalelor si a Mediului Gheorgheni, prin Ghergheli Eva, gheva@rdsbv.ro
  40. Asociatia "Prietenii animalelor" Focsani, vicepres. Valeria Lungu, valeria_lungu@yahoo.com
  41. Asociatia pentru protectia animalelor “FREE LIFE”, Satu-Mare, prin Lucretia Simu, Carmen Fratila, office@freelifesm.ro
  42. Asociatia ANIMALS NEED US, Brasov, prin Ioana Secarea, ioanasecarea@gmail.com si Alina Ghica
  43. Asociatia ''SALVATI ANIMALELE'', Baia Mare, prin Varga Amalia Daniela, amalia.varga@yahoo.com
  44. Asociatia SUFLETE NEVINOVATE, Craiova, prin Otilia Brezoi, otiliabrezoi@yahoo.com si Emilian Boruz, suflete_nevinovate@yahoo.com
  45. Asociatia “Zdreanta”, prin Lazar Gabriela, illyrialazar@yahoo.com
  46. APPA “PRIETENII NOSTRI”, Slatina, jud. Olt, prin Gratiela Ristea, ladysihera@yahoo.com
  47. Asociatia Pentru Protectia Animalelor “A Doua Sansa”, Bucuresti, ioana.tess@yahoo.com , prin Ioana Diaconu
  48. Asociatia pentru protectia animalelor "DA-MI O SANSA", Craiova, jud. Dolj, prin Firanescu Ramona, firanescuramona@yahoo.com
  49. Fundatia pentru protectia animalelor FIDUCIA, Reghin, jud. Mures, prin Lidia Mayer, pisamari@yahoo.com
  50. “Dog Project”, Oradea, prin Carol Lazar, carol.lazar@sosdogs.ro
  51. Asociatia,,AJUTATI-L PE AZOREL", Barlad, jud. Vaslui, prin Lucia Calinoiu l.calinoiu@yahoo.com
  52. Asociatia “SPERANTA ANIMALELOR”, Sebes, jud. Alba, prin Dragos Bacila, sperantaanimalelor_sebes@yahoo.com
  53. Fundatia pentru Protectia Cainilor Comunitari Campina, Prahova, prin Antonia Craciun, zorile2000@yahoo.com, www.sosdogs.ro
  54. Asociatia Infotop, Bucuresti, prin presed. Victoria Postelnicu
  55. Asociatia DOGGY DOG, Bucuresti, prin Aura Bacanu, aureliame_aureliame@yahoo.com
  56. Asociatia "CAINELE MEU", Moreni, jud. Dambovita, prin Anda Gogoasa, anda.gogoasa@yahoo.com
  57. Asociatia “Christi”, Bucuresti, prin presed. Cristina Faust
  58. Asociatia Lolek si Bolek, Bucuresti, prin Georgeta Romanescu
  59. Asociatia “Anima Campulung”, prin Oana Daje, oanadaje@yahoo.com
  60. Asociatia pentru protectia animalelor "PRIETENI CREDINCIOSI", Buzau, prin Rus Silvia, rus_slv@yahoo.com
  61. Fundatia pentru protectia animalelor “Lassie - S.O.S.-Salvati animalele”, prin Adina Marinescu, tel. 0743886361
  62. Fundatia pentru protectia animalelor si a mediului, “SEMPER PRO VITA”, Pitesti, jud. Arges, prin prof. Aura Dumitrescu, dumitrescuatanasie@yahoo.com
 

sâmbătă, 27 august 2011

The streets of Turda, “cleaned of dogs “ for the “Days of the city “ Cainii din Turda au fost “curatati” pentru zilele orasului

The associations for the protection of animals, “Thei Frati Patati “ and “Amicii nostri” accuse the representatives of the town hall of “cleaning up” the streets of strays for the up coming festival  dedicated to the city which will take place this week-end.

