Postări

Se afișează postări din martie, 2010

Ce ne spun câinii noştri?

Imagine
Uneori îmi place să recitesc postările mai vechi, să-mi aduc aminte de întâmplari puse la păstrat. Și citind unele amintiri, îmi dau seama ca, în timp, și cățeii se mai schimbă. Așa am ajuns și la postarea de mai jos, pe care am decis sa o updatez dupa cum urmeaza (cu cuoarea portocalie):

Sunt sigură că şi voi, cei ce aveţi căţei sau pisici acasă, aveţi uneori impresia că aceştia vă vorbesc. După un timp de convieţuire împreună, începi să-i înţelegi, începeţi să comunicaţi. Aşa e şi cazul familiei noastre. Într-o zi, în timp ce ne serveam cina în familie, soţul meu şi cu mine am început să-i privim pe rând, pe scumpii noştri patrupezi şi brusc, ne-a venit în minte ceva simpatic. A fost ca un joc. Cum ar vorbi câinii noştri, dacă ar putea, cu limbaj uman. Şi uite ce am dedus noi:

Lucy (în timp ce noi mâncăm, ea se mâţâie prelung, cerşind o bucăţică din farfuria noastră): Mamăăăă, dă-mi şi mieeeeeeeee o bucăţicăăăăăă din aia ce arată aşa de bineeeeeeeeeeeeee. Te rooooooooooog frumos frum…

Atitudini (im)pur(e) româneşti

Imagine
Îmi spunea recent un român din diaspora că în nici o altă tară nu a văzut atâta indiferenţă faţă de animale şi atâtea animale abuzate ca la noi. Oare de unde naiba ni se trage asta?
Să vă relatez din nou câteva episoade din seria "atitudinea omului faţă de animale" ...

Scena 1: Acu' 2 zile vine la poartă o femeie. Era o cunoştinţă a bunicii soţului meu.
- Am venit să vă rog să luaţi câinele meu la dvs, zice ea.
- Adică cum?, mă mir eu.
- Păi o paralizat şi nu-l mai pot ţine, zice ea crezând că mă lămureşte.
În mintea mea deja se desfăşurau forţe de genul tunete şi fulgere. Printr-o antrenată atitudine plină de diplomaţie, am scos însă: - Dacă dvs v-aţi îmbolnăvi şi aţi cădea la pat, că doar sunteţi bătrână, cum v-aţi simţi dacă familia ar vrea să vă dea de la casă? Nu se aştepta la aşa ceva. A tăcut pentru o clipă, apoi a început să dea la latura sensibilă.
- Păi da, dar ştiţi cât plâng când îl văd acolo întins pe burtă că nu mai mişcă?
- Cred. Acum mai ales trebuie să vă s…

Senzaţional, o pisică sterilizată a născut!!!

Credeţi că e cumva vreo glumă la mijloc? Nici vorbă. Din păcate. Ne-a fost dat să o vedem chiar noi. În urmă cu ceva timp ne bucurasem să aflăm că un nou cabinet veterinar s-a deschis în oraşul nostru, pe str Macilor. Ne-am hotărât cu colegele să mergem să cunoaştem proprietarul şi am dat peste o tânără familie. Doamna, pe nume Ioana Incze, era medicul veterinar. Ne-am prezentat, i-am spus cine suntem şi că am fi interesate de o colaborare pentru ajutorarea animăluţelor cu care lucrăm. Întâlnirea a decurs ok, deşi cu oareşce greutate în a găsi din prima o cale de comunicare. Aflasem că tânăra doamnă nu practicase decât ca farmacist şi am întrebat-o dacă ar fi de acord să lucreze cu medicii noştri de la Cluj, specialişti cu ani vechime şi practică serioasă, pentru a mai deprinde una-alta în ale meseriei. Dar a refuzat, spunându-ne "eu ştiu ce ştiu". Ok. Noi nu aveam să ştim ce anume. Nu la vremea aceea. Urma să încheiem un contract de colaborare, pe care eu i l-am trimis pe e…

Am aflat ceva fain

Imagine
Ieri, în timp ce curăţam prin curte, am observat o femeie în jur de 30 şi ceva de ani că se tot uita prin curtea noastră şi pe alee. Am crezut că venise la dispensar, dar am observat că nu intra acolo, ci cerceta în jur. Am întrebat-o dacă caută ceva, mi-a răspuns "da", după care a avut un moment de pauză, apoi şi-a dat drumul: - "Ciobănel e al dumneavoastră?", mă întreabă ea
- Poftim? , am replicat eu nedumerită
- Ciobănel, a repetat ea, apoi a ridicat mâna şi a indicat-o pe Murdărici
- Aaa, stă aici, da, însă vine şi pleacă. Nu stă tot timpul, i-am spus eu. De ce?
- Păi că vine şi la noi, îmi spune ea. Noi avem un căţel, dar fiindcă stăm la bloc, îl ţinem în curtea unei femei şi o plătim pentru asta. În fiecare zi însă îl scoatem la plimbare, iar Ciobănel mereu vine cu noi. Acum nu l-am mai văzut de câteva zile şi am crezut că a păţit ceva. Am pornit să-l caut.
Nu vă spun ce m-au uns la suflet vorbele ei. Am intuit noi că Murdărici mai are un loc unde merge regulat …

