vineri, 27 august 2010

St. Francis si Animalele

Chiar daă viaţa mea a luat o întorsătură neaşteptată, nu pot să nu mă opresc şi să postez acest articol despre Sf Francis şi relaţia sa cu animalele. Demult vroiam să scriu despre el, dar acum, Editura For You, mi-a oferit articolul pe tavă şi mă grăbesc să-l redau şi eu pentru cei ce iubesc animalele:

St. Francis si Animalele 
interviu cu Parintele Jack Wintz, de Aluna Raphael


St. Francis de Assisi (1182-1226) a uimit si a inspirat biserica predicand, literalmente, nu intr-un sens ingust, fundamentalist, ci urmand intocmai ceea ce Iisus a spus si a facut, cu bucurie si fara nicio limitare.  
Artistii il infatiseaza adesea pe St. Francis inconjurat de animale si pasari. Ultimii sai biografi ne vorbesc despre faptul ca el le tinea predici animalelor si pasarilor si despre intalnirile lui cu o mare varietate de creaturi, carora li se adresa cu: Sora Ciocarlie, Frate Licurici, Frate Iepure s.am.d.

Jack Wintz, un calugar franciscan, ne impartaseste cateva aspecte fascinante din viata acestul Sfant extraordinar.

Aluna: Ne puteti descrire relatia pe care St. Francis o avea cu animalele?
Parintele Jack: Francis privea intreaga Creatie ca pe o singura familie. El nu considera ca oamenii sunt superiori sau inferiori altor creaturi. El credea intr-un Creator bun si iubitor si ca toate creaturile trebuie tratate cu bunatate si iubire. Si cata vreme toate creaturile aveau acelasi Tata in Ceruri, ei bine, acest lucru il facea frate cu stanjenelul si cu vulpea.
Aluna: Ne puteti spune cum anume comunica St. Francis cu animalele?
Parintele Jack: Anumiti calugari, cum a fost Thomas de Celano, care l-a cunoscut pe St. Francis si i-a scris prima biografie, l-a prezentat pe acesta vorbind cu animalele prin intermediul cuvintelor. Eu imi imaginez ca St. Francisc avea instincte empatice sau telepatice naturale, care il ajutau sa se apropie de animale in acest fel.
Aluna: Ne puteti spune o poveste despre acest lucru?
Parintele Jack: Povestile pe care le avem sunt de la primul sau biograf, Thomas de Celano. El spune ca, intr-o zi, un frate calugar i-a adus lui St. Francis un iepuras care fusese prins intr-o capcana. Francis l-a sfatuit pe iepuras sa fie mai atent in viitor, apoi l-a eliberat din capcana si l-a pus pe iarba, pentru ca acesta sa mearga inapoi in padure. Insa, iepurasul a sarit inapoi in poala lui St. Francis.
Francis a facut cativa pasi prin padure si l-a pus, din nou, jos. Dar, iepurasul s-a intors dupa el si i-a sarit din nou in poala! In cele din urma, Francis l-a rugat pe unul dintre prietenii sai calugari sa duca iepurasul departe, in padure, si sa-i dea drumul sa plece. De data aceea, iepurasui si-a vazut de drumul lui.

Acest gen de intamplari aveau loc in mod obisnuit in prezenta Sf. Francis, si intotdeauna el considera ca erau prilejuri de a slavi Gloria lui Dumnezeu. Fiindca, daca cele mai simple creaturi pot fi atat de inzestrate cu minunile lui Dumnezeu, ce potential urias trebuie sa avem noi, ca fiinte umane!

De asemenea, Thomas vorbeste despre pesti care comunicau cu Francis. Ori de cate ori vreun peste era prins, iar Francis se afla pe aproape, el il arunca inapoi in apa, avertizandu-l sa nu se mai lase prins vreodata. Uneori, pestii inotau in jurul barcii sale, ascultand predicile lui Francis, pana cand el le spunea sa plece. Atunci, pestii se indepartau.

