duminică, 31 ianuarie 2010

O poveste superbă

Am primit azi un mail din partea Editurii For You şi mă grăbesc să public povestea şi pe blogul meu pentru că se potriveşte ca o mănusă. Deci:


"Un om si un caine mergeau pe un drum.
Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata isi dadu seama ca de fapt murise.
Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el,
murise chiar cu mai multi ani in urma....  Se intreba "...oare unde duce drumul asta?"
Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.
Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina.
Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare..
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea
parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa 
intr-o parte, un om sezand la un birou .
Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e Raiul - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida. 
- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise
impreuna cu cainele sau.
Dupa inca o plimbare lunga si pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara,
dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici vorba.
Se apropie si vazu un cetatean sezand, rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? - aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.
- Asta este raiul.
- Sant total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura ?... Ala e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dv. ?!...
- Din contra, santem fericiti ca ei ii triaza intai pe cei care sant gata sa-si lase in urma
prietenii cei mai buni". 

4 comentarii:

  1. Thanks for sharing it! It is beautiful!
    I hope you all are having a great weekend!
    Kisses and hugs
    Lorenza

    RăspundețiȘtergere
  2. Brindusa ,am citit povestioara cu omul ,prietenul sau cainele si cu raiul ,mi-a placut mult .Din pacate ,eu cred ca multi oameni s-ar opri la primul ''rai ''.
    Sanatate si numai bine iti doresc !

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, multi oameni ai zilei de azi ar face prima alegere. "Imaginea" este cea care atrage azi si nu altceva. Adica superficialitatea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Primisem si eu, sub forma de PPS aceasta povestioara - cat este de adevarata...

    "Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat imi iubesc mai mult cainii"

    Nu stiu cine a spus, cu adevarat aceste vorbe - eu o citisem ca pe un motto la o carte a lui Antoine de Saint-Exupery...

    RăspundețiȘtergere

Postări populare