duminică, 30 mai 2010

Farewell MAX from South Africa/Rămas bun Max - prietenul nostru din Africa de Sud

Dear Max, we miss you so much. You were a real model of love and affection that a dog can offer to humans. Rest in peace.
 
Când am început acest blog, în urmă cu un an de zile, nu ştiam exact ce va fi. Ştiam însă că va fi dedicat pasiunii mele, dacă o pot numi aşa, acelei flăcări care am simţit-o arzând încă din fragedă copilărie: dragostea faţă de necuvântătoare, în special câini, pisici şi cai. Nu ştiam în ce constă un blog, simţeam doar că vreau un nou jurnal, de data asta pe care să-l împărătşesc şi cu alţii. Am început să caut bloguri cu şi despre animale, şi am descoperit o mulţime. Atunci m-am axat pe bloguri despre teckeli, ei fiind primii "copilaşi" ai familiei noastre. Dar din blogurile lor am descoperit şi altele, despre alţi câini, nu neapărat dachshund. Aşa l-am descoperit pe MAX din Africa de Sud. Este vorba despre un goden retriever a cărui mamă umană (a se observa că străinii nu spun nicioadată "stăpân") este o doamnă de o sensibilitate aparte. Talentul său scriitoricesc este cea mai bună poartă de a trasmite spre exterior din căldura şi nobleţea sufletului său. 
Prinsă în ocupaţiile zilnice, nu am mai trecut demult să îl vizitez pe Max şi ceilalţi 3 "copii" ai doamnei. Dar fiind duminică, mi-am permis să mai dau o raită "prin străinătate". A fost un şoc pentru mine să aflu că Max a murit de câteva zile. Apoi am citit ultimele postări şi am ţinut-o tot într-un plâns. Nu l-am cunoscut pe Max, nici pe mămica lui, decât prin intermediul blogului, însă a fost destul pentru a se crea o legătură de suflet. Stilul cald, care atinge şi cele mai îndepărtate cotloane ale inimii, a câştigat foarte mulţi cititori. Iar eu pot să spun cu certitudine că acest blog este cel mai frumos blog cu şi despre animale, pe care l-am citit până acum. Mai mult de atât, e o adevărată odă închinată relaţiei om-animal, afectiunii puternice ce se naşte între două fiinţe diferite ca specie. Ultimele postări despre despărţirea de prietenul de o viaţă şi primele zile foarte pustii fără cel ce o urma la tot pasul, sunt extrem de impresionante. Deşi doamna mai are încă 3 câini, se pare că Max a fost copilul ei de suflet. 

Tuturor ce iubesc cu sufletul deschis şi fărăr nici o prejudecată de superioritate animalele, vă recomand cu căldură să vizitaţi acest blog, precum şi cel nou al prietenilor din Africa de Sud

4 comentarii:

  1. Probabil ca mamica lui Max va suferi enorm o lunga perioada de timp. Este foarte greu ca dupa ce ai trait iubind si fiind iubit neconditionat de un animalut sa il pierzi.. Doar cine ii iubeste stie...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu siguranta. Ea oricum isi descrie foarte emotionant toate trairile, suferinta. E cel mai bun mod de a depasi un astfel de moment, spunand ce ai pe suflet.Iar doamna o spune intr-un mod foarte frumos si demn, in acelasi timp.

    RăspundețiȘtergere
  3. We were sorry when Maxdog died. We enjoyed his blog and it was sad to know he was preparing to leave for "the bridge."

    RăspundețiȘtergere
  4. Isn't that sad when a fury friend cross the bridge, Jan? You know that one day that will happened but when it comes you are still not prepared for the separation. I cried a lot today for MAx and his mom. I tried to take a nap but I kept thinking at him and start crying again. Oh God...

    RăspundețiȘtergere

Postări populare