Aluna: Ne-ati putea spune mai multe despre predicile pe care le tinea animalelor?
Parintele Jack: Pentru a exemplifica, am sa va impartasesc o alta poveste spusa de Thomas de Celano. Francis si tovarasii sai faceau o calatorie prin valea Spoleto, in apropierea orasului Bevagna. Dintr-o data, Francis a observat o multime de pasari de toate felurile. Plin de evlavie, el li s-a adresat: “Frati si surori pasari, ar trebui sa-l proslaviti pe Creatorul vostru si sa-l iubiti necontenit. El v-a daruit pene ca sa va imbracati, aripi ca sa puteti zbura si tot ceea ce va trebuie. Dumnezeu este cel ce v-a innobilat in fata tuturor celorlalte creaturi, facandu-va salasul in aerul pur, rarefiat. Fara a fi nevoiti sa saditi sau sa culegeti, ati primit calauzirea si protectia lui Dumnezeu”.

La aceste cuvinte, pasarile au inceput sa-si desfaca aripile, sa-si intinda aripile si sa se uite lung la Francis, bucurandu-se si slavindu-l pe Dumnezeu conform naturii lor. Apoi, Francis s-a dus exact in mijlocul lor, s-a rasucit si a venit inapoi, atingandu-le cu tunica sa. Dupa aceea, el le-a binecuvantat, iar ele au plecat in zbor.
Mai tarziu, Francis se intreba in fata tovarasilor sai de ce oare nu tinuse niciodata predici pasarilor. Si din acea zi, Celano relateaza ca Francis si-a facut un obicei din invocarea tuturor pasarilor, animalelor si reptilelor care-i ieseau in cale, cerandu-le sa-l proslaveasca si sa-l iubeasca pe Creatorul lor.

Pe parcursul vietii sale, au existat multe asemenea momente speciale, in care Francis le tinea predici animalelor. Odata, el chiar a redus la tacere un stol de pasari galagioase, care intrerupsesera o ceremonie religioasa! Spre stupefactia tuturor celor prezenti, pasarile au tacut pana cand predica lui Francis s-a incheiat.

Aluna: Uau! Va dati seama ce respect profund si cata iubire avea el pentru intreaga Creatie?

