luni, 21 iunie 2010

Goldy sau o poveste cu happy-end

A venit momentul să vă împărtăşesc povestea unui căţel salvat de asociaţia noastră. (Claudia, poţi citi liniştită, nu e nimic scarry).
În luna februarie, colegele mele au fost anunţate că un căţel a fost lovit de un camion şi zăcea pe marginea şoselei plângând amarnic. Una dintre ele s-a dus să vadă despre ce e vorba, dar nu a găsit nici un căţel. Mai târziu a aflat că un domn l-a luat şi l-a dus cu maşina la veterinar. De acolo, treburile s-au împărţit. Domnul a plătit o parte a intervenţiei costisitoare. Una dintre lăbuţele din spate i-a fost ruptă în accident, ceea ce a necesitat o operaţie complicată. Oasele au fost prinse la loc cu ajutorul unei plăcuţe, ce a trebuit ţinută timp de 6 săptămâni, până la sudarea acestora. În acest timp, bietul căţel a fost ţinut la noi, închis într-o încăpere mică, pentru a nu încerca să facă mişcări care i-ar fi dăunat operaţiei. Ni s-a spus că nu e voie să-şi solicite piciorul, pentru a nu se deplasa plăcuţa. Pentru că semăna cu un golden retriever, l-am numit Goldy.


În toată această perioadă a fost un câine foarte docil. Se bucura la culme când vedea că este vizitat şi plângea de îţi rupea sufletul când vedea că plecăm de la el. Săptămânile au trecut şi a venit vremea celei de-a doua operaţii, pentru îndepărtarea plăcuţei şi aflarea verdictului: s-a prins bine osul sau nu? Din fericire totul a fost ok. Goldy a scăpat cu bine. Noi mai glumim cu colegele şi spunem că el este cel mai scump câine de la ţarc, în sensul că toate intervenţiile, tratamente, etc au costat cel mai mult. Dar a meritat. Goldy este un câine deosebit. Prietenos, docil, sensibil şi iubitor. Atât cu oamenii, dar şi cu ceilalţi câini. În timpul lunilor cât a stat la noi, nu ne-a făcut nici o problemă, nu s-a încăierat cu nici un câine, iar cu puii a fost deosebit de atent şi iubitor. 
În urmă cu o lună, o proaspătă voluntară a noastră din Arad, studentă la Cluj, ne-a vizitat la ţarcuri şi le-a făcut poze tuturor câinilor. Apoi le-a pus pe mai multe site-uri de adopţii. Într-o zi, primesc un mail de la o adolescentă, tot din Arad: "cand am vazut dis de dimineata anuntul, am ramas foarte impresionata si mi-au dat lacrimile. Iubesc foarte mult animalele, dar in special cainii, mereu mi-am dorit sa am un caine al meu, sa-l ingrijesc, sa-l plimb, sa ma joc zilnic cu el, pentru ca un caine are nevoie de multa atentie, este precum un copil mic caruia mereu trebuie sa ii acorzi atentie. Eu locuiesc in Arad, locuiesc la casa si as avea conditiile necesare ca sa-l ingrijesc pe Goldy. Sincer va spun ca m-am indragostit de el cand l-am vazut, iar apoi i-am citit durerea prin care a trecut. Dumnezeu i-a dat o a doua sansa si trebuie sa profite de ea din plin. Eu am 18 ani si sunt eleva la liceu, am vorbit cu mama despre Goldy si de aceea as vrea sa aflu mai multe detalii despre el. Daca ati fi de acord eu as fi foarte incantata sa-l adopt". 

Bucuria mea citind aceste rânduri a fost foarte mare. Mi-am zis că Goldy este câinele ideal pentru a tânără iubitoare de animale. Singura problemă a fost că fata nu avea cum să vină la Turda. Însă Dumnezeu aranjează lucrurile aşa cum trebuie. Noi aveam o voluntară din Arad, ea avea maşină, urma să termine sesiunea şi să meargă acasă în vacanţă. În timpul ăsta am continuat corespondenţa cu tânăra care îşi mobilizase întreaga familie în aşteptarea noului membru. Părinţii îi pregăteau o cuşcă nouă, un loc doar pentru el. 

