Din lumea mea

In marea noastra dorinta de a ajunge la o intelegere cu primariile Turda & Campia Turzii, ne-am bucurat sa vedem ca cei din orasul vecin dau dovada de mult mai multa deschidere vizavi de adoptarea unor solutii in ceea ce priveste cainii comunitari. Am semnat un protocol de colaborare, s-a scos si o HCL pt inventarierea cainilor cu stapan (sursa de unde provin cei abandonati pe strazi), iar noi ne ziceam ca suntem pe drumul cel bun, un adevarat exemplu de bune practici. Drept pentru care am renuntat sa mai facem sesizari referioare la virarea banilor publici in contul firmei SC Rozintox SRL, din Baia Mare, firma ce a fost vizitata de catre noi, impreuna cu medicul veterinar al primariei, si nu a putut dovedi cum a folosit acesti bani ( http://www.turdanews.net/articole/actualitate/13214-afacerea-cainilor-comunitari-din-campia-turzii-pe-bani-publici-ridica-numeroase-semne-de-intrebare.html ). Buna intentie care, mai apoi, s-a dovedit a fi de fapt naivitate, ne-a facut sa credem cuva...

Sunt sigură că mulţi aţi văzut, zilele trecute, la ştirile Pro TV reportajul cu "vizitele" poliţiştilor comunitari din sectorul I al capitalei, în blocuri, pt a vâna decibelii produşi de lătratul patrupezilor. Pornind de la acest reportaj, am să detailez ceea ce se întâmplă sau ar trebui să se întâmple de fapt. Pentru cei ce nu ştiu, sectorul I al capitalei este considerat sectorul "spumei", unde locuiesc cei cu bani, cu funcţii, adică privilegiaţii soartei. Acolo se impun legi aparte, acolo Poliţia Comunitară a înfiinţat Poliţia Animalelor, deşi - conform legii - P. Comunitară nu are nici o cădere în această direcţie, doar Poliţia statului. Deci, legal, acea poliţie a animalelor nu ar trebui să existe, doar că, conform celor spuse de unii reprezentanţi ai drepturilor animalelor, văzând ce adăpost super tare au înfiinţat pentru câini, şi ce condiţii le oferă (fântână arteziană în curte, pt a se răcorii animalele pe timpul caniculei), au închis ochii. Totul spre bin...

Am mai amintit într-o postare anterioară că, în cazul meu, expresia "ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se împlinească" a dat roade din plin. Dacă la început de an mă hotărâsem să mă dedic cauzei animalelor, de atunci parcă Dumnezeu îmi tot dă, ca şi cum ar vrea să mă pună la încercare. "Asta ai vrut? Eşti sigură? Atunci ia de aici". Mi-am revenit foarte greu după episodul cu căluţul bolnav. Mi-a fost foarte greu să accept că nu s-a putut  încerca măcar salvarea lui, că s-a decis atât de simplu să fie sacrificat. Şi totul din cauza banilor. M-a marcat profund întâlnirea cu acest suflet blând şi mi-e tare greu să-i uit privirea. Încă nu mă pot uita peste pozele ce le-am făct atunci, pentru că resimt toată durerea. Cu toate acestea, astfel de încercări mă conving că am ales drumul cel bun, mă ambiţionează să merg mai departe, să încerc să schimb ceva. Şi uite aşa. viaţa merge mai departe şi Dumnezeu îmi trimite noi suflete care asteapta să fie salvate. Azi m-...