The associations base their allegations on testimonies given by witnesses who sustained to have seen the dogs being shot with tranquillizers and and put in a car belonging to the ZOO from Turda.
The representatives of the animal protection associations say that they will make formal complains against the authorities for the atrocities committed. “ The citizens from that area told us that two nights in a row, Monday to Tuesday ( Aug.22/23 ) and Tuesday to Wednesday ( Aug.24/25) the dogs living down town have been rounded up, at around 2-3 am, with guns with tranquillizers. The members of these associations denounce the fact that the round up of strays have been done without them being informed or being present, especially when at the beginning of the week, the Deputy Vice-Mayor, Mircea Irimie, contacted them personally asking them to take the dogs in their shelter, but without intending to ask permission from the owner of the land where the shelter is located , not to help us build enclosures for these dogs. One day after this conversation, personnel from the local administration decided that it is cheaper and more simple to use the old method of “dog Catching”...
Many local have also declared to citynews.ro that they assisted to the night scenes when the dogs have been tranquillized and dumped in a car. “ I saw how they chased the dogs who were yelping. There were also people from API ( the administration of public estate) which belongs to the Town Hall. They took all  dogs who did not managed to run. I am sure they took them to the Incinerator in Gherla, where they burn them alive. It is not the first time when they this kind of thing “ Said a tenant from the down town area, who wants to remain anonymous for objective reasons.
 
Another man from Turda said that he heard the shots and saw the car (truck) which belongs to the ZOO Turda, passing by. “ I was on a terrace close to the park and the ZOO truck passed by. One could hear shots and dogs screaming. In the morning I saw that they also took the two dogs who lived near our building. I looked for them everywhere but I could not find them “ said T.E. another tenant from the down town area.
A group of young people met with the three men when they were in full action “ I was with two friends and we walked down town towards the Libertatii street when we saw a white jeep and around the Cathedral area we heard yelping. It was about 1 am Tuesday to Wednesday. Around 2-2,30am we met the men, they where shooting at the dogs and dumping them in the car, they also took the dogs from our building, even if these dogs had a kennel and a fence around it. They told us to mind our business when we asked them to live our dogs alone. There was a man Csabi, veterinarian and two other men.” said also Radu Bodea about the last night events.
People said that they did not call the police because there were already community policemen in that area and even when the men were violent with the animals “ it looked like an authorized action”.
The Deputy Vice-Mayor of Turda, Mircea Irimie confirmed the fact that he told the associations to take custody of those dogs from down town, but denies any implication in the disappearance of the animals.” We did not authorized such a thing and we have no knowledge of such actions. I also heard the rumours and I asked the Police, but they don't know anything either. If there are witnesses, why didn't they call the Police in that moment, I don't find it right to come with accusations after 2-3 days. If in deed such thing happened I am sure that the truth will come out “ said Irimie.






joi, 25 august 2011

Caini "curatati" pentru 3 zile de "imagine nepatata" - update

Din pacate serialul continua. De azi dimineata am primit telefoane din partea persoanelor din zona centru - sens giratoriu, care au fost martori la actiunea de hingheriala. Redau mai jos declaratiile lor:

" In jurul orei 3 noaptea i-am vazut. Au fost 3 barbati. Unul era la volanul unui Mitsubishi L200, tip pickup inchis (masina gradinii zoologice folosite de medicul veterinar Mate Csaba), care facea ture centru - str. Razboieni. Unul din ceilalti doi impusca cainii, celalalt ii insira pe drum ca iepurii vanati", iar cand se adunau, pickup-ul isi facea aparitia si cainii erau imediat varati in masina, iar soferul isi reincepea turele".
"La fel s-a intamplat si pe strada Axente Sever", declara martorii. "Cainii care au scapat macelului stau acum ascunsi, nu mai vor sa iasa de frica din locurile lor, nici macar nu mai beau apa. Sunt traumatizati".

Intrebat de prezenta masinii, medicul veterinar neaga ca ar fi fost prezent la actiune, dar si ca altcineva ar fi folosit masina "pe care doar el o foloseste". Sa nu uitam insa ca acea masina este unicat in Turda! Acum ne intrebam, sa fie domnul Mate somnambul? Cine a folosit atunci pistolul cu tranchilizant care se afla pe numele medicului? 

