Din lumea mea

Ca organizaţie de protecţie a animalelor ne confruntăm deseori cu lipsa educaţiei şi cu indiferenţa oamenilor faţă de animale, de situaţia lor. În lipsa unei educaţii decente, mulţi oameni pun mai presus bunurile materiale, poziţiile sociale aducătoare de bunuri materiale, în detrimentul vieţii însăşi. Alţii, chiar dacă au beneficiat de o oarecare educaţie, prinşi în vâltoarea unei vieţi atent manipulate înspre partea materială, minimalizează tot ce este, în opinia sa, inferior ca specie, deşi a fost dăruit, de către acelaşi Creator, cu Viaţă. Mă întreb oare când le va cădea vălul de pe ochi, când vor conştientiza că în această lume VIAŢA este cel mai important factor? Adică realitatea care ne arată de multe ori, dar nu toţi înţelegem, că plantele, animalele, oamenii reprezintă esenţa! Toate aceste vietăţi, dacă mă pot exprima aşa, nu pot trăi una fără cealaltă.  În ignoranţa multora însă, ce fac ei??? Omoară vietăţile, distrugând viaţa!!! Azi colegii mei s-au confruntat cu două c...

Am preluat acest post de pe blogul Victoriei din Arad, o altă persoană care şi-a asumat sacrificii personale pentru a salva animalele din mâna/indiferenţa celor care nu înţeleg, nu le pasă, sunt deranjaţi de ..., de propria lor inconştienţă, de fapt.  O zi neagra pentru noi! Azi in jurul orei 14 primim un telefon disperat, undeva in cartierul Micalaca din Arad au fost aruncati la ghena de gunoi 3 catei nou nascuti, plangeau disperati de foame. Doamna care ne-a sunat a spus ca nu ii poate lua deoarece mai are in casa animale. Repede s-a pregatit Cristina, a urcat in masina sa mearga sa ii ia, eu ma pregateam sa fiu dadaca lor. Nu a apucat sa ajunga la jumatatea drumului, cand suna telefonul si ne spune aceea doamna, cu disperare in glas, ca nu mai are rost sa mearga, pt.ca un nemernic care a mers sa arunce ceva la gunoi, i-a luat pe rand si efectiv le-a sucit gatul, a ajuns doamna la ei, dar de abia mai miscau, erau in agonie, plini de sange ,imi explica toata  oroarea la tel...

În loc de intro: Sunt foarte mulţi oameni pe lumea asta care cred că le ştiu pe toate şi acest lucru le dă dreptul să facă cum cred ei de cuviinţă. Sunt oameni instabili psihic sau emoţional, cu o obsesie patologică pentru detalii, care încearcă să-şi regăsească echilibrul într-o ocupaţie. Şi o fac cu mare pasiune, indiferent dacă asta înseamnă să facă rău altei fiinţe. Pentru ei acest lucru este singura satisfacţie pe care şi-o mai pot găsi într-o existenţă nefericită.  Scena1: Peste un astfel de specimen am dat şi noi în urmă cu câteva săptămâni, când încă zăpada era la ea acasă. Am fost sesizaţi de o doamnă că un vecin pensionar a "instalat" laţuri în gardul viu din jurul blocului, cu scopul de a se prinde câinii în ele. Femeia zicea că o căţeluşă a murit acolo şi au găsit-o apoi aruncată la tomberon, iar alta a fost salvată de un tânăr care i-a desprins laţul din gât. Mersul normal în aceste cazuri ar fi ca cetăţenii să sesizeze poliţia, însă se pare că oamenilor le ...

Se pare că mă tot întorc la acest titlu, dar ceea ce întâlnesc zilnic în viaţă mă obligă să revin pe acest subiect. Aşa cum toţi ştim, străzile României sunt pline de animale abandonate sau animale fără stăpân. Primele au fost aruncate de la casă, ca o haină veche, altele s-au născut din aceste animăluţe nedorite. Scena1: Deunăzi, într-o convorbire cu o veche prietenă o întrebasem printre altele ce le mai face câinele. Avuseră un superb exemplar de ciobănesc german. "L-am dat", îmi spune ea. "A fost rău". Deja îmi imaginam tot felul de scenarii, ca să aflu apoi că "a muşcat cloşca". Scurt şi la obiect. Eu am întrebat-o dacă tot legat îl ţineau, iar răspunsul: "normal, că facea mizerie".  Scena 2: Anul trecut, o rudă dinspre soţul meu a primit un pui de teckelaş. Am avut plăcerea şi nu prea de a-l cunoaşte şi noi când acesta avea vreo 6 luni, cu ocazia mai multor vizite care le-a făcut la noi. Aşa cum era şi normal, cei doi teckeli ai noştri a...

„ Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aş lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteţi să v-o exprimaţi ” (Voltaire)   Deschid această postare cu un motto luat de pe blogul colegului Zamfir  (pe care îl admir pentru ceea ce face), blog dedicat prietenului său patruped, Ulise. Deunăzi îi scrisesem un comentariu sub un articol   de pe celălalt blog al său, articol în care am avut surpriza să-mi regăsesc o vecină, dar amicul în ale blogăritului a hotărât că îmi face mai bine dacă nu abrobă comentariul. Mi-a răspuns (pe mail):  " Ca să nu fiu nevoit să răspund sincer la comentariul tău, nu-l aprob. Am să-ţi spun doar un mic detaliu: pe mine, musafir, m-au deranjat lătrăturile! Să ai o zi bună în fiecare zi! Zamfir" Mi se pare OK ca pe blogul tău să aprobi sau să respingi comentariile venite de la alte persoane, dar fiindcă am şi eu blogul propriu şi personal, m-am hotărât să-l redau aici: "He, he, felicitari vecinei mele. O adevarată artistă, ...

În DEX, definiţia pentru ignoranţă este trecută ca: 1. Lipsă de cunoştinţe (elementare), de învăţătură; incultură. 2. Faptul de a ignora, de a nu şti ceva. Sincer, mă îngrozeşte câtă ignoranţă voită întâlnesc la oamenii zilelor noastre. Pentru că blogul meu face referire la animale, am să subliniez doar ignoranţele oamenilor vizavi de acestea. Din păcate, cei pe care îi vizez eu nu citesc acest blog şi nici nu ascultă ceea ce vreau să le spun. Dar oricum... Câinii sunt animale născute să vâneze. La cei crescuţi în casă, instinctele se află în stand-by, dar în natură acestea se pot trezi în mod cu totul surprinzător. Câinii fără stăpân au nevoie de aceste instincte pentru a supravieţui. În momentul în care le folosesc, unii oameni le pun imediat eticheta de "câini agresivi, câini periculoşi". De nenumărate ori întâlnim pe stradă biciclişti care atrag ca un magnet câinii după ei. Pentru patrupede, orice se mişcă cu viteză le trezeşte instinctul de vânătoare. Chiar şi maşinil...