Din lumea mea

 Sper că am pregătit bine terenul cu acest titlu. Nu de alta dar fix așa ne-am simțit.  La fix o săptămână după ce am pierdut-o pe Zguby, episod redat aici , un nou pocinog ne-a lovit, de data asta via Rocky.  Despre cum a intrat el în familia noastră, am  scris  deja.  Și tot cu acea ocazie menționam lucrul ce-l face pe el unic și special, în acord cu numele său: Ca obicei prost pe care l-a dobândit (cred) datorită anxietății, e rosul pietrelor. Le suge/roade de zici că-s bomboane, apoi le înghite. Iar uneori i se blochează pe tractul digestiv, vomează și are dureri de burtă. Și atunci intră-n funcțiune" uleiul de parafină. Mulțumesc Doamne că de fiecare dată am reușit să rezolvăm problema, în câteva zile, doar cu ulei (chiar dacă de vreo 2-3 ori a trebuit să vizităm și veterinarul). Altfel nu știu ce m-aș fi făcut. Ideea e că nu se învață minte, deși îmi arată clar că suferă atunci când o piatra îl deranjează prin intestin. Se întinde des cu labele din fa...

Pentru cei care nu cunosc povestea lui Bobo, am scris anterior câteva postări referitoare  la cum a ajuns el în familia noastră  și  ”aventurile” medicale prin care am trecut cu el  ( episodul 1 ;  episodul 2 ;  versiunea comple t ă în limba engleză ).  Nu obișnuiesc să renunț ușor la un caz complicat. Adică încerc să găsesc soluții pentru șanse mai bune și apoi doar pot și eu să mă liniștesc. Altfel mă sâcâie pe dinăuntru și-mi fură somnul. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Bobo.  După vizitele la veterinari, mi s-a băgat spinul cu necesitatea operațiilor pentru displaziile lui. Mi s-a spus că la noi nu ar fi ortopezi cu reușite răsunătoare la activ, mai ales în cazul displaziilor de cot, așa că am început să caut soluții în afară. Am aflat că în Anglia există cel mai cel specialist, dr Noel Fitzpatrick, supranumit ”bionic-vet” pentru protezele speciale care le-a implantat cățeilor cu probleme de oase. Așa că am trimis un email clini...

Nu știu alții cum sunt, dar mie când mi se îmbolnăvesc cățeii, nu-s mai bună de nimic până nu-i știu rezolvați. Și pentru că media de vârstă a găștii noastre patrupede tot crește, cresc proporțional și problemele de sănătate.  În luna Februarie am observat apariția unei excrescențe ciudate la baza caninului inferior a lui Buliță, unul din seniorii noștri. Părea ca o inflorescență de mici dimensiuni, dar l-am dus imediat la vet. La Biovet Făget. Acolo ne-am obișnuit de câțiva ani deja, fiind mai aproape de Turda și cumva mai comod pentru noi, dar și pentru câini. Plus că acolo eram trimiși mereu pentru radiologie, încă de pe vremea cu adăpostul. Am avut și veterinarul preferat, cu care am colaborat excelent și de care am prins mare drag, din păcate însă el a plecat în Uk. Și de atunci îi simțim al naibii de tare lipsa. Nu că nu ar mai exista și alți medici, dar ca în orice relație există simpatii - cu care colaborezi ușor și ți-e mai mare dragul să-i cauți, și există medici car...

Mă surprinde încă să descopăr persoane care fac ochii mari când aud de glandele perianale ale animalului lor de companie. Au un câine de ani de zile, dar ei habar nu au avut de existența celor doi săculeți aflați de-o parte și de alta a anusului, în interiorul rectului, c e  secretă  o substanță uleioasă, urât mirositoare, de culoare alb-gălbuie , uneori chiar verzuie!  Când/cum ar fi trebuit să afle până acum de existența lor?  Ei bine, pur și simplu sesizându-se când își vede animăluțul că se trage pe fund (săniat) sau se linge cu insistență, chiar nervozitate. Pentru că astfel de gesturi, oricât ar vrea omul să le treacă cu vederea ca fiind normale, ele sunt de fapt semnale de alarmă ale unui discomfort. Iar câinele (sau pisica) trebuie  dus  de îndată l a veterinar, altfel pot apărea complicații!  Dacă nu cumva au și apărut deja. Alteori, îndeosebi la cățeii de talie mică, mai ales când se foiesc pe lângă om, se poate distinge un miros...

Mi-a trebuit ceva timp ca să pot scrie această postare. E poate cea mai grea de până acum, grea prin durerea care presimt ca va răzbate prin fiecare cuvânt, dar trebuie să o fac. Va fi totodată și ca o sesiune de terapie pentru mine, care să mă ajute să eliberez, prin cuvinte, durerea din suflet. Încercam demult să mă pregătesc pentru acest moment, eram conștientă că va veni, fiind vorba de firescul vieții. Am fost alături de prieteni care au trecut prin așa ceva, însă nimic, niciodată nu te poate pregăti pentru a face față propriilor tale emoții atunci când se întâmplă.  Ele te pot înălța sau te pot doborî, într-o clipită. Căci, așa cum spunea cineva, existența momentului prezent este o respirație între ”uau” și ”poc”, adică momentele de bucurie/exuberanță maximă și cele aducătoare de durere mare, care îți produc căderi sonore. Cei care mă cunosc știu că Începutul  aventurii mele în lumea minunată a animăluțelor a început mult mai târziu decât mi-...

Trebuie neapărat să vă împărtășesc experiența mea în materie de igienă dentară la câini. Din toti cei șase câini pe care îi am în prezent, teckelii au fost cei mai sensibili în ceea ce privește apariția tartrului. Poate și datorită faptului că sunt bătrâni, au acumulat mai multe depuneri, dar problema la ei a fost mult mai gravă. Am încercat eu să-i curăt cu produse speciale de uz veterinar (periuța & pastă cu gust de carne), dar nu am reușit, pentru că teckelașii mei au fost dintotdeauna extrem de sensibiloși! De câțiva ani încoace pur și simplu nu mai suportam să mă uit în gura lor. Când mâncau sau când își deschideau gura, mă îngrozeam de ce vedeam, șă nu mai spun de miros. Iar stresul era cu atât mai amplificat cu cât nu reușisem să găsesc o soluție pentru a-i curăța, așa cum ar fi fost nevoie. Datorită vârstei înaintate (15 și 13) și a unui murmur cardiac, veterinarii cu care colaborez au refuzat să-i tranchilizeze. Apoi mai era și trista intâmplare a teckeliței uneia dintre...