Din lumea mea

Ştiu, am cam lipsit în ultima vreme. Şi multe s-au şi întâmplat, o sa fac un fel de rezumat al ultimelor întâmplări. Blackie - v-o mai amintiţi pe frumoasa negresă pe care am găsit-o vagabondând, în călduri, prin oraş? Ne-am dat seama că a fugit de acasă, am pus anunţuri, dar nimeni nu a revendicat-o. Între timp am purtat-o cu noi la Expo Transilvania, unde a făcut spectacol, la fiecare ieşire. Pe lângă faptul că ştie să zâmbească (da, da, nu râdeţi, îşi ridică buza de sus şi îşi arată dinţii), îmbrăţişează pe toată lumea. Ea a fost atracţia standului nostru. Frumoasă, prietenoasă foc, jucăuşă, toţi copiii au îndrăgit-o. Sâmbăta asta a fost de câteva ori la un pas să fie adoptată. Prima dată a fost remarcată de un tânăr american, doar că el mai avea două femele şi urma să o dea pe una din ele (Rotweiller) că era prea rea cu cealaltă. Îi găsise un loc bun, însă doar peste o săptămână va pleca. A spus că ne va căuta. Apoi, 3 fetiţe, împreună cu mama lor, s-au aşezat pe jos lângă Blac...

Am mai amintit într-o postare anterioară că, în cazul meu, expresia "ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se împlinească" a dat roade din plin. Dacă la început de an mă hotărâsem să mă dedic cauzei animalelor, de atunci parcă Dumnezeu îmi tot dă, ca şi cum ar vrea să mă pună la încercare. "Asta ai vrut? Eşti sigură? Atunci ia de aici". Mi-am revenit foarte greu după episodul cu căluţul bolnav. Mi-a fost foarte greu să accept că nu s-a putut  încerca măcar salvarea lui, că s-a decis atât de simplu să fie sacrificat. Şi totul din cauza banilor. M-a marcat profund întâlnirea cu acest suflet blând şi mi-e tare greu să-i uit privirea. Încă nu mă pot uita peste pozele ce le-am făct atunci, pentru că resimt toată durerea. Cu toate acestea, astfel de încercări mă conving că am ales drumul cel bun, mă ambiţionează să merg mai departe, să încerc să schimb ceva. Şi uite aşa. viaţa merge mai departe şi Dumnezeu îmi trimite noi suflete care asteapta să fie salvate. Azi m-...