Ochisor - o iubire de caine
Mă pregătesc de ceva vreme să scriu despre un alt capitol important din viata mea, care a lăsat o amprentă puternică în sufletul meu, și anume despre frumosul, scumpul și mult iubitul Ochișor.
Pe Ochisor l-am zărit, pentru prima dată, in toamna lui 2010, în stația de unde luam autobuzul spre casa, seara de seara. Era un caine mare, alb cu negru, solid, foarte frumos. Mi-a sărit în ochi pentru că nu-l mai vazusem prin zonă și, în plus, avea celebrul jujeu prins la gat, ceea ce mi-a dat de inteles ca era un caine ciobanesc. Fiind toamna, erau multe sanse ca turma sa fi coborat de undeva, de la munte, iar - asa cum se intampla de multe ori la noi, unii caini ciobanesti sunt ”concediati” la sfarsit de "sezon". M-am uitat bine la el, dar pe el nu il interesa nimic din jur. Statea retras pe spatiul verde, in spatele statiei de autobuz, ganditor.
Au trecut luni de zile si frumosul ciobanesc nu se miscase din spatiul acela. Dupa un timp, am observat ca si-a mutat culcusul putin m…
Pe Ochisor l-am zărit, pentru prima dată, in toamna lui 2010, în stația de unde luam autobuzul spre casa, seara de seara. Era un caine mare, alb cu negru, solid, foarte frumos. Mi-a sărit în ochi pentru că nu-l mai vazusem prin zonă și, în plus, avea celebrul jujeu prins la gat, ceea ce mi-a dat de inteles ca era un caine ciobanesc. Fiind toamna, erau multe sanse ca turma sa fi coborat de undeva, de la munte, iar - asa cum se intampla de multe ori la noi, unii caini ciobanesti sunt ”concediati” la sfarsit de "sezon". M-am uitat bine la el, dar pe el nu il interesa nimic din jur. Statea retras pe spatiul verde, in spatele statiei de autobuz, ganditor.
Au trecut luni de zile si frumosul ciobanesc nu se miscase din spatiul acela. Dupa un timp, am observat ca si-a mutat culcusul putin m…
