Din lumea mea

Azi m-am înfuriat! M-am înfuriat pe comentariile la o postare (de pe FB) care anunța pe un ton satisfăcut rezultatul unei investigații a DSV (făcută la sesizarea unei reclamante) asupra unui adăpost administrat de un ONG celebru de pe la noi. De obicei mă țin departe de polemici, mai ales în mediul virtual unde mult prea ușor se aruncă cu vorbe, dar de data asta m-au scos din sărite afirmațiile făcute cu multă răutate. Nu intru în detalii, vreau doar să punctez anumite aspecte care s-au evidențiat deja de prea multe ori în mediul animalierilor (termen împrumutat din italiană = pro-animale). Un mediu extrem de neprietenos și de plin de hateri. Ah, nu, nu haterii ce nu suferă animalele! Ci tot din tabăra animaliștilor! 1. De regulă DSV-ul este privită ca  ”muma” protectorilor animalelor, pentru că și-a dovedit ”eficiența” cu preponderență în a pune bețe-n roate și a semna mult prea ușor amenzi, acolo unde efortul voluntarilor-membri fondatori de ong-uri este uriaș, și ine...

 Încep această postare plecând de la un articol apărut în cadrul Academiei Caţavencu, din 8 septembrie 2009, în cadrul rubricii "Dosarele Chix":          http://catavencu.ro/covrigii_din_cozile_ciinilor_vagabonzi_fac_milioane_de_euro-9898.html . Mă bucură mult că apar astfel de articole, pentru că situaţia câinilor vagabonzi în România este una foarte gravă. Din păcate însă, puţine administraţii locale acordă importanţa cuvenită acestui fenomen care afectează în egală măsură toţi cetăţenii împărţiţi în tabere: a iubitorilor de animale, a celor care se tem de ele şi preferă să le fie exterminate şi a celor indiferenţi. Mulţi dintre cetăţenii deranjaţi de lătratul câinilor sau de ceea ce numesc ei, neştiutori, comportament agresiv, trimit reclamaţii peste reclamaţii primăriilor, în care cer să se "cureţe" o respectivă zonă din oraş de o "haită de câini vagabonzi foarte periculoşi". S-a încetăţenit obiceiul (printre aceşti cetăţeni) să se tot...