duminică, 13 decembrie 2009

Până unde poate merge indiferenţa oamenilor?

Asociaţia noastră a ajutat şi ajută multe animale, cu sau fără stăpân, animale din gospodăriile oamenilor, din incintele firmelor private sau a unor instituţii. Săptămânile trecute am sterilizat o căţelusă de la unitatea de pompieri din Turda. Fătase două căţeluşe pe care, mai apoi (după ce crescuseră), le-am dus cu noi la Cluj, pentru a le prezenta pentru adopţie. Înainte de asta însă, le-am deparazitat intern şi extern şi le-am vaccinat, totul pe banii noştri.
Căţeluşele erau slăbuţe şi pline de tenii (un parazit foarte nasol), atât mici cât şi adulte. Le-am tratat, dar mai necesită repetarea tratamentului. Din păcate, săptămâna trecută nu au atras doritori, pentru că sunt destul de măricele, chiar dacă sunt drăguţe şi finuţe. 
Sâmbăta asta, colegii şi cu mine ne-am împărţit. Doi au mers din nou la Cluj, iar eu am rămas la Turda pentru evenimentul de la Casa Raţiu, Crăciun pentru Copii. Înainte de a merge, colegul meu Adrian a trecut din nou pe la pompieri, pentru a lua cele două căţeluşe. Surpriză însă, cel de la poartă nu ştia nimic despre noi şi despre ceea ce am făcut până acum pentru căţeii din curtea lor. A dat un telefon, după care i-a zis lui Adi că dl comandant nu mai vrea să dea căţeluşele şi s-a decis să le păstreze la sediu.
Sincer, ne-am bucurat să auzim asta.
Din păcate însă, am aflat că ceea ce ni se spuse era departe de a fi adevărat, dl comandant neocupându-se cu căţeii de acolo. Colac peste pupăză, am aflat că sacul cu mâncare pe care îl lăsasem noi, duminica trecută, pentru a fi hrănite cele două căţeluşe (să mai pună ceva cărniţă pe ele), zăcea nedesfăcut în acelaşi loc. De aproape o săptămână!?
Nu mi-a venit să cred. Bască, cei doi cărora le înapoiasem căţeluşele şi care preluaseră sacul cu mâncare de la noi, îl cunoşteau bine pe colegul meu. Cu toate astea, înţeleg că nu s-au obosit să dea mai departe colegilor din tura următoare dificila "misiune" de a desface sacul şi a împrăştia câteva boabe bietelor căţeluşe sau cei cărora le spusese asta, pur şi simplu li se rupse de asta.
Până unde poate merge indiferenţa oamenilor? Chiar dacă oferi totul gratuit, mură-n gură, iar efortul cerut e minim, se pare că existenţa unor biete animăluţe, care trăiesc chiar sub nasul tău, e atât de lipsită de importanţă, încât nici cel mai mic efort nu-l merită. Noroc totuşi că printre atâţia "salvatori" de profesie, există totuşi şi unii cu un real potenţial de "erou modern".


7 comentarii:

  1. trista poveste, aici se vede caracterul omului, in relatia cu animalele:(daca de un suflet nevinovat nu iti e mila, cum sa ti fie de cei din jur

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu as dori sa pot sa supun pe acesti oameni aceluiasi tratament sa vada cum este...
    Din pacate am avut de-a face si cu persoane care nu judeca deloc - de exemplu stiu pe cineva care are 12 pisici mature si 2 puiuti de 2 saptamani - inchise in apartament - si planuieste o plecare din localitate pentru mai bine de 2 saptamani, timp in care pisicutele raman inchise in frig (nu au incalzire decat daca se face foc) si chiar sa le lase mancare si apa...atata timp...Ma revolta ca nu permite nimanui sa mearga sa le poarte de grija cum nici nu vrea sa le dea spre adoptie (doar cei 2 puiuti daca vor mai trai cand se intoarce)...Si nu este prima data cand face asta...E teribil - sunt foarte revoltata...Acuma spuneti voi - asta e dragoste de animal sau e egoism? Inteleg sa te atasezi de animale dar asta sa nu fie in detrimentul lor, sa nu le chinui! nu sunt jucarii sa le tii in dulap cand ai alta treaba...Sunt suflete si ele...Poate stiti dvs o solutie - mi se rupe sufletul cand ma gandesc la ce patimesc pisicutele acelea...Mentionez ca persoana respectiva este foarte saraca si nu are posibilitatea sa le cazeze undeva...nici macar controalele veterinare uzuale nu le poate face!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Corina:Persoana de care povestesti tu s+ar putea sa aiba si unele probleme psihice. E clar ca animalele sunt chinuite. Ele trebuie in primul rand sterilizate si apoi incercat sa se dea, pe rand, spre adoptie si pastrat doar un numar rezonabil.
    Sfatul meu e să iei legatura cu Fundatia SOS Dogs, din Oradea. Nu stiu daca se ocupa si de pisici, dar poti sa incerci sa le spui de cazul respectiv si ca pisicile sunt lasate mult timp singure. Intreabă-i dacă se pot implica cumva, pentru sterilizări etc. Îţi dai seama ca se vor înmulţi şi vai de capul lor va fi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Corina, uite aici e linkul fundatiei din Oradea:
    http://www.sosdogs.ro/sosdogs.php?act=viewdoc&docid=5&la=1

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc, Brandusa - am incercat sa stau de vorba cu ea s-o conving dar...Cunosc Fundatia SOS Dogs - am apelat la ei cand, singura fiind, avand un Ciobanesc Mioritic, am fost internata in spital pentru 3 saptamani...M-au ajutat dar ei nu se implica la animalele cu stapan...si se ocupa de caini...
    Incercam sa gasesc macar o solutie de compromis - sa aiba grija de animalute cat e plecata si castrarea lor...pentru ca de renuntat la ele...nici o sansa...
    Din pacate nici eu nu pot ajuta material...

    RăspundețiȘtergere
  6. jos palaria in fata ta!
    faci ceva extraordinar pentru animale!

    RăspundețiȘtergere

Postări populare