Parintele Jack: Eu cred ca nu putem separa iubirea lui Francis pentru animale de iubirea lui pentru Dumnezeu. El numea Creatia o “opera de arta”, si spunea ca in fata oricarei opere de arta suntem inspirati sa il elogiem pe artist – in cazul nostru, pe iubitorul nostru Creator.
Francis a fost un Sfant crestin, care credea cu putere ca Scripturile iudaice si crestine ne invata despre Dumnezeu si Creatie. Eu vad in Francis o empatie si o iubire naturala fata de creaturi, iar simtamintele sale naturale au fost amplificate de credinta sa puternica in Dumnezeu, care a creat si a daruit o mare demnitate intregii lumi pe care a zamislit-o.
Misiunea lui esentiala a fost sa-si traiasca viata cu multa compasiune, respect si pretuire pentru intreaga viata, asa cum a demonstrat Iisus prin intreaga Sa viata.
Aluna: Ce anume v-a determinat sa va dedicati viata invataturilor St. Francis?
Parinele Jack: Am iubit dintotdeauna natura si frumusetile ei, si, astfel, am fost atras de Francis, in mare parte datorita marii sale iubiri si respectului sau fata de Creatie. De asemenea, Francis m-a invatat ca Dumnezeul Creatiei era totodata Dumnezeul care a devenit om prin Iisus si ne-a iubit atat de mult, fara sa ceara nimic in schimb, dandu-si chiar si viata din iubire pentru oameni.
Noi, Franciscanii, nu il consideram pe Francis ca fiind separat de Iisus si de imensa Lui iubire pentru noi. Francis ma atrage atat de mult fiindca el L-a urmat intocmai pe Iisus.
Aluna: Ne mai puteti spune o alta poveste despre St. Francis?
Parintele Jack: Cu multa placere. Probabil ca cea mai cunoscuta relatare despre St. Francisc este cea a imblanzirii unui lup care ii teroriza pe locuitorii din Gubbio.
In timp ce vizita acel oras, Francis a auzit despre un lup atat de hamesit, incat ucidea si manca nu numai animale, dar si oameni. Oamenii s-au inarmat si au plecat sa-l prinda, dar toti cei care l-au intalnit au pierit sfasiati de coltii lui ascutiti. De atunci, oamenii se temeau sa mai iasa dincolo de zidurile orasului.
Lui Francis i s-a facut mila de acei oameni si s-a hotarat sa mearga in afara orasului si sa-l intalneasca pe lup. El a fost prevenit cu vehementa sa nu faca acest lucru, dar a spus ca Dumnezeu ii va purta de grija. Asadar, insotit de un calugar si cativa sateni, Francis a iesit pe poarta orasului. Acolo, taranii au spus ca le-a pierit curajul si nu pot merge mai departe. Dar Francis si insotitorul sau, bravul calugar, si-au continuat drumul.
Lupul a tasnit brusc din padure, aratandu-si coltii fiorosi. Francis a facut semnul crucii catre lup, pe care puterea lui Dumnezeu l-a facut sa-si ascunda coltii.
Apoi, Francis l-achemat la el: “Vino la mine, Frate Lup. In numele lui Christos, iti ordon sa nu ranesti pe nimeni”. In acel moment, lupul si-a plecat capul si s-a asezat la picioarele lui Francis, bland ca un miel.
St. Francis i-a explicat lupului ca ii terorizase pe oameni, ucigand nu numai animalele, dar si pe oameni, care erau creati in imaginea lui Dumnezeu. St Francis i-a mai spus: “Frate Lup, vreau sa aduc pacea intre tine si locuitorii din Gubbio. Ei nut e vor mai haitui, iar tu nu ii vei mai ataca. Toate uciderile din trecut vor fi iertate”.
Lupul si-a exprimat consimtamantul miscandu-si corpul si plecandu-si capul. Apoi, spre stupoarea multimii adunate, Francis i-a cerut lupului sa faca o promisiune. Cand St.Francis si-a intins mana pentru a primi dovada angajamentului lupului, acesta si-a intins laba din fata, pe care a pus-o in mana intinsa a Sfantului. Apoi, Francis i-a comandat lupului sa intre in oras si sa faca pace cu localnicii. Francis s-a intors si a mers prin oras, urmat indeaproape de lupul imblanzit.

In timp ce strabateau orasul, intreaga suflare era acolo, pentru a lua parte la acel miracol. Cu lupul alaturi, Francis a tinut o slujba dedicata orasului, despre nemaipomenita iubire a lui Dumnezeu. Apoi, el le-a oferit oamenilor pace, in numele lupului. Locuitorii orasului au promis, cu glas tare, ca il vor hrani pe lup. Apoi, Francis l-a intrebat pe lup daca ar fi putut trai in pace in acele conditii. Lupul si-a aplecat capul si si-a rasucit corpul intr-un fel care i-a convins pe toti cei prezenti ca a acceptat pactul. Apoi, lupul si-a asezat din nou laba in mana lui Francis, ca o parafare a acelei intelegeri.
De atunci incolo, oamenii au respectat intelegerea facuta. Lupul a trait timp de doi ani printre locuitorii orasului, mergand din casa in casa pentru hrana. El nu a mai ranit pe nimeni, si nimeni nu l-a mai ranit pe el. Nici chiar cainii nu il mai latrau. Atunci cand cainele a murit de batranete, oamenii din Gubbio s-au intristat. Blandetea lupului reprezentase pentru ei o amintire vie a minunilor, rabdarii, virtutilor si sfinteniei lui Francisc. Ea a fost simbolul viu al puterii si intelepciunii prezentei divine.
Aluna: Multumesc, Parinte Jack, pentru ca le-ai impartasit cititorilor nostri aceasta mareata inspiratie, pe care viata Sfantului Francis continua sa o daruiasca lumii.

4 comentarii:

  1. Brindusa,mulțumesc pentru aceasta postare!
    Un plăcut sfârșit de saptamina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multi mari asceti crestini (dar si de alte credinte) aveau o blandete at de mare incat animalele nu i-i percepeau ca o amenintare, ci erau atrase de acestia.
    Un alt caz concret a fost Sfantul Serafim de Sarov, care s-a imprietenit cu un urs in timpul pustniciei lui in padure.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare