marți, 6 aprilie 2010

Omul, cel mai mare distrugător



"Măreţia unei naţiuni şi progresul ei moral pot fi măsurate prin felul în care sunt tratate animalele". Mahatma Gandhi


Mă întreb ce l-o fi determinat pe Gandhi să elaboreze această expresie devenită celebră.

Acu' că au trecut şi Paştile, e timpul să scriu despre ceva ce aveam demult în minte. În ultimul timp am fost răvăşită de numeroasele întâmplări legate de protecţia animalelor. Nu pot să nu observ indiferenţa, pe de o parte, a oamenilor ignoranţi, iar pe de altă parte mizeria pe care o fac, cu bună ştiinţă, angajaţii statului, referitoare la situaţia animalelor. Nici nu ştiu care sunt mai de condamnat, cei care sunt rămaşi la un stadiu inert, dar care sunt atât de mulţumiţi de ei sau cei care fac rău, cu bună ştiinţă, pe banii contribuabililor?

În ultimele două săptămâni a apărut o "mişcare uriaşă de valuri" venită dinspre disapora românească: "suntem îngroziţi de ceea ce citim pe net şi vedem la ştiri despre cazurile de abuzuri asupra animalelor. Nu se mai poate aşa ceva. Români, e timpul să vă treziţi, să luaţi atitudine" - aşa suna unul din mesajele adresate nouă, celor care încă trăim aici. 

Binevenit este şi articolul ziaristului bucureştean, Dan Gheorghe, pe blogul său, în care vorbeşte despre exterminarea numeroaselor specii de animale din ţara noastră, spunând în încheiere: "Culmea e ca noi, romanii, avem pretentia ca suntem o natiune civilizata. Dar cifrele oficiale demonstreaza ca pasarile si animalele salbatice din Romania duc o batalie pe viata si pe moarte pentru supravietuire. Ca in cel mai infiorator loc de pe glob...".

De ce oare Omul este cel mai mare Distrugător???

Asta este o întrebare care mă macină de mult timp, ani chiar. De când am simţit în sufletul meu iubirea faţă de necuvântătoare. Doar că mică fiind, nu înţelegeam de ce unii oameni se poartă atât de urât cu animalele. Acum însă, zi de zi, descopăr câte ceva nou, ceva care mă ajută la întregirea imaginii de ansamblu.

De mare ajutor, recunosc, mi-a fost un articol din revista National Geographic, care vorbea despre lupi, despre faptul că ba sunt ocrotiţi, ba sunt vânaţi şi făcea şi o paralelă între lup şi descendentul domestic al acestuia, câinele:

"Ei ne seamănă mult. Sunt puternici, agresivi, teritoriali şi prădători. Sunt inteligenţi, curioşi, cooperanţi şi adaptabili. (...) Indiferent care ar fi motivele, oamenii sunt într-un continuu război cu animalele. E o dispută străveche pentru teritorii şi hrană între clanurile noastre şi ale lor!"

Aha, carevasăzică de aici porneşte totul, de la dispută. Şi acum să vedem ce anume îşi dispută ei:


1. teritoriul


2. hrana


3. drepturile


4. sentimentele


Da, da, nu vă miraţi. Sau nu ştiaţi cumva că unii oameni sunt geloşi pe animalele de companie pentru atenţia pe care o primesc de la noi?! Sunt sigură că aţi auzit, de multe ori, reproşul/dojana "mai bine ai îngiji un copil decât un animal" - venit tocmai de la persoane care nu au nici o tragere de inimă nici înspre unul din cei enumeraţi. Ei bine, această replică este oglindirea perfectă a geloziei, invidiei cu care este privit un animăluţ ce primeşte iubire din partea oamenilor. Se prea poate ca acel om să fie lipsit de astfel de atenţii din partea semenilor săi, din diverse cauze, dar în principal tocmai din cauza comportamentului său. Nu ştie de ce oamenii nu-i oferă atenţie, de ce se simte gol pe dinăuntru, de ce viaţa lui este atât de pustie şi de ce este el văduvit de aşa ceva în favoarea unei fiinţe inferioare lui. 

Ei bine, din cauză că animalul este văzut ca un rival puternic, Omul a devenit Cel Mai Mare Prădător!!! 

Crud, crunt, dar adevărat.

Oricum, lucrurile încep să se mişte înspre direcţia mult visată, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Până la următoarele noutăţi, cei de pe Face Book ştiu la ce mă refer, am să copiez aici (cu permisiunea autorilor) câteva păreri ale prietenilor de pe FB:

"Parte din umanitatea noastra inseamna sa stim sa tratam tot ce se afla in jurul nostru corect - de la paduri pina la resurse naturale, de la animale pina la ceilalti oameni. Asa cum exista drepturi ale oamenilor, definite de diverse epoci si societati sau culturi, tot asa exista si drepturi ale animalelor - in fond, impartim aceeasi planeta. Abuzul, violenta asupra animalelor sint condamnabile si nu isi au locul in nici o societate.


