duminică, 2 august 2009

Sfaturi pentru posesorii de patrupede 1

Am observat că multe persoane care deţin animale de companie, nu cunosc toate aspectele legate de comportamentul acestora sau nu ştiu ce anume le-ar putea dăuna. De aceea m-am decis să alcătuiesc un material cu câteva sfaturi privitoare la cele mai dese "scăpări" ale posesorilor de patrupede.

Atenţie la soare
Animalele sunt, la fel ca şi oamenii, sensibile la radiaţiile ultraviolete. Unora dintre câini, în special femelelor, le place să uite de ei la soare. Aşa face şi teckeliţa mea, Lucy. Dacă nu o chem în casă, e în stare să stea nemişcată pe iarbă sau pe betonul încins şi să se coacă. În fiecare vară are burtica bronzată pe burtică şi cu pistrui de la soare.


Dar expunerea prelugită la soare sau plimbarea, ore în şir, sub soare poate fi foarte periculos pentru prietenii noştri patrupezi. În primul rând şi ei pot face insolaţie. Acest lucru se manifestă printr-o respiraţie foarte agitată, febră, leşin şi în cel mai rău caz - deces. Am citit materiale cu sfaturi în caz de insolaţie în care se spunea că animalul e bine să fie imediat înfăşurat într-un ceaceaf sau pătură udă. Dar nu sunt de acord cu acest tratament. Schimbarea bruscă de temperatură poate produce un şoc prea puternic unui animăluţ de talie mică, iar câinilor cu păr scurt, cum sunt teckelii sau pitt-bullii, un astfel de tratament le poate produce o răceală a organelor interne, cum ar fi rinichii. Cunosc o doamnă al cărui teckel a suferit de insolaţie şi după ce l-au înfăşurat într-un prosop, a făcut o complicaţie urâtă la rinichi de pe urma căreia a şi murit. Cel mai bine e să evitaţi astfel de accidente.

Din păcate, majoritatea accidentelor se întâmplă din cauza oamenilor, neglijenţi sau neştiutori. Unii îşi închid animalele în maşină, pe timp de vară, timp în care ei merg la shooping sau în vizită. Dar rezultatul e acelaşi. Chiar dacă nu stau direct sub razele soarelui, căldura excesivă din maşină le produce aceeaşi reacţie ca la insolaţie şi forte uşor, la fel ca şi copiii mici, câinii pot muri. În plus, câinilor le lipsesc glandele sudoripare, ei transpirând prin limbă. Însă dacă sunt închişi în maşină, unde temperatura creşte şi nu există curenţi de aer, nu au cum să facă acest lucru. Dacă ştim că nu-i putem duce cu noi unde mergem, mai bine îi lăsăm acasă pentru câteva ore. Aceste ore pot să salveze viaţa prietenului nostru.

Unii oameni adoră să se plimbe ore în şir cărând patrupedul după ei. Dar nu trebuie pierdut din vedere faptul că dacă vă plimbaţi sub soare, câinelui ar trebui mereu să i se pună la dispoziţie un recipient cu apă şi, din când în când, să fie udat pe cap şi corp. Apa nu se toarnă direct pe corpul animalului, mulţi câini reacţionând cu spaimă la acest lucru, fapt ce mai apoi poate lasa urme traumatizante pentru animal, oridecâte ori simt apa pe ei. Apa se tornă în căuşul palmei şi cu palma udă umezim blăniţa prietenului nostru.
Eu fac acest lucru cu orice câine pe care îl întâlnesc pe stradă şi pe care îl văd că suferă de pe urma căldurii.

Îmi aduc aminte că vara trecută eram cu mama prin centrul Clujului, vizitam magazinele în căutare de o rochie pentru nuntă când, la un moment dat, am simţit ceva atingându-mi pulpa piciorului. Era un câine negru, fără un ochi şi nespus de prietenos. Nu mi-am explicat de ce, din puhoiul de oameni care străbăteau acel trotuar, câinele m-a ales tocmai pe mine. Cert e că s-a lipit de mine şi m-a aşteptat la uşa fiecărui magazin în care intram. O vânzătoare m-a şi întrebat dacă este câinele meu. După ce am terminat toate boutiq-urile cu ţoale de gală de pe strada respectivă, am luat-o la pas, spre Central. Câinele, frumos, la pas, la piciorul meu. La un moment dat mi-am dat seama că sufla greu, şi am cumpărat o sticlă cu apă plată, iar el a băut cu mare poftă din palmele mele. Apoi l-am umezit uşor pe cap şi pe corp, după care - minune- a dispărut. Atât a durat prietenia noastră. Am înţeles atunci că un câine se lipeşte de un om când vrea ceva. Totul e să ne rupem puţin timp şi să ne aplecăm asupra lui, să-l ascultăm. Unii vor doar să fie mângâiaţi şi chiar refuză mâncarea pentru un moment de tandreţe, alţii vor apă, alţii spun "te rog, ia-mă acasă".


