Importanţa/urmările castrării
Dacă vă mai aduceţi aminte, acu' ceva vreme ne-am hotărât să-l castrăm pe Buliţă. Devenise deja foarte teritorialist, se lua la bătaie cu orice alt mascul apărut în zonă şi, de multe ori, părea să nu -i placă oamenii care treceau pe lângă el. De fiecare dată când îl auzeam lătrând, deşi în majoritatea cazurilor o făcea doar la roţile maşinilor, mi se ridica pielea pe spate. Aşa că am decis să încercăm castrarea. Acum şi-a revenit după operaţie, s-a acomodat şi cu noua locuinţă - cuşca cu două camere, pe care, când-cum, o împarte cu Murdărici. Dar cel mai important din toate e că s-a acomodat şi cu cei doi masculaşi ai noştri, Freddy şi Pătrunjel. Nu mai e teritorialist, nu se mai ia la bătaie, din contră - a devenit foarte jucăuş. Aseară avea chef de joacă cu clona lui în miniatură, un căţeluş pe nume Rexi, despre care am să scriu o postare aparte. Înainte, când micuţul se apropia de el (e drept că ăla micu' făcea primul gest agresiv) şi începea să mârâie, Buliţă sărea şi îl pu...