duminică, 20 iunie 2010

Back in picture

După o pauză cam lungă din "peisaj", iaca-mă înapoi, 'back in picture', cum spune americanu'. După cum aţi observat, am încercat să să mă joc puţin cu noile templet-uri şi să schimb puţin faţa blog-ului. Normal că am ales urmele de lăbuţe, pe care le ador, dar mai am de lucrat la culori, pt că sunt prea puternice şi nu se poate citi bine pe ele. Dar asta step by step doar că necesită ceva timp şi nu-l prea am acum.

Chiar daca pe blog a fost o pauză, în viaţă s-au întâmplat chiar multe. Au fost numeroase evenimente la care am participat, cu asociatia sau pe cont propriu, interesante, mobilizatoare si datătoare de speranţe pt viitor. Dar nu am să scriu despre acestea.
Utima postare făcea referire la Murdărici si problema ei de piele. În acel weekend, eu am participat la un eveniment, iar ea a fost vizitată de d-ra doctor care îi "aranjase" urechea infectată de la crotal. Nu era ceva grav, ni s-a spus să o tratăm cu unguent cu clotrimazol. Soţul meu a şi uns-o în seara respectivă pe sub ochi, pe zonele umflate, dar apoi, dimineaţa următoare a şi dispărut, precum îi e obiceiul de aventurieră. Apoi viaţa noastră a trecut printr-un şoc, soţul meu a ajuns la spital, Murdărici a lipsit aproape 2 săptămâni şi ne-a pus serios pe gânduri. Între timp soţul a venit acasă, ne-am mai revenit din şoc, iar de 2 zile şi-a făcut apariţia şi Murdărici, cu al ei credincios înfiat de mic, Şchiopăţel. Era chiar după furtuna de zilele trecute. Ne-am bucurat enorm de mult să-i revedem.Mie nici nu mi-a venit să cred că e adevărat. Vroiam să fug să o îmbrăţişez, doar că ea era extrem de speriată şi udă leoarcă. Mai târziu mi-am dat seama că din cauza furtunii era aşa agitată. Nu a vrut să mănânce, a vrut să fugă din curte peste poartă, era parcă înnebunită. Spre seară s-a calmat, a mâncat bine, ca de obicei, la fel ca Şchiopăţel. Doar că nu mai vrea să stea în curte. Deşi ploua afară, ei au preferat să stea în ploaie, chiar dacă în curte şade o cuşcă goală. Asta e. Nu poţi forţa voinţa unei fiinţe şi nici nu am de gând. Petele de sub ochi i-au dispărut în întregime. Mă mir că nu arată rău, slabă, după aproape 2 săptămâni. E tot ea, de data asta fără nici o rană, curată (plouată).  
A venit vineri, iar azi dimineaţaă a întins-o iar. Se vede clar că nu poate sta într-un loc mult timp. Şi-a încărcat bateriile, ne-a văzut că suntem toţi ok, a păpat din păpiţa binecunoscută ei, s-a lăsat mângâiată de noi, a ascultat poveştile noastre, s-a dezmierdat şi apoi şi-a continuat drumul. Asta e Murdărici, iar Şchiopăţel o urmează credincios.

2 comentarii:

  1. Era sa nu recunosc blogul - arata bine!
    Ma bucur sa va revad si sa aud ca toti sunteti bine!
    Aveti grija de voi!

    RăspundețiȘtergere
  2. The traslator is not working for me...
    I hope you all are doing well!
    Kisses and hugs
    Lorenza

    RăspundețiȘtergere

Postări populare