Am citit undeva că Isus obişnuieşte să se plimbe pe pământ, luând chipul unui animal sau al unui cerşetor, pentru a încerca bunătatea oamenilor pentru care el s-a sacrificat. Aşa că, nu treceţi niciodată pe lângă un animal rănit sau a unui om nefericit, pentru că nu se ştie dacă nu cumva Dumnezeu ne testează.

Atenţie la maşini
Zilele astea am observat nişte gesturi din partea posesorilor de patrupede, gesturi care pot deveni foarte uşor fatale pentru animale. O doamnă se plimba pe stradă cu teckelul ei lăsat liber, fără zgardă, fără lesă. Când m-am apropiat cu ai mei, căţeluşa doamnei a început să facă ture de bucurie, depăşind marginea troturului şi întrând pe şosea. Am rugat-o să o prindă cu lesa, dar mi-a zis că nu e nici o problemă, pentru că e foarte ascultătoare şi merge întotdeauna la pas, lângă piciorul ei. Dar când am traversat cu ai mei pe partea cealaltă, căţeluşa a fugit după noi. Norocul a făcut ca în acel moment să nu treacă nici o maşină.

Un gest asemănător a făcut un prieten care îşi parcase maşina pe marginea şoselei şi a traversat cu familia (soţia şi căţelul) pentru a se plimba pe malul Arieşului. La un moment dat însă, maşina prietenului bloca accesul unui alt şofer şi a trebuit să traverseze pentru a-şi muta maşina. Ca să nu-l reţină mult pe celălalt şofer, prietenul meu s-a grăbit să traverseze la maşină, lăsându-şi câinele liber, pe mal. Norocul lui a fost că patrupedul era preocupat de mirosurile din iarbă şi nu l-a observat. Dar când a realizat că stăpânul său nu se mai află lângă el, a început să-l caute cu disperare din priviri, până îl zării. Eu am fost lângă el şi am intuit că se pregătea să fugă spre stăpân şi l-am prins imediat.

Dintr-o astfel de greşeală însă a sfârşit în mod tragic una din iubitele teckelului meu, Freddy. A fugit după stăpânul care traversase, dar o maşină a lovit-o în plin. Stăpânul căţeluşei a petrecut multe luni jelindu-şi prietena iubită. Greu şi-a revenit de pe urma pierderii. Dacă ar fi luat-o cu el şi nu o lăsa pe partea opusă a carosabilului, fiind sigur că îl ascultă şi rămâne acolo, ar fi avut şi azi parte de iubirea şi devotamentul scumpei sale teckeliţe.
E destul însă un moment de neatenţie sau de încredere prea mare a oamenilor în supuşenia câinilor, ca să piardă ce au mai scump în viaţă. Pentru că ei scapă din vedere faptul că animalele sunt conduse de instincte, iar teama de abandon pentru câinii cu stăpâni e foarte mare.

Închei aici, dar subliniez încă o dată că viaţa prietenilor voştri depinde în cea mai mare măsură de grija pe care le-o purtaţi.


Un comentariu:

  1. pentru grija de maşini şi ... de animale cu numai două picioare, mergem cu lesă până ieşim din localităţi sau când urmăm un drum circulat. În rest, ... fiecare de capul lui! Păstrând, amândoi, relaţia vizuală.
    În privinţa Soarelui, ... fiecare, vai, de capul lui! Zilele trecute (când am mers zeci de kilometri în zone fără arbuşti, măcar!), am ajuns acasă topiţi, amândoi. Până a doua zi, am uitat. Amândoi!
    Deci, cum e turcul e şi ... Ulise! Poate că la alte rase sau la câinii ţinuţi în casă, problema se pune altfel!

    RăspundețiȘtergere

Postări populare