Din lumea mea

Nu-mi place să scriu despre lucruri triste. Adică încerc ca prin puterea cuvântului să dau mai departe mesaje care să ajute, să meargă la sufletul oamenilor și să ridice moralul. Astăzi însă eu am nevoie de astfel de mesaje, dar pentru că nu le-am găsit, am ales terapia care funcționează cel mai bine în cazul meu - scrisul.  Zumzăie Facebook-ul cu urări de 8 Martie, pentru mame, pentru femei. Oricât încerc să trec rapid peste ele, tot nu pot să nu mă ducă cu gândul la mama. Și pentru că ea a avut ultimii ani foarte grei, iar eu alături de ea (vrând-nevrând) am fost impregnată cu acea stare chinuită a ei, încă lucrez la curățirea acelui ”balast”, de 3 ani. Dar azi (începând de azi noapte chiar), tot acolo mi-au alunecat gândurile. Pesemne ca să am altceva de ”ronțăit”, dar nu care cumva să mă și ridice din starea de dezolare, primesc un mesaj ce m-a tras și mai și spre fundul gropii.  Despre iubitul Ochișor. Pentru cei ce citesc postările mele, știu deja povestea lui. ...

 Ochisor/Osho's story had a very big impact & success, so far. Therefore I've asked his new mum, Maxine and his new best friend, Sammy (Maxine's son) to write the British part of Ochisor's story for my blog. Here it is and it's simply adorable:   Maxine: When I first saw Ochisor back last year, as soon as I saw him, I wanted him to come and live with us. I was wary at first because of his imposing size and the background information of his breed, but despite this I still wanted him. My son wanted him too, he was 12 when he first saw him. As a healer I worked with Ochisor (Osho ) from a distance and explained to him he would come here and be in a beautiful place surrounded by hills, sea and trees. I was told he wouldn't really like to be inside so I prepared the outhouse for him.  I have another dog that I rescued in May and was wondering how they would get on. Lucky is a Springer Spaniel crossed with a Sheep dog and is a lively, loving g...

Mă pregătesc de ceva vreme să scriu despre un alt capitol important din viața mea. Ca intro aș dori să fac o mențiune: în toți anii de rescuerit, ciobăneștii de turmă s-au detașat simțitor ca fiind cei mai inteligenți, loiali, speciali câini, care și-au lăsat puternic amprenta în inimile noastre! E aproape ciudat să descoperi că acei uriași fioroși, pe care nimeni nu dorește să-i întâlnească în plimbările prin natură, odată rupți din mediul lor, devin cei mai lipicioși și iubibili câini! Pe lângă asta, loialitatea lor întrece imaginația omului!  Iar una din poveștile astea este cea a lui Ochișor ❤️ Începutul Pe Ochisor l-am zărit, pentru prima dată, în toamna lui 2010, în stația de unde obișnuiam să iau autobuzul spre casă, seară de seară. Era un câine mare, alb cu negru, solid, foarte frumos. Mi-a sărit în ochi pentru că nu-l mai văzusem prin zonă și, în plus, avea celebrul jujeu prins la gât, ceea ce mi-a dat de înțeles că era un câine ciobanesc. Fiind toamnă, erau mu...