Din lumea mea

După o pauză cam lungă din "peisaj", iaca-mă înapoi, 'back in picture', cum spune americanu'. După cum aţi observat, am încercat să să mă joc puţin cu noile templet-uri şi să schimb puţin faţa blog-ului. Normal că am ales urmele de lăbuţe, pe care le ador, dar mai am de lucrat la culori, pt că sunt prea puternice şi nu se poate citi bine pe ele. Dar asta step by step doar că necesită ceva timp şi nu-l prea am acum. Chiar daca pe blog a fost o pauză, în viaţă s-au întâmplat chiar multe. Au fost numeroase evenimente la care am participat, cu asociatia sau pe cont propriu, interesante, mobilizatoare si datătoare de speranţe pt viitor. Dar nu am să scriu despre acestea. Utima postare făcea referire la Murdărici si problema ei de piele. În acel weekend, eu am participat la un eveniment, iar ea a fost vizitată de d-ra doctor care îi "aranjase" urechea infectată de la crotal. Nu era ceva grav, ni s-a spus să o tratăm cu unguent cu clotrimazol. Soţul meu a şi ...

Aşa cum am mai scris, după 3 ani de zile de când e prin preajma noastră, Murdărici tot nu s-a hotărât să se aşeze la casa ei. Vine, stă câte o zi, apoi a doua zi, dis de dimineaţă, pleacă din nou. Iar după ea pleacă şi ce a mai rămas din gaşca puilor adoptaţi, adică Şchiopăţel şi Roşcăţica. De câteva zile însă am observat că lui Roşcă i-au crescut bine mamelele, ceea ce mă face să cred că i se apropie sorocul. Cred că au trecut 2 luni de când a fost în călduri şi a fost vizitată de masculi feroce. Am tot încercat să găsesc o modalitate de a o prinde şi a o steriliza înainte de a-i avansa sarcina, dar nu a fost să fie. Apoi m-am liniştit şi am zis că dacă Dumnezeu aşa vrea ca ea să aducă pe lume nişte puiuţi, eu nu o să intervin. Sper doar ca să o pot ajuta şi să vină să-mi arate locul unde sunt puii. Chiar dacă ne cunoaşte de 2 ani, tot nu se lasă mângâiată. Stă lângă casa noastră, se bucură şi geme când când ne vede, mănâncă de la noi, dar atât. Dacă încercăm să ne apropiem mai tare d...