UN ÎNTRERUPT ADIO
Nu m-arunca la coşul de gunoi Şi să nu crezi că nu te mai iubesc Când blana mea s-a mai albit puţin Şi parcă nu mai pot să mai păşesc… Nu-mi cumpăra, aşa, ca altădat’ Crochete moi şi scumpe, doar un…os Şi nu mă mai lăsa-n fotoliul tău Căci pot dormi acuma şi pe jos… Nu mă mai mişc vioi, nu mai alerg, Durerile din oase-s tot mai mari, Dar n-are importanţă şi nu plâng Când zile-ntregi de-acasă iar dispari. O vorbă bună de nu mi-ai mai dat Sau de alint, să-mi treacă prin urechi, Nu protestez, chiar de m-ai aruncat La colţ, ca pe un sac de haine vechi. Chiar dacă nu te mai aud deloc, Chiar dacă, iată, am mai şi orbit, Să ştii măcar atât, stăpânul meu, Că eu te mai iubesc (cum te-am iubit). În stradă de vei vrea să mă alungi Să ştii că te-nţeleg şi te-am iertat. Hingherii vor veni, dar ei nu ştiu Că te ador şi că te-am adorat. Eu plec acum şi n-am nimic să-ţi las Nici măcar zgarda care-n timp s-a rupt… Hingherii iar se plimbă prin oraş Şi încă-o viaţă au mai înt