Va readucem aminte ca anul trecut, tot inainte de zilele orasului, s-a organizat o actiune asemanatoare, insa atunci a fost mai restransa, doar in zona centrului nou renovat. Cu acea ocazie au disparut (au fost ridicati) caini comunitari sterilizati prin campania publica realizata de noi in urma cu o luna de zile, cu sprijinul organizatiei americane Romanian Animal Rescue. Cu toate ca erau caini insemnati cu crotalii in ureche, ceea ce denota ca pentru tratamentele lor s-au investit bani, ca ei nu mai prezinta nici un pericol, autoritatile si-au batut joc de banii americanilor si i-au aruncat pe Apa Sambetii. Mentionam ca pentru o mai buna eficacitate a campaniei de atunci, am apelat la ajutorul celor de la gradina zoo sa ne sprijine in prinderea cainilor comunitari. Dar medicul veterinar ne-a refuzat, spunandu-ne ca primaria va organiza in toamna (anul trecut) o campanie identica cu sprijinul Fundatiei Vier Pfoten. Insa nici pana la ora asta asa ceva nu s-a intamplat.
Cu acea ocazie, pe numele medicului veterinar s-au depus plangeri penale pentru comitere de infractiuni. Domnia-sa a negat vehement implicarea sa in disparitia cainilor, spunand ca daca ar fi obligat sa participe la o astfel de actiune de prindere a cainilor, si-ar da demisia.

Anul acesta actiunea a fost mult mai ampla, acesteia cazandu-i victime si caini cu stapan. Deci povestea se repeta, iar autoritatile locale dezmint in continuare orice implicare (desi au fost martori!!!), incalcand cu un desarvarsit tupeu politicienesc legea pe care, tot ei, ne indeamna sa o respectam. Frumos exemplu dati, stimabililor domni alesi! Oricum, cu aceasta ocazie va asiguram ca voturile celor ce iubesc animalele le-ati aruncat pe aceeasi Apa a Sambetii.

miercuri, 24 august 2011

Caini "curatati" pentru 3 zile de "imagine nepatata"

Asociatiile de protectie a animalelor din Turda, "Trei Frati Patati" si "Amicii nostri", isi declara in mod public indignarea fata de modalitatea folosita de reprezentantii administratiei locale de a face "curatenie" in centrul orasului, in vederea pregatirii Zilelor Municipiului. Locuitori ai zonei ne-au sesizat faptul ca doua nopti ne-a randul, luni spre marti si marti spre miercuri, cainii din centrul orasului au fost adunati in jurul orelor 2-3 noaptea, prin impuscare cu tranchilizant. Conform celor spuse de martorii scenelor, la actiune au participat mai multi barbati. Alertati de urletele cainilor impuscati, au iesit in strada si cainii din curtile locuintelor din vecinatate, caini care au fost de asemenea ridicati.

Membrii celor doua asociatii denunta ilegalitatea actiunii de strangere a cainilor, care s-a facut fara instiintarea sau prezenta noastra, in conditiile in care, la inceputul saptamanii, am fost contactati personal de viceprimarul Mircea Irimie, care ne-a cerut sa adunam acesti caini si sa-i preluam in cadrul adapostului nostru. Raspunsul nostru la cererea dlui Irimie a fost ca, inainte de toate, trebuie cerut acceptul proprietarului terenului de a aduce un numar de peste 20 de caini in adapost, iar dupa aceea gasirea unor surse de sponsorizare in vederea construirii unor noi tarcuri. Insa dl viceprimar ne-a spus ca organizarea zilelor orasului a epuizat multe resurse financiare si nu mai este posibila identificarea unora noi.

Dupa o zi de la aceasta convorbire, reprezentantii administratiei locale au decis ca e mai ieftin si mai simplu sa foloseasca vechea metoda, a hingheritului.

