Din lumea mea

Îmi spunea recent un român din diaspora că în nici o altă tară nu a văzut atâta indiferenţă faţă de animale şi atâtea animale abuzate ca la noi. Oare de unde naiba ni se trage asta? Să vă relatez din nou câteva episoade din seria "atitudinea omului faţă de animale" ... Scena 1: Acu' 2 zile vine la poartă o femeie. Era o cunoştinţă a bunicii soţului meu. - Am venit să vă rog să luaţi câinele meu la dvs, zice ea. - Adică cum?, mă mir eu. - Păi o paralizat şi nu-l mai pot ţine, zice ea crezând că mă lămureşte. În mintea mea deja se desfăşurau forţe de genul tunete şi fulgere. Printr-o antrenată atitudine plină de diplomaţie, am scos însă: - Dacă dvs v-aţi îmbolnăvi şi aţi cădea la pat, că doar sunteţi bătrână, cum v-aţi simţi dacă familia ar vrea să vă dea de la casă? Nu se aştepta la aşa ceva. A tăcut pentru o clipă, apoi a început să dea la latura sensibilă. - Păi da, dar ştiţi cât plâng când îl văd acolo întins pe burtă că nu mai mişcă? - Cred. Acum mai ales tre...

Ieri am fost "pe teren" toată ziulica. Am început prin "căutatul după căţele" în diverse zone, de data asta beneficiind din plin de sprijinul unor noi tineri voluntari. Le mulţumim pentru ajutor! Chiar dacă domnişoara Adina, medic veterinar, a venit cu ustensilele de rigoare după ea, din Cluj, nu a fost nevoie să le folosească pentru că am beneficiat de ajutorul vecinilor pentru a prinde prima căţeluşă. eu studiam "sculele" profi ce mi s-au dat în grijă După ce d-ra doctor a tranchilizat căţeluşa, am pornit după altele, dar nu am mai reuşit să prindem nici una. Nu e uşor defel. Parcă simt intenţia noastră şi fug cât le ţin lăbuţele sau se ascund în locuri neacesibile omului. În schimb, la "sediu", ne aşteptau deja alte patrupede feminine aduse de diverse persoane. Când să închidem poarta, am observat o căţeluşă neagră de a cărei prezenţă nimeni nu ştia nimic. Stătea ghemuită lângă perete şi tremura de frică. Colega mea, Clara, s-a apropiat de e...

Am preluat acest post de pe blogul Victoriei din Arad, o altă persoană care şi-a asumat sacrificii personale pentru a salva animalele din mâna/indiferenţa celor care nu înţeleg, nu le pasă, sunt deranjaţi de ..., de propria lor inconştienţă, de fapt.  O zi neagra pentru noi! Azi in jurul orei 14 primim un telefon disperat, undeva in cartierul Micalaca din Arad au fost aruncati la ghena de gunoi 3 catei nou nascuti, plangeau disperati de foame. Doamna care ne-a sunat a spus ca nu ii poate lua deoarece mai are in casa animale. Repede s-a pregatit Cristina, a urcat in masina sa mearga sa ii ia, eu ma pregateam sa fiu dadaca lor. Nu a apucat sa ajunga la jumatatea drumului, cand suna telefonul si ne spune aceea doamna, cu disperare in glas, ca nu mai are rost sa mearga, pt.ca un nemernic care a mers sa arunce ceva la gunoi, i-a luat pe rand si efectiv le-a sucit gatul, a ajuns doamna la ei, dar de abia mai miscau, erau in agonie, plini de sange ,imi explica toata  oroarea la tel...

Asociaţia noastră a ajutat şi ajută multe animale, cu sau fără stăpân, animale din gospodăriile oamenilor, din incintele firmelor private sau a unor instituţii. Săptămânile trecute am sterilizat o căţelusă de la unitatea de pompieri din Turda. Fătase două căţeluşe pe care, mai apoi (după ce crescuseră), le-am dus cu noi la Cluj, pentru a le prezenta pentru adopţie. Înainte de asta însă, le-am deparazitat intern şi extern şi le-am vaccinat, totul pe banii noştri. Căţeluşele erau slăbuţe şi pline de tenii (un parazit foarte nasol), atât mici cât şi adulte. Le-am tratat, dar mai necesită repetarea tratamentului. Din păcate, săptămâna trecută nu au atras doritori, pentru că sunt destul de măricele, chiar dacă sunt drăguţe şi finuţe.  Sâmbăta asta, colegii şi cu mine ne-am împărţit. Doi au mers din nou la Cluj, iar eu am rămas la Turda pentru evenimentul de la Casa Raţiu, Crăciun pentru Copii. Înainte de a merge, colegul meu Adrian a trecut din nou pe la pompieri, pentru a lua cele două...

Ei, acum că anul se apropie vertiginos de final, m-am gândit că aş putea menţiona şi alte aspecte ale muncii noastre cu animăluţele. Anul ăsta am dat spre adopţie peste 100 de pui. În mare parte au fost extrem de norocoşi pentru că au fost doriţi de oameni cu adevărat iubitori., care au şi avut condiţii pentru ei. Dar e foarte greu să apreciezi dacă persoana căruia îi dai spre adopţie un căţel sau o pisicuţă va avea cu adevărat grijă de ei. De aceea, înainte de a da un animăluţ unei persoane, încheiem un contract de adopţie care presupune dreptul nostru de a verifica condiţiile în care este ţinut acesta, apoi obligativitatea de a continua tratamentele uzuale (deparazitări, vaccinări etc). Pot să spun că noi deja ne-am antrenat "mirosul" la oameni. Mulţi se opresc să se uite la căţei şi când află că sunt pentru adopţie, deci gratuit, imediat sar pe noi. De multe ori auzim fraze de genul: "vai, ce mult iubesc eu animalele. Vă rog mult să-mi daţi şi mie unul că al meu s...