Rămas bun sufleţel curat

Îmi pare rău că, după atâta tăcere, revin cu o veste prostă.
Ieri tocmai am îngropat una din cele două femele din gaşca lui Murdărici. E vorba despre cea căreia îi spuneam Schipăţica, după un mic accident care l-a avut şi în urma căruia a schiopătat o vreme. Era o căţelusă frumoasă, mâncăcioasă, dar cam sperioasă. Nu mă lăsa să pun mâna pe ea, motiv pentru care nu am putut-o ajuta în seara în care am descoperit că ceva nu e în regulă cu ea. Cu o zi în urmă nu se atinsese de mâncare, iar a doua zi, stătea doar jos, avea pungi umflate sub ochi şi respira greu. Se uita la mine cu ochi rugători. Am sunat-o pe doctoriţă, mi-a spus că poate fi orice, de la otrăvire la bolile câinilor, cum ar fi o pneumonie. Dar nu am avut ce să-i dau, era seara doctoriţa era în Cluj. A doua zi am găsit-o moartă. Prima dată credeam că doarme, şedea aşa frumos pe iarbă şi am strigat-o, dar nici o mişcare. Când m-am apropiat de ea am văzut că deja roiau muştele deasupra ei. Cu ajutorul a doi oameni de suflet, am băgat-o într-un sac şi am îngropat-o. Ieri nu am mai fost bună de nimic. Chiar dacă această căţelusă nu a sărit nicioadată pe mine, nu s-a gudurat la picioarele mele, totuşi se bucura când mă vedea, dădea din codiţă şi se bucura de atenţia primită. Chiar dacă a trăit puţin, cred că avea cel mult un an, măcar i-a fost dat să simtă că e iubită şi ocrotită. A trăit viaţa din plin. Intens şi puţin...

Aşa arăta când a apărut pe strada mea. Era un pui frumos şi sperios.

Mai mare şi cu simţul umorului, făcând o grimasă în faţa aparatului foto, parcă zicând:
"hei, ce zici, sunt tare, nu?"


Sub mângâierile blânde ale soarelui


Ultimul somn

Aseară am aprins o lumânare pentru ea, să-i lumineze drumul, oriunde sufleţelul ei s-ar duce. Dumnezeu să o odihnească.