miercuri, 25 noiembrie 2009

Poliţia animalelor

După comunicatul de presă făcut public în această săptămână, pe care l-am redat şi eu aici, referitor la înfiinţarea Inspectoratului General de Poliţie pentru Protecţia Animalelor, mai precis după revenirea din euforia aflării unei veşti mult aşteptate de către asociaţiile de profil, am început să rumeg mai bine cele cuprinse în comunicat şi să trec la o atitudine mai rezervată.
- De ce?, vă puteţi întreba.
- Pentru că la un studiu mai atent al site-ului Comisariatului pentru Societatea Civilă şi la un pic de research pe net despre ei, mi-au apărut niscaiva întrebări. Ca să mă dumiresc, le-am trimis şi un e-mail în care am cerut respectuos nişte lămuriri suplimentare, dar nimic. Nici măcar un mail de "mulţumim de interesul acordat", bla, bla, bla.
Aşa că m-am gândit să punctez ne-lămuririle-mi personale pe al meu personal jurnal (blog):
1. Art.11 (5) al Ordonantei 37/2003 mentionează: "Este interzisă utilizarea in denumirea asociatiilor a unor sintagme sau cuvinte specifice autoritatilor si institutiilor publice ori unor profesii liberale sau altor activitati cu reglementari proprii". 
    -  îmi aduc aminte de momentul de început al Centrului de Informare Turistică, când împreună cu Indrei Raţiu, Alin Roşca şi Alin Todea încercam să găsim o denumire pentru acest loc, deoarece legea nu ne permitea să folosim, în acte, cuvântul "centru". Aşa am ajuns, la recomandarea avocatei, să înfiinţăm un nou ONG, cu tematică turistică, sub a cărui umbrelă să funcţioneze CIT-ul, ca un program de lungă durată. Aşa s-a născut "Asociaţia pentru Informare şi Promovare Turistică Turda", denumire pe care foarte puţini turdeni o cunosc, majoritatea fiind familiarizaţi cu CIT.
   - şi atunci mă întreb: cum poate un ONG să primească, prin hotărâre judecătorească, dreptul de a se numi "Comisariat", de a utiliza un logo ce uşor poate fi confundat, la prima vedere, cu stema Poliţiei Române, iar reprezentanţii să se numească: "inspectori", "comisari" etc, iar acum să primească acceptul pentru folosirea denumirii de "Inspectorat General de Poliţie"? Ceva pute la mijloc. O şpagă, un trafic de influenţă etc?! De ce şi-ar dori cineva aceste titulaturi, dacă nu pentru ca să se folosească de sonoritatea  puternică a  denumirilor ce reprezintă Legea în conştinţa populaţiei. Cine sunt oamenii din spatele acestui Comisariat şi ce au făcut ei în tot acest timp, din 2004 (anul înfiinţării) şi până acum, de nu s-a auzit de ei?
     - am aflat (de la tătuca Google) că de fapt fondatorul acestui Comisariat este un fost ofiţer MAI. Cum altfel? Acuma în mine se dă o bătălie (cam ca şi în privinţa votării preşedintelui): dacă e să-mi văd doar interesul propriu (în cazul ăsta activitatea pe animale), aş zice "super băieţii, au relaţii prin procuratură, poliţie etc, numai bine pentru cauza noastră". Dar nu reuşesc să scap de flerul de fost jurnalist, care încă se tot update-ază din mers.
 2. Aş vrea mult să nu fiu înţeleasă greşit, departe de mine gândul de a discredita sau de a critica initiativa lăudabilă de a înfiinţa o Poliţie a Animalelor. Poate nu mulţi ştiu că peste tot în străinătate, Poliţia animalelor este de fapt o organizaţie neguvernamentală, care funcţionează cu acces limitat, mai ales în ceea ce priveşte încălcarea proprietăţii private, însă colaborează strâns cu Poliţia statului, care are obligaţia să intervină  imediat şi oridecâte ori sunt solicitaţi de aceştia. Însă când am citit (şi mi se pare normal) că au nevoie de colaborarea cu asociaţiile pentru protecţia animalelor, adică de membrii acestora, am început să caut şi mai atentă cam ce ar presupune acest parteneriat. Şi iacă ce am aflat: ei fiind un ONG de Bucureşti, nu pot să acopere teritoriul decât având reprezenţanţi împrăştiaţi prin toate colţurile ţării. Aceştia primesc, "la pachet" denumirile pompoase cu care se pot afişa în pubic, dar au obligaţia să achite o cotizaţie lunară şi să participe la şedinţele Comisariatului. Ori, să mă scuze dumnealor, dar:
                         - asociaţiile de profil abia reuşeşc să strângă nişte fonduleţe pentru bietele animăluţe, de unde sărăcia lor să mai plătească în plus cotizaţii pentru un alt ONG?
                        - iar de şedinţe la români mi-e plin carul.
                       - apoi, pe ce bază se recrutează oamenii? Cum îi verifică înainte să îi facă reprezentanţi în teritoriu? La ce articole am citit prin presă despre aceştia, e clar că nu se face acest lucru.
3. O poliţie, că e de stat sau că e privată, că e a animalelor cu 4 picioare sau a celor cu 2, trebuie riguros organizată. Trebuie să cuprindă organigramă, obiective, sarcini să aibă o misiune generală. Ori din comunicatul lor de presă nu reiese nimic. E doar foarte evaziv şi confuz.

"Stimaţi domni,
Iniţiativa dvs e foarte lăudabilă, mai ales în contextul actual, când animalele noastre sunt tratate ca nişte obiecte fără importanţă. Însă, tocmai de aceea, asumarea unui astfel de rol, de Poliţie a Animalelor, reprezintă o responsabilitate enormă, ce trebuie tratată cu deosebită atenţie. Nu este ceva ce să fie făcut după ureche, de azi pe mâine. Chiar dacă aveţi experienţa unei activităţi militare, apărarea drepturilor animalelor depăşeşte graniţele în care era limitată munca din armată. În primul rând e nevoie de multă afecţiune, de iubire pentru necuvântătoare, de un suflet deschis şi receptiv la nevoile acestora. Apoi e nevoie de o minte ascuţită care ştie să asculte, nu doar să ordone. De strategie, de .....".

Hai că iar m-am înfierbântat. Trăiască Poliţia Animalelor şi să fie ca lumea!!!

2 comentarii:

  1. ca la noi la nimeni, ca de obicei:nu se face nimic cum trebuie, preluam modelul de afara, dar il adaptam si il modificam dupa cum vrem noi.e pacat de animalute, ele sunt singurele afectate

    RăspundețiȘtergere
  2. oare se va schimba si la noi vreodata situatia???

    RăspundețiȘtergere

Postări populare