Murdărici şi puii

Murdărici, căţeluşa care s-a aciuat la noi în curte după ce am sterilizat-o, este o mare figură. Şi-a impus stilul ei de viaţă încă de la început. A trebuit să-i permitem să-şi facă o ieşire prin gard, pentru a putea părăsi curtea oridecâte ori doreşte ea.



La început am observat că avea oră fixă dimineaţa, undeva pe la 6-6.30. Era ora la care se deschidea magazinul alimentar din vecini, acolo unde crescuse ea de pui, şi trebuia să fie prezentă la ora deschiderii, să le aştepte pe vânzătoarele care i-au purtat de grijă. Uneori, când nu merge, pt că îi e prea lene să iasă din curte, vine una din vânzătoare la noi la poartă, să o vadă şi să o salute.

Într-o zi însă, Murdărici a venit acasă cu 4 pui. Nu erau mici, aveau în jur de vreo 5 luni. 4 pui de talie mare, fricoşi, cam sălbăticuţi şi neîncrezători în apropierea de oameni. Chiar dacă ea nu a avut pui niciodată, pt că am sterilizat-o, aceşti pui i-au trezit instinctul matern. Îi ocroteşte, îi învaţă să-şi procure hrana.



Cel gălbior e tare reuşit. Seamănă cu un labrador. Noi îi spunem Frumuşeulul. Dacă era mai prietenos, avea mari şanse să fie adoptat de mic.

Din aprilie, Murdă vine zilnic cu ei acasă, ea intră în curte, unde îşi ocupă "apartamentul" cu 2 camere, iar ei, la început, stăteau câteva minute lângă gard, apoi plecau.



Bănuiesc că în timpul în care Mudărici stătea în curte, puii se ascundeau pe undeva Ritualul ăsta a durat cam vreo 2-3 luni, până când puii au mai crescut, au prins curaj şi totodată şi drag de casa noastră şi s-au aciuat lângă gardul dispensarului medical. Povestea cu gaşca din octombrie se repetă, deci.

Când voi avea baterii noi la aparat, le voi face alte poze să se vadă diferenţa. Au crescut destul de repede, dar sunt tare slabi. Eu le duc zilnic mâncare, la început pe ascuns, să nu mă vadă vecinii care m-au reclamat la Poliţie (o să povestesc acest episod cu altă ocazie), dar acum chiar nu-mi mai pasă de ei. Căţelandrii au crescut, au devenit mai prietenoşi, dar tot nu acceptă să fie atinşi. Însă când mă văd, vin la mine să primească păpică. Problema e că au început să facă gălăgie noaptea şi au nişte glasuri foarte puternice. Frumuşelul pare să fie liderul. Are o privire de câine de pază. Eu am insistat să mă apropiu de ei, să se obişnuiască cu oameniii, altfel cresc repede şi încep să capete curaj şi pot deveni periculoşi. Am reuşit în parte să-i obişnuiesc cu apropierea oamenilor. Una dintre femele e foarte ataşată de Murdărici şi mereu sare gardul să fie lângă ea, în curte.

Din păcate, într-o zi, unul din masculi (am uitat să precizez că sunt 2 femele şi 2 masculi) îşi ţinea lăbuţa din stânga-spate ridicată. Când m-am uitat mai atentă am văzut că are o rană deschisă, urâtă de tot. Undeva la rotulă e carne vie, iar osul e umflat tare. Cred că a fost lovit de o maşină. E o lovitură serioasă şi eu nu pot să-l ajut. Nu mă lasă să-l ating. Am vorbit cu o colegă din asociaţie şi mi-a promis că va încerca şi ea să le găsească o curte unde să-i ducem. Mai greu va fi să-i prindem. Sper doar ca noi să fim primii şi nu cei de la ecarisaj. Ar fi păcat de pui. Şi sper din toată inima să-l putem ajuta pe căţelul rănit.
Doamne ajuta!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Glandele perianale și complicațiile de la posteriorul câinelui

Torsiunea gastrică - o afecțiune ce-ti poate ucide rapid animăluțul dacă nu ești pe fază

În atenţia posesorilor de patrupede - Tusea de Canisă