Pe aceasta cale, cerem public celor implicati sa declare ce s-a intamplat cu acei caini, unde au fost ei dusi si care va fi soarta lor, mai ales ca majoritatea dintre ei sunt caini sterilizati de catre asociatiile noastre, iar cei cu stapan apartin unor familii cu venit redus pe care noi i-am ajutat sa fie vaccinati si sterilizati. Datorita faptului ca primaria nu detine un adapost in care cainii sa poata fi dusi si ca au fost adunati inclusiv caini cu stapani, denuntam public ilegalitatea intreagii actiuni!
Mai mult de atat, nu intelegem atitudinea alesilor urbei de a pune pe seama noastra prezenta unor noi caini pe strazile municipiului, in speta str. Panait Cerna, care este in vecinatatea adapostului nostru. Subliniem pe aceasta cale ca noi nu am dat drumul nici unui caine aflat in adapostul nostru, mai mult de atat noi am adunat de pe strazi numerosi caini, astfel ajungand la un numar de peste 150 de caini.

Tragem din nou un semnal de alarma asupra nevoii stringente a unei actiuni publice de inventariere a cainilor cu stapan si fara stapan din oras! Ignorarea atentionarilor noastre, a incercarilor de a realiza un parteneriat cu primariile Turda si Campia Turzii pentru gasirea unor solutii viabile la rezolvarea problemei cainilor strazii, inseamna indiferenta fata de "robinetul" deschis al cainilor strazii al carei surse sunt in primul rand cainii cu stapan. Neaplicarea legislatiei in domeniu care impune pedepsirea abandonului are ca si consecinta directa aparitia unor caini noi pe strazile oraselor. Atata timp cat autoritatile nu vor sprijini demersurile ONG-urilor din domeniu in vederea aplicarii legislatiei, prezenta stigheritoare a cainilor comunitari va ramane un capitol nebifat in agenda politicienilor romani.

miercuri, 20 iulie 2011

Cred ca in 30-40 de ani se va normaliza situatia drepturilor animalelor si in Romania

Lisa van Damme (www.lisavandamme.be) este un fotograf profesionist, freelancer, din Belgia, care a venit in Romania pentru a realiza un documentar despre situatia cainilor comunitari si despre oamenii care se ocupa de acestia.  De doua saptamani este la noi, la adapostul asociatiei noastre, din Turda.

Cum te-ai decis sa vii in Romania?
Am fost anul trecut in vizita, ca turist, impreuna cu prietenul meu si am vazut o multime de caini ai strazii si ne-am gandit ca ar fi o idee foarte buna sa facem un documentar foto despre cainii de aici. Si de asemenea pentru ca mi-a fost intotdeauna frica de caini, dupa ce am fost muscata de fata, cand eram mica, chiar daca acum realizez ca din vina mea. Apoi am fost in Africa, pentru un documentar, iar acolo toti cainii erau caini ai strazii si mi-a fost teama ca daca ma va musca vreunul, voi lua cine stie ce boala. Acolo chiar ca m-a cuprins frica rau de tot, dar mi-am dat seama ca trebuie sa scap de aceasta problema pana nu devine o fobie. De fapt totul porneste din mintea noastra. 

Cum ai ajuns in Turda?
Prin intermediul unei organizatii olandeze care trimite voluntari la adaposturile din Romania si care va stie si pe voi. Domnul de acolo m-a rugat sa trec si pe la Turda, dupa Timisoara.


Care a fost impresia pe care ai simtit-o vizavi de situatia cainilor strazii?
Sincera sa fiu, am fost socata. M-am gandit, bine-bine, Africa e Africa, acolo e multa saracie, inteleg de ce cainii si toate animalele sunt neglijate si umbla pe strazi, dar Romania este in Uniunea Europeana. Ca locuitor al U.E. chiar nu te astepti sa vezi caini ai nimanui, abandonati pe strazi, ca si cum nu ar avea nici o importanta. Aici am inteles ca in tara voastra exista alte prioritati, dar celor care vin din Europa la voi sau chiar de mai depare, nu li se pare deloc normal sa existe asa ceva.


