Din lumea mea

For those who aren't familiar with my background, just a short review of the last years. After my husband's brain surgery in 2010 which left him completely paralyzed on one side, I had to end my career and also put on hold my activity within my animal rescue organisation Three Spotted Brothers Shelter (Trei Frati Patati), taken over by Amicii Dog Rescue in 2014. A year later I went back as a volunteer-administrator of the shelter till the point my mother got terminally sick and had to quit my endeavor for good. Somehow life assigned me with the mission of family personal nurse, a role that is still active at the time being. Aside from that, I have my 5 dogs, complemented by undesired "living gifts" brought by people in my neighborhood once in a while.
Opening This a story of two puppies; one of them is a special case.  The two black mongrels appeared on my alley last February. On a cold rainy evening. Whoever abandoned them was certainly missing humanity within his or h…

Viața într-un oraș mic, fost muncitoresc, deși cu rădăcini adânc înfipte în istoria antică,  poate fi foarte anevoioasă pentru un iubitor/protector de animale. Și asta pentru că dintre cei cărora susțin că le pasă de viețuitoare, puțini sunt cei care se și implică în rezolvarea cap-coadă a unui caz.  Restul stau pe margine doar, formând ”Galeria”!  Ce fac aceștia? Păi îi știm cu toții, ei sunt cei ce comentează pe Face Book, postează poze cu pisici sau câini întâlniți în drumul lor, apelând (prin diverse nivele de pressing) la mila altora. Tot din ”Galerie”  mai fac parte si susținătorii care încurajează (cred ei) prin comment-uri gen: ”esti un om minunat”, ”să-ți ajute Dumnezeu” etc. 
Ideea e că pentru un salvator cu ani de muncă la activ, sătul de aglomerația din casă, de mirosul impregnat în propriul mediu ambiant, de apariția pe bandă rulantă a cazurilor noi, expresiile acestea și-au pierdut sensul inițial. Sictirul așternut peste salvatori are o importantă legătură cu cele  amin…

Mă surprinde încă să descopăr persoane care fac ochii mari când aud de glandele perianale ale animalului lor de companie. Au un câine de ani de zile, dar ei habar nu au avut de existența celor doi săculeți aflați de-o parte și de alta a anusului, în interiorul rectului, ce secretă o substanță uleioasă, urât mirositoare, de culoare alb-gălbuie, uneori chiar verzuie! 
Când/cum ar fi trebuit să afle până acum de existența lor?  Ei bine, pur și simplu sesizându-se când își vede animăluțul că se trage pe fund (săniat) sau se linge cu insistență, chiar nervozitate. Pentru că astfel de gesturi, oricât ar vrea omul să le treacă cu vederea ca fiind normale, ele sunt de fapt semnale de alarmă ale unui discomfort. Iar câinele (sau pisica) trebuie dus de îndată la veterinar, altfel pot apărea complicații! Dacă nu cumva au și apărut deja. Alteori, îndeosebi la cățeii de talie mică, mai ales când se foiesc pe lângă om, se poate distinge un miros urât, înțepător. Și nu e vorba că ar avea sconși prin …

Zilele astea am dat, întâmplător, peste blogul unei doctorițe - medic de familie, pe care am cunoscut-o în urmă cu câțiva ani. Și am simpatizat-o instant, mai ales că era foarte prietenoasă, deschisă, atitudinea aceea ”cool”, cum ar numi-o unii. Și cred că a fost reciproc. Lăsând la o parte chestiile comune ce le-am împărtășit, citind o anume afirmație, dintr-o anumită postare a ei, mi-a răscolit amintiri vechi, neplăcute. Și am decis că e cazul să scriu și eu aici ce mă doare.  Chiar dacă și ea e tipul pacifist ce preferă mai degrabă să se retragă în liniștea căminului decât să servească din știrile negativiste, umflate cu agresiune, oferite zilnic în meniul media, și-a confirmat poziția în legătură cu unele subiecte generatoare de tabere adverse. Și i-am înțeles raționamentul. Doar că la faza ”Între un câine agresiv, fără stăpân și omul mușcat de el, aleg omul”, ceva din mine a trepidat. Și nu de plăcere. 
Se fac mult prea ușor afirmații fără cunoștință de cauză, iar de aici, mai al…

Am tot stat să mă gândesc dacă să scriu următoarele sau mai bine să le păstrez în ”fișierele ascunse” ale memoriei. Dar pentru că vreau ca această întâmplare/poveste/ciudățenie să rămână în istoria scrisă a familiei noastre de patrupede, am adunat voinicește șirul evenimentelor și am cutezat a le desfășura aici. Ca istorisirea să fie pe deplin înțeleasă, ar fi recomandabil să se citească și Serie-noua-cu-alte-aventuri, împreună cu Rămas bun scumpul nostru mult iubit, care formează un fel de intro al povestirii mele S.F. Da, poate intra clar la domeniul since-fiction-ului sau paranormalului, mai ales pentru cine nu crede că așa ceva ar putea fi posibil. Dovezile fiind pur subiective, rămâne la latitudinea fiecăruia să-i dea crezare sau nu. 

Bobo și Sissi au intrat în familia noastră în urmă cu 3 luni. Chiar dacă la vremea aceea apariția a doi noi pui m-a pus în dificultăți financiare, mi-a dat peste cap odihna și libertatea de mișcare, acum că au crescut (au aprox. 5 luni), pot să afir…

S-au împlinit 10 ani de când activez în protecția animalelor. Uneori îmi amintesc cu drag începutul, cât de plină de vise, speranțe și încredere eram că voi reuși tot ce mi-am propus. Atitudini firești în debutul oricărui nou proiect. Mai trecusem la viața mea prin alte câteva noi proiecte, toate dragi mie - în jurnalism, în facultate și apoi în prima organizație în care am învățat cât de creativă și de frumoasă e munca în mediul ong-ist - proiecte cărora mă dedicasem complet, așa că nu-mi era teamă să încep ceva nou, ceva la care îmi stătea inima de-o lungă bucată de vreme. Doar că socoteala de-acasă mai niciodată nu se potrivește cu cea din târg! În special când e vorba de lucrul cu oamenii, iar fiecare din acești oameni au, la rândul lor, propriile versiuni de punere în practică a ideilor de care țin cu dinții, că doar nu au auzit de brainstorming. 
Sumar
Abia descălecasem dintr-un mediu ong-ist fructuos, unde avusesem norocul să prind de la început întreaga organizare: primii pași,…