Din lumea mea

Salvarea animalelor străzii, făcută un timp îndelungat, începe să devină consumatoare. De mijloace bănești, timp și sănătate. E important să știi să spui stop, înainte de a sfârși mistuit.  Tocmai ce apucasem să-mi fac , mie însămi,  promisiunea de a mă opri, când a apărut el.  La poarta noastră, apoi „defilând” de-a lungul gardului nostru. Un cățelandru de aproximativ 6-7 luni, cu o blană de un negru-lucios și aspect de ciobănesc alsacian. Prietenos, dar prudent. Încă nu știa de ce-s în stare oamenii. Se lipise de o vecină cu probleme psihice și multe pisici. „Cârligul” din relația lor era clasicul parizer, pe care îl cumpăra zilnic pentru pisicile ei. Atunci, dar și acum. Pe atunci avea și o cățelușă din rasa Bichon. Acum n-o mai are. După primele interacțiuni cu vecina „iubitoare-de-animale”, cățelul și-a făcut obiceiul de a o vizita dis de dimineața, undeva pe la ora 5, când ea avea rutina de măturat prin fața porții. (Încă o are, doar că acum începe de pe la 3). Dacă...

Dintotdeauna am fost adepta zicalei că ”nimic din ceea ce se întâmplă nu e întâmplător” sau, versiunea fără negații: „tot ce se întâmplă are un rost.”  Am lipsit o vreme de pe acest blog, pentru că în viața mea s-au întâmplat cam multe, iar starea de sănătate mi-a dat peste cap existența. Iar ca să o repun pe făgașul normal, a trebuit să recurg la schimbări drastice în ceea ce privește dieta, schimbări pe care le disec în noul meu blog . Uneori animăluțele care apar în viața noastră au un rol bine stabilit. Vin, pleacă, dar alteori plecarea trebuie să le-o decidem noi. E foarte greu să ajungi în punctul în care realizezi că ai epuizat soluțiile pentru rezolvarea unui „caz” și că nu mai poți continua așa. Iar până la a accepta