Din lumea mea

Azi m-am înfuriat! M-am înfuriat pe comentariile la o postare (de pe FB) care anunța pe un ton satisfăcut rezultatul unei investigații a DSV (făcută la sesizarea unei reclamante) asupra unui adăpost administrat de un ONG celebru de pe la noi. De obicei mă țin departe de polemici, mai ales în mediul virtual unde mult prea ușor se aruncă cu vorbe, dar de data asta m-au scos din sărite afirmațiile făcute cu multă răutate. Nu intru în detalii, vreau doar să punctez anumite aspecte care s-au evidențiat deja de prea multe ori în mediul animalierilor (termen împrumutat din italiană = pro-animale). Un mediu extrem de neprietenos și de plin de hateri. Ah, nu, nu haterii ce nu suferă animalele! Ci tot din tabăra animaliștilor! 1. De regulă DSV-ul este privită ca  ”muma” protectorilor animalelor, pentru că și-a dovedit ”eficiența” cu preponderență în a pune bețe-n roate și a semna mult prea ușor amenzi, acolo unde efortul voluntarilor-membri fondatori de ong-uri este uriaș, și ine...

Zilele astea am dat, întâmplător, peste blogul unei doctorițe - medic de familie, pe care am cunoscut-o în urmă cu câțiva ani. Și am simpatizat-o instant, mai ales că era foarte prietenoasă, deschisă, atitudinea aceea ”cool”, cum ar numi-o unii. Și cred că a fost reciproc. Lăsând la o parte chestiile comune ce le-am împărtășit, citind o anume afirmație, dintr-o anumită postare a ei, mi-a răscolit amintiri vechi, neplăcute. Și am decis că e cazul să scriu și eu aici ce mă doare.  Chiar dacă și ea e tipul pacifist ce preferă mai degrabă să se retragă în liniștea căminului decât să servească din știrile negativiste, umflate cu agresiune, oferite zilnic în meniul media, și-a confirmat poziția în legătură cu unele subiecte generatoare de tabere adverse. Și i-am înțeles raționamentul. Doar că la faza ” Între un câine agresiv, fără stăpân și omul mușcat de el, aleg omul”, ceva din mine a trepidat. Și nu de plăcere.  Se fac mult prea ușor afirmații fără cunoștință de cauză, iar...

Se pare că mă tot întorc la acest titlu, dar ceea ce întâlnesc zilnic în viaţă mă obligă să revin pe acest subiect. Aşa cum toţi ştim, străzile României sunt pline de animale abandonate sau animale fără stăpân. Primele au fost aruncate de la casă, ca o haină veche, altele s-au născut din aceste animăluţe nedorite. Scena1: Deunăzi, într-o convorbire cu o veche prietenă o întrebasem printre altele ce le mai face câinele. Avuseră un superb exemplar de ciobănesc german. "L-am dat", îmi spune ea. "A fost rău". Deja îmi imaginam tot felul de scenarii, ca să aflu apoi că "a muşcat cloşca". Scurt şi la obiect. Eu am întrebat-o dacă tot legat îl ţineau, iar răspunsul: "normal, că facea mizerie".  Scena 2: Anul trecut, o rudă dinspre soţul meu a primit un pui de teckelaş. Am avut plăcerea şi nu prea de a-l cunoaşte şi noi când acesta avea vreo 6 luni, cu ocazia mai multor vizite care le-a făcut la noi. Aşa cum era şi normal, cei doi teckeli ai noştri a...