Din lumea mea

La sfarșitul lunii august am fost "cadorisiți” cu un pui de cățel, în cel mai nedorit mod, dar foarte frecvent. A fost aruncat în curtea noastră, ghidați după românescul principiu ”unde sunt mai mulți câini, mai încape încă unul”. Doar că binevoitorii ăștia neștiutori, habar n-au că a arunca un pui pe teritoriul unor adulți este similar cu a arunca o pradă în gura lupului. Noroc că i-am auzit urletele disperate ale puiului înainte de a ieși gașca noastră în curte, așa că l-am salvat la timp. Puiul era de fapt o fetiță, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori cu câinii abandonați. Și complet neagră, adică exact pe (ne)gustul românului.                Gălușca s-a instalat rapid în căminul nostru, făcându-se confortabilă imediat. N-a avut frică de ceilalți câini, din contră, a început să-i ia pe rând (=să-i fugărească prin casă). Cu excepția lui Piky, care deja și-a asigurat titulatura oficială de ”ba...

De 9 ani de când am câini, nu m-am confruntat cu boli/afecţiuni serioase. Acum însă au apărut în lanţ. A început cu Buliţă care, am observat noi, tot strănuta. Ştiam că strănutul e ceva normal la câini, ei umblând cu botul peste tot. De data asta ceva ne-a atras atenţia. Nu era vorba de un strănut de contact, ci de unul rebel, la intervale foarte scurte şi vizibil deranjant pentru Buliţă. Apoi Pătrunjel a început să horcăie, parcă se sufoca. Antenuţele mele deja porniseră alarma. Spre seara aceleiaşi zile au început şi teckelii să strănute, apoi să horcăie. Deja primisem confirmarea că e ceva contagios. Am întrebat în stânga şi-n dreapta, am căutat pe net, apoi am sunat-o pe veterinară şi am primit confirmarea: e tusea de canisă. Veterinara noastră mi-a spus că  în zona noastră, această boală apăruse de abia de anul trecut şi cu o tulpină nouă, ceea ce o făcuse imună la tratamentul clasic. Când mi-a mai spus şi că avusese câteva cazuri mortale anul trecut, am îngheţat. Se numeş...