Exista organizatii care se ocupa de oameni cu nevoi speciale, de persoane sarace, de cei bolnavi etc. Este doar la fel de normal sa existe asociatii si persoane care sa isi indrepte atentia si dorinta de a face un bine asupra animalelor.
Nu cred ca putem avea un "debate" de genul "cine ar trebui sa primeze, oamenii sau animalele?". Este absurd sa punem intrebarea in acest fel. Nu avem caderea sa decidem cine e mai important pe planeta, doar pentru ca noi sintem cei cu 2 picioare si vorbire articulata. Si animalele comunica, fiecare in felul propriu, iar cele mai recente cercetari stiintifice arata ca nici macar nu ne mai putem numi "cei mai inteligenti" de pe Terra.

Când te ocupi de animale (fie acasa, de unul, fie intr-un cadru organizat) devii mai bun, mai tolerant, mai intelegator si aceste lucruri se reflecta in relatia cu ceilalti oameni. Avem enorm de mult de invatat de la animale. Este o prostie sa credem ca nu sint cel putin la fel de importante ca si noi in aceasta lume. In loc sa dezbatem aiurea, ar trebui sa ne ingrijoreze faptul ca tigrul este o specie pe cale de disparitie. Cit credeti ca va dura pina si omul va fi la fel? Si din a cui cauza?", Camelia Jula, fost jurnalist BBC

"Problema este ca omul din ziua de azi oricat de destept este el nu vrea sa inteleaga ca nu exista nici un razboi impotriva animalelor si oamenilor, si amandoua speciile au drepturi. asa cum exista oameni care lupta pt drepturile oamenilor asa exista si oameni care lupta pentru drepturile animalelor! Omul trebuie sa inteleaga ca nu este el superior animalelor, toti am fost creati de Dumnezeu si nimeni nu da dreptul omului sa abuzeze in vreun fel de alt om sau animal! Insa cu greu va intelege omul acest lucru. As putea spune ca vine si din educatie aceasta neintelegere, da cel mai presus vine din suflet, din inima! Cum te poti numi om, cand tu nenorocesti un biet animal lipsit de aparare! eu una cred ca acesti oameni sunt bolnavi si daca cu un biet animal se poarta asa, nici nu ma mir daca aud ca azi maine omoara un om. Chestia cu respectarea animalelor nu tine doar de 'vaaaaaai ce pet dragut mi-am tras', ci de respectarea in adevaratul sens al cuvantului, ceea ce include intelegerea comportamentului lor si tratarea ca pe niste specii ce au exact aceleasi drepturi ca si noi, de a trai in liniste pe aceasta planeta, aici referindu-ma nu doar la animalele salbatice sau cainii, pisicile, caii ,ci si la cele care zilnic sunt maltratate in feluri oribile, inimaginabile, acestea fiind animalele pe care noi le mancam!!!!!!!!!!!! Astfel ajung la concluzia ca, in ziua de azi ,animalul este vazut ca o sursa de PROFIT si de DISTRACTIE! Caini şi pisici vandute ca animale de companie, cele de pe strada omorate si chinuite cu cruzime, animalele de ferma exploatate in nestire cu o cruzime inimaginabila că deh, omu' nu poate fara slana si branza, animalele salbatice exploatate pt piele, blana sau pt distractie la zoo, la circ si animalele pe care se fac experimente- vai de capu lor! As vrea ca omul care este atat de destept de nu si mai incape in piele sa treaca o singura zi prin ce trec aceste biete animale si poate ca astfel va intelege si va avea un strop de compasiune", Anda Dumitriu, 25 de ani, din Sibiu

"Indiferent de locul unde ne traim viata avem drepturi si noi si animalele. Iar noi, oamenii, avem ceva in plus fata de animale: responsabilitatea. Si asta pentru ca Dumnezeu ne-a inzestrat pe noi cu ratiune si constiinta. Iar unii dintre ''umani'' dau dovada ori ca n-au asa ceva, ori ca degeaba au, ca nu le foloseste la nimic bun. Ma rog, dupa fapta si rasplata, vorba romanului (inzestrat).

Dupa parerea mea, nu se poate pune problema asa: care atarna mai mult in balanta: drepturile oamenilor sau ale animalelor.

E drept ca Dumnezeu nu l-a creat pe animal cum l-a creat pe om, dar asta nu inseamna ca omul trebuie sa-si bata joc de pamantul asta cu tot ce are el si sa faca ce vrea si cum vrea. Trebuie sa incercam sa ne trezim constiinta si sa ne dam seama ca avem si noi, dar si celelalte vietuitoare, dreptul la o viata si o moarte decenta. Imi pare sincer rau ca unii oameni nu vad mai mult decat propria persoana si propriul interes. Daca n-am mai fi asa de lacomi, de avizi in a strange bogatii si averi, am fi mai bogati sufleteste, am putea vedea si intelege inocenta din ochii animalelor, ne-am bucura si de un fir de iarba verde, si de o picatura de roua si de toata planeta asta minunata pe care Dumnezeu a creat-o pentru noi. Si cred ca am putea renunta si la carnea animalelor pe care o devoram, si la blana lor cu care ne imbracam, si la toate desertaciunile cu care ne umplem viata. Eu ma simt foarte bine decand am renuntat la toate astea. Va invit sa incercati si voi. Toate cele bune sa va dea Dumnezeu!", Mihaela Răducanu, 30 de ani, Tecuci

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare