Din lumea mea

Mă surprinde încă să descopăr persoane care fac ochii mari când aud de glandele perianale ale animalului lor de companie. Au un câine de ani de zile, dar ei habar nu au avut de existența celor doi săculeți aflați de-o parte și de alta a anusului, în interiorul rectului, c e  secretă  o substanță uleioasă, urât mirositoare, de culoare alb-gălbuie , uneori chiar verzuie!  Când/cum ar fi trebuit să afle până acum de existența lor?  Ei bine, pur și simplu sesizându-se când își vede animăluțul că se trage pe fund (săniat) sau se linge cu insistență, chiar nervozitate. Pentru că astfel de gesturi, oricât ar vrea omul să le treacă cu vederea ca fiind normale, ele sunt de fapt semnale de alarmă ale unui discomfort. Iar câinele (sau pisica) trebuie  dus  de îndată l a veterinar, altfel pot apărea complicații!  Dacă nu cumva au și apărut deja. Alteori, îndeosebi la cățeii de talie mică, mai ales când se foiesc pe lângă om, se poate distinge un miros urât, înțepător. Și nu e vorba că

Zilele astea am dat, întâmplător, peste blogul unei doctorițe - medic de familie, pe care am cunoscut-o în urmă cu câțiva ani. Și am simpatizat-o instant, mai ales că era foarte prietenoasă, deschisă, atitudinea aceea ”cool”, cum ar numi-o unii. Și cred că a fost reciproc. Lăsând la o parte chestiile comune ce le-am împărtășit, citind o anume afirmație, dintr-o anumită postare a ei, mi-a răscolit amintiri vechi, neplăcute. Și am decis că e cazul să scriu și eu aici ce mă doare.  Chiar dacă și ea e tipul pacifist ce preferă mai degrabă să se retragă în liniștea căminului decât să servească din știrile negativiste, umflate cu agresiune, oferite zilnic în meniul media, și-a confirmat poziția în legătură cu unele subiecte generatoare de tabere adverse. Și i-am înțeles raționamentul. Doar că la faza ” Între un câine agresiv, fără stăpân și omul mușcat de el, aleg omul”, ceva din mine a trepidat. Și nu de plăcere.  Se fac mult prea ușor afirmații fără cunoștință de cauză, iar de aici,