Am facut-o şi pe asta

Imagine
I-am pus lui Buliţă o zgardă antilătrat. Ca o paranteză aş vrea să spun că la noi, pe toate site-urile de specialitate pe care am căutat, o zgardă de felul ăsta începe de pe 300 şi se termină undeva după 800 ron. Nu găseşti în pet-shop-uri pt. că, la preţurile astea, nu sunt doritori. Noroc cu prietenii.  Lucian, prietenul nostru bun, actualmente medic veterinar în Irlanda, s-a oferit să-mi trimită una. E cea din poza de mai jos, care a fost achiziţionată la remarcabilul preţ de 30 ron, convertiţi din Lire. Era să pic când am văzut ce diferenţe de preţ, de parcă la noi ar creşte banii în copaci.
Zgarda funcţionează pe bază de impulsuri electrice transmise prin 2 electrozi ce se dispun la gâtul câinelui. Când acesta scoate primul lătrat, aparatul îl avertizează prima dată printr-un ţiuit ascuţit, detectabil şi pentru urechea umană. Dacă câinele se încumetă să mai scoată încă un sunet, vine impulsul electric, care creşte în intensitate, gradual cu sunetele scoase de câine.  Ei bine, l-am c…

Fotografia secolului

Imagine
Fara discutie ar putea fi numita fotografia secolului – o scena fantastica, din aceasta lume brutala. Textul tradus din spaniola:     "Nu a pierit inca omenirea. Este fotografia zilei, lunii, anului sau a secolului. Poza a aparut intr-un cotidian din India, cu textul atasat: ”Doar un sarac poate fi atat de marinimos. Ce pacat ca omul nu este intotdeauna asa.”  No comments

Pentru că nu putem rămâne indiferenţi la indiferenţa altora

Imagine
Ieri am fost "pe teren" toată ziulica. Am început prin "căutatul după căţele" în diverse zone, de data asta beneficiind din plin de sprijinul unor noi tineri voluntari. Le mulţumim pentru ajutor!
Chiar dacă domnişoara Adina, medic veterinar, a venit cu ustensilele de rigoare după ea, din Cluj, nu a fost nevoie să le folosească pentru că am beneficiat de ajutorul vecinilor pentru a prinde prima căţeluşă. eu studiam "sculele" profi ce mi s-au dat în grijă
După ce d-ra doctor a tranchilizat căţeluşa, am pornit după altele, dar nu am mai reuşit să prindem nici una. Nu e uşor defel. Parcă simt intenţia noastră şi fug cât le ţin lăbuţele sau se ascund în locuri neacesibile omului. În schimb, la "sediu", ne aşteptau deja alte patrupede feminine aduse de diverse persoane. Când să închidem poarta, am observat o căţeluşă neagră de a cărei prezenţă nimeni nu ştia nimic. Stătea ghemuită lângă perete şi tremura de frică. Colega mea, Clara, s-a apropiat de ea, î…

Indiferenţa românilor în faţa animalelor naşte sau omoară

Am preluat acest post de pe blogul Victoriei din Arad, o altă persoană care şi-a asumat sacrificii personale pentru a salva animalele din mâna/indiferenţa celor care nu înţeleg, nu le pasă, sunt deranjaţi de ..., de propria lor inconştienţă, de fapt.  O zi neagra pentru noi! Azi in jurul orei 14 primim un telefon disperat, undeva in cartierul Micalaca din Arad au fost aruncati la ghena de gunoi 3 catei nou nascuti, plangeau disperati de foame. Doamna care ne-a sunat a spus ca nu ii poate lua deoarece mai are in casa animale. Repede s-a pregatit Cristina, a urcat in masina sa mearga sa ii ia, eu ma pregateam sa fiu dadaca lor. Nu a apucat sa ajunga la jumatatea drumului, cand suna telefonul si ne spune aceea doamna, cu disperare in glas, ca nu mai are rost sa mearga, pt.ca un nemernic care a mers sa arunce ceva la gunoi, i-a luat pe rand si efectiv le-a sucit gatul, a ajuns doamna la ei, dar de abia mai miscau, erau in agonie, plini de sange ,imi explica toata  oroarea la telefon. Cand …

Au animalele nevoie de avocat?

Au animalele nevoie de avocat? Cu siguranţă, pentru că animalele din ţara noastră nu au nici un drept. Sunt considerate doar "făcătoare" de necazuri: gălăgie, murdărie, etc. Omul, această fiinţă superioară atât de plină de importanţa sa, nu mai are loc pentru a-şi extinde "imperiul nevoilor" sale şi împinge la margine tot ce îl încurcă, deranjează. Că e animal sau orice altă fiinţă pe care el o desconsideră de acolo de sus, de unde s-a autococoţat. Suntem atât de plini de noi, suntem atât de mulţumiţi de ceea ce vedem în oglindă, ne considerăm creaţia perfectă, dar în realitate suntem cei mai plini de defecte, iar mizeria pe care o împrăştiem cu nonşalanţă şi convingere, e atât de nocivă încât erodează tot în cale.  Omule, opreşte-te din când în când şi priveşte-te în oglindă, "dezbrăcat" de această suficienţă a ta care te împiedică din evoluţie, te face să stagnezi. Recunoaşte-ţi neajunsurile, limitările, învaţă de la cei din jurul tău, în special de la …