Din lumea mea

Zilele astea am dat, întâmplător, peste blogul unei doctorițe - medic de familie, pe care am cunoscut-o în urmă cu câțiva ani. Și am simpatizat-o instant, mai ales că era foarte prietenoasă, deschisă, atitudinea aceea ”cool”, cum ar numi-o unii. Și cred că a fost reciproc. Lăsând la o parte chestiile comune ce le-am împărtășit, citind o anume afirmație, dintr-o anumită postare a ei, mi-a răscolit amintiri vechi, neplăcute. Și am decis că e cazul să scriu și eu aici ce mă doare.  Chiar dacă și ea e tipul pacifist ce preferă mai degrabă să se retragă în liniștea căminului decât să servească din știrile negativiste, umflate cu agresiune, oferite zilnic în meniul media, și-a confirmat poziția în legătură cu unele subiecte generatoare de tabere adverse. Și i-am înțeles raționamentul. Doar că la faza ” Între un câine agresiv, fără stăpân și omul mușcat de el, aleg omul”, ceva din mine a trepidat. Și nu de plăcere.  Se fac mult prea ușor afirmații fără cunoștință de cauză, iar...

Ieri am primit un telefon de la o cunoştiinţă care mă anunţa că a găsit un teckelaş rătăcit pe stradă. Cineva l-a ţinut peste noapte în garaj, iar ieri am mers şi l-am luat. Era tare frumuşel şi blânduţ. Prietenos, iar după câteva minute petrecute împreună a început să se joace cu mine şi a dat chiar să mă pupe. Pe cap avea urme de muşcături de la un câine mai mare, ceea ce mi-a confirmat că a plecat de acasă după mirosul de femelă în călduri şi s-a "duelat" cu alt mascul. Avea şi căpuşe pe el, una chiar umflată rău de m-am speriat când am văzut-o. Apoi, venind cu el pe stradă, m-a oprit un domn care mi-a spus că de mai bine de o lună îl vede vagabondând. Mă gândesc că dacă cineva îi purta de grijă, l-ar fi căutat. Nu ştiam ce să fac cu el, la ţarcuri nu-l puteam duce că sunt mulţi şi nu ar fi fost bine primit ca nou venit, aşa că l-am dus la colega în garaj. Din păcate nici la ea nu putea fi ţinut pentru că şi acolo sunt mulţi, orice nou venit este tratat cu "...