vineri, 24 iulie 2009

De ziua mea

Toată lumea care m-a felicitat azi, cu ocazia împlinirii a 42 de anisori, mi-a urat "să ţi se îndeplinească toate dorinţele". Cred că o să fiu mult mai atentă la acest capitol, pentru că am observat că într-adevăr se întîmplă ce îmi doresc. La început de an am dedicat anul 2009 animalelor, din toată inima. Dar am uitat un aspect important, încărcătura emoţională puternică şi stresul resimtiţe în urma unei lupte inegale.


Lumea îmi spune "mai lasă animalele, fă şi tu un copil". De ce oare oamenilor li se pare că a te ocupa de soarta animalelor e o pierdere de timp?

Aşteptând autobuzul în staţia din centru, spre Oprişani, am văzut un căţel negru căutând disperat apă în gropile din asfalt. Lumea se uita la el, dar nimeni nu a înţeles că sărmanul negruţ suferea cumplit de căldură. Am renunţat la autobuz şi am intrat într-un magazin, de unde am cumparat o sticlă de apa plată. Am desfacut-o, l-am strigat şi în căuşul palmei am lăsat să curgă apa din sticlă. Căţelul a început să bea cu o poftă de neoprit. Se descurca de minune. O femeie s-a oprit lângă mine şi mi-a zis că a văzut căţelul, dar nu s-a gândit că i-ar fi atât de sete. După ce a băut, căţelul a început să-mi caute prin plasă. Mi-am dat seama că odata potolindu-şi setea, a rămas cu foamea. Am intrat în măcelărie şi i-am cumpărat cremvuşti. I-a devorat într-o clipită. Lumea se uita la mine ca la circ. Unii zâmbeau, alţii ridicau din sprâncene.


Ce-mi doresc?
  • Ca oamenii să se oprească lângă un animal, să-i vorbească şi să-l ajute? Nu e greu defel, din contră. Bucuria care-ţi creşte în suflet văzând ochişorii fericiţi, care nu ştiu cum să-ţi mulţumească pentru că i-ai oferit apă când nu o găsea nicăieri, e de neînlocuit. Încercaţi şi nu veţi regreta. Încercaţi să daţi apă animalelor singure, mai ales în zilele astea de caniculă. Daţi-le ceva de păpică, vorbiţi-le şi nu o să vă pară rău.
  • Ca animalele să nu mai fie tratate ca un lucru lipsit de importanţă.
  • Căţeii adunaţi de pe străzi, la reclamaţiile necunoscătorilor şi neiubitorilor, să fie cazaţi în adăpost, nu să fie ucişi şi aruncaţi. În haitele câinilor vagabonzi, care trezesc locuitorii sau îi înspăimântă pe alţii, se poate ascunde prietenul tău. Un prieten adevărat. Doar că, în haită, instinctele vorbesc, iar lumea care nu-i cunoaşte zice "un grup de câini periculoşi îşi fac veacul pe strada mea", iar hingherii îi adună şi îi omoară.
  • Doresc un adăpost adevărat, cu clinică veterninară, cu program de evaluare a comportamentului animalelor, cu program de adopţie, un adăpost cu voluntari iubitori.
  • Doresc ca autorităţile să nu se mai ascundă după minciuni de genul: "Conform Legii 9, nu avem voie să eutanasiem câinii, pt că e caz penal. Tot ce putem face e să-i ţinem maximum 25 de zile în adăpost, după care să-i returnăm în locul de proveninţă.". Bull-sheet, minciună sfruntată. Câinii nici măcar nu ajung la adăpost, darmite înapoi în locul de provenienţă.
  • Doresc o Poliţie a animalelor care să-şi facă treaba şi să ia la modul serios reclamaţiile privind abuzurile animalelor.
  • Doresc să apară stăpâni pentru cei 5 câini de lângă curtea mea, pentru că merită să trăiască şi să li se dea prilejul de a-şi dovedi capacităţile.
  • Doresc să înceteze vecinii să mai recurgă la acţiuni de intimidare cu ajutorul pilelor din primărie. Traficul de influenţă este ilegal şi se pedepseşte.

... şi lista ar putea continua, dar mă opresc aici.

3 comentarii:

  1. La Mulţi Ani - din partea noastră: Ulise şi Zamfir

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult. Salutari lui Ulise.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ştiam de ce am intrat iar aici!? Ca să preiau salutările pentru Prietenul meu. Alaltăieri am fost, împreună evident, vreo 30 de km prin Soare. Mi-a fost teamă pentru el - eu aveam o caschetă care-mi proteja scăfârlia - dar ... a rezistat şi ieri ne-am trântit iar prin curte, în parte - cum se spune!

    RăspundețiȘtergere

Postări populare