Cum ti se par adaposturile vizitate de tine?
Uau, in Timisoara am vazut doua adaposturi, vecine, si m-a socat ce am vazut. La fel si starea cainilor. Unul din adaposturi este al unui domn, iubitor de animale, care a inchiriat un teren pe care a construit niste tarcuri si niste casute, a adunat o multine de caini si plateste niste oameni ai strazii sa aiba grija de ei. Dar, in opinia mea, acestia nu stiu cum sa o faca, nu usnt educati sa aiba grija de caini, iar situatia e extrem de grea acolo. Animale bolnave, nesterilizate, cainii se amesteca unii cu altii fara sa se tina cont de compatibilitatile dintre ei, se bat mereu. Cele doua doamne-voluntare din Olanda, impreuna cu studentii de la medicina veterinara, au petrecut doua saptamani de dimineata pana seara sa puna lucrurile in ordine, sa trateze cainii bolnavi, sa-i sterilizeze, etc. De dimineata pana seara. A fost o munca extrem de istovitoare, dar a inceput sa dea roade. Domnul respectiv doreste acum sa construiasca un adapost nou, cu sprijin din strainatate, si cu totii speram ca noul loc va arata mult mai bine. Eu zic ca sunt pe drumul cel bun. Exista dorinta si pasiune.


        Cortul pentru sterilizari; poza e facuta de Cézanne Valk, studenta la medicina veterinara in Olanda 

In comparatie cu adapostul de la Timisoara, cel de la Turda mi se pare un hotel de 5 stele. Cainii sunt mult mai bine ingrijiti, sunt sanatosi, sunt sterilizati, totul e organizat. Cu toate astea aveti si voi multe neajunsuri, daca stau sa compar cu adaposturile din Belgia. Dar am fost si la adapostul primariei din Timisoara, iar cainii aceia mi s-au parut extrem de tristi. Inchisi in niste boxe de beton, fara sa vada lumina zilei, sunt ca la inchisoare. Apa pe care o beau aveau o culoare ciudata, ca si cum nu ar mai fi fost schimbata de mult timp. Iar cainii, se vede pe ei ca sunt tristi, ca nu le merge bine acolo.
Intotdeauna e loc de imbunatari, iar eu sunt convinsa ca peste 3 ani, voi veti face progrese, pentru ca sunteti organizate. Sper mult sa nu ajungeti ca adapostul de la Timisoara, unde domnul a adunat caini fara numar si apoi nu a mai putut sa-i ingrijeasca. Nu e bine sa-i aduni daca nu ii poti ingriji. Prima data trebuie sa-i ingrijesti pe cei pe care ii ai, sa te axezi mult pe sterilizari, apoi sa-i dai spre adoptie. Trebuie sa va creati propriile limite in a aduna caini, chiar daca vedeti caini pe strada, sa va opriti pornirea de ai aduce in adapost, altfel totul se va transforma intr-un chin, atat pentru caini cat pentru voi. 

                 Fotografia este facuta la Timisoara de catre Peter Kampschulte, voluntar german


Ce ai facut la Turda?
Am observat ce se intampla pe aici, apoi am inregistrat ce am vazut. Nu am de gand sa fac un reportaj despre privirea trista a cainilor din adaposturi, ci despre oamenii care isi dedica timpul activitatii de ingrijire a cainilor din adaposturi. Accentul documentarului meu nu va cadea pe "bietii caini", asa cum ii vede lumea, ci despre viata in adapost, nu doar pt caini, ci pentru oamenii carora le pasa de acesti caini. De cainii comunitari ai Romaniei. 

Cat ai fost la adapost si ai facut poze, lumea de acolo te privea ciudat, intrebandu-se parca cum poate cineva sa faca poze ore in sir, si sa nu dea o mana de ajutor activitatii de acolo? Ai facut sute de poze, iar la sfarsit ai ales doar cateva. De ce?

Da, stiu ca e greu sa vezi ca ai pe cineva la adapost atatea zile si nu face nimic decat poze. Dar asta inseamna sa fi fotograf profesionist. Sa faci poze cu orele. In primul rand eu experimentez tot timpul. Adica mereu fac ceva nou, ceva ce nu as fi facut in mod normal, pentru ca apoi sa vad ce iasa. Eu aleg doar cateva poze, care mi se par mie cele mai reusite din punct de vedere al imaginii, al luminii, al pozitiei celui fotografiat, si mai mult de atat, toate pozele trebuie sa se incadreze intr-un stil, toate trebuie sa spuna o poveste, sa se lege ca intr-un serial. Nu pot sa folosesc poze care au un alt stil, care nu se incadreaza "serialului", pentru ca documentarul este de fapt o poveste in imagini.  Eu sunt foarte severa cu munca mea si de aceea sunt si foarte selectiva. Stiu ca multa lume nu intelege munca fotografului profesionist, dar sa va spun asa, daca nu erau fotografii, lumea nu stia cum arata un razboi, doar si-l imagina. Lumea trebuie sa inteleaga ca nu orice poza este o poza de calitate, iar acest lucru trebuie respectat, in special de publicatiile care iti cumpara munca. Pozele facute de mine au copyright si daca cineva le foloseste fara consimtamantul meu, pot sa-i dau in judecata. Sau, un exemplu, eu lucrez pentru un ziar din Belgia. La un moment dat am facut un reportaj despre rromii romani de acolo, dar a fost un reportaj care punea accentul pe traditiile, cultura lor. Dupa catva timp, un reporter a scris un articol despre niste rromi care au furat nu stiu ce si au folosit poza mea. Le-am cerut imediat sa schimbe poza, mai ales ca au folosit-o intr-un context negativ, cand eu facuse pozele pe un cu totul alt subiect. Ei, pentru astfel de abuzuri, fotografii profesionisti pot sa dea in judecata publicatiile. Sunt sigura ca si la voi e tot asa. 




Cat ai stat la Turda, ai cautat mereu caini morti pe sosele, sa-i fotografiezi. De ce?
Pentru ca asa ceva nu exista in tara noastra. Pentru ca sa accentuez viata animalelor de aici. Pentru ca sa sensibilizez. Si pentru ca impactul de a vedea poze cu animale moarte e mult mai puternic decat cele cu animale vii, impactul e mai mare si lumea percepe mesajul general pe care vrei sa-l transmiti.

Ce parere ai despre situatia cainilor comunitari din Romania?  
In Timisoara am aflat, de la voluntarele din Olanda, ca in Romania exista o propunere pentru legalizarea eutanasiei. Asa am aflat ca din cauza dezbaterii acestei legi devenita extrem de controversata, au existat numeroase manifestatii in diverse tari si ca, tot din acest motiv, strainii au inceput sa vina in Romania si sa se implice in ajutorarea cainilor din adaposturilor. Eu sunt in continuare socata despre felul cum sunt tratati cainii aici, dar intrevad o speranta de mai bine. Asta se va vedea insa peste 30-40 de ani, cand situatia cainilor strazii in Romania va fi cu totul alta. Pana atunci, cu pasi marunti, oameni ca voi, vor aduce schimbarea. Ma bucur mult sa vad ca sunt oameni care trateaza animalele in mod normal, adica asa cum o facem si noi, in Belgia, unde cainele sau pisica este un membru important al familiei si asa cum o faci si tu cu cei 5 caini ai tai. Doar ca, la noi, asa sunt tratati de catre majoritatea oamenilor. Opusul o reprezinta cazuri izolate, adica caini abandonati sau oameni carora nu le pasa de animale. Dar acei oameni sunt blamati de semenii lor, ca sa inteleaga ca ceea ce fac nu e bine. Aici insa vad ca insa ca cei ca tine, care isi trateaza animalele ca si pe niste membri importanti ai familei, sunt cei putini. De aceea zic ca, in opinia mea, in 30-40 de ani situatia se va normaliza.

Postări populare