Sâmbătă a venit momentul plecării lui Goldy. Teodora, voluntara noastră din Arad, împreună cu o noua voluntară, de data asta din Braşov, au venit după el. Despărţirea a fost destul de grea pentru noi, dar ştiam că va fi iubit şi că îi va merge mult mai bine decât la grămadă cu alţi câini.Goldy părea să ştie că va pleca, a fugit prin toată curtea fericit, parcă vroind să-şi ia rămas bun de la locul în care a locuit atâta timp.L-am condus toate la maşină, acolo a făcut cunoştinţă cu teckelaşa Teodorei, pentru a fi cuminţi împreună, în maşină. Dar Goldy este prieten cu orice fiinţă, deci din partea lui nu aveam de ce să ne aşteptăm la surprize. Aşa a şi fost.


După ce a ajuns la Arad, Emanuela, tânăra care l-a îndrăgit pe Goldy doar din poze, mi-a scris imediat: "In primul rand as vrea sa va multumesc mult pentru ca mi l-ati trimis pe Goldy, se simte foarte bine e atat de fericit. Va spun sincer ca in viata mea nu am vazut un caine mai bland si frumos precum e Gody ,e absolut minunat!!! M-am atasat foarte mult de el in orele pe care le-am petrecut pana acum impreuna, cand ma vede imi sare in brate cu labutele lui, daca ma vede ca stau jos vine langa mine si imi da labuta, se simte foarte bine! Voi avea mare grija de el si va voi tine la curent cu totul,maine voi merge cu el sa ii cumpar mancare si zgarda anti-purici&capuse ca sa nu ii apara cum el sta prin curte, aa da este liber tot timpul, este foarte cuminte! Sper ca nu va deranjeaza ca am intrat in detalii dar sunt foarte emotionata!".

Apoi al doilea mail:

"Doamna Brandusa, Goldy este absolut minunat, am fost cu el cateva ore la plimbare, este foarte cuminte si ascultator, ma asalteaza mult si imi sare in brate, este o scumpete! Familiei mele ii place foarte mult. Cand a auzit sora mea ca a sosit Goldy a zis ca azi se intoarce din calatorie, abia asteapta sa-l vada. Deja ne iubim foarte mult! Ii place sa-l imbratisez, sa-i masez burtica. Imi place foarte mult sa il piaptan, da labuta, e atat de dragut!! Sunt de acord cu dumneavoastra - cainele este prietenul omului, cel mai bun, asa il consider eu pe Goldy. (...) Cu motanul familiei Goldy se intelege bine, chiar stau unul langa altul. I-am dat o jucarie la Goldy, s-a jucat cu ea , a aruncat-o, a fugit dupa ea. Am vazut acum cateva saptamani o jucarie specială pentru caini, voi merge sa ii cumpar lui Goldy. Ce să va mai pot spune, sare foarte mult, alearga, latra, iar cand ma vede imi sare in brate. Se simte foarte bine, iar mie imi place mult sa imi petrec timpul cu el. Voi cauta un veterinar bun si ii voi spune tot ceea ce mi-ati comunicat".

Şi mi-a trimis primele poze cu ea şi cu mult visatul ei căţel:

 Nu-i aşa că e fericit?!

E, aşa da happy-end. Mi-ar place ca toţi căţeii din ţarcul nostru să îşi găsească un cămin, şi pe cineva care să se bucure atât de mult de prezenţa lor în familie şi să le ofere multă afecţiune. Despre Goldy, Emanuela din Arad ne-a promis că ne va mai scrie şi ne va ţine la curent cu tot ce ţine de acest minunat căţel. Îi dorim din tot sufletul să fie fericit, iubit şi îngrijit, iar ţie dragă Emanuela să te bucuri mult timp de prezenţa şi afecţiunea lui.

6 comentarii:

  1. merita o casuta si dragoste ma bucur ca s a terminat cu bine

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunat! Ma bucur! Si se pare ca Goldy are si firea de Golden :)
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi se pare mie sau este adevărat: noua temă a blogului este mai luminoasă, mai optimistă!? Felicitări ... canine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumim de gandurile frumoase. Da, Ulise, schimbarea ne place si noua, e mai impregnata de urmele noastre.

    RăspundețiȘtergere
  5. Va multumesc foarte mult ca ati publicat povestea lui Goldy,el se simte foarte bine,e foarte activ si jucaus.Va voi tine la curent cu vesti despre Goldy.

    RăspundețiȘtergere
  6. Emanuela draga, nu aveam cum sa nu public ceva atat de frumos ca povestea aceasta. MA bucur mult ca asa a fost voia Domnului, pt ca sunt sigura ca asa ai ajuns tu sa-l vezi pe Goldy si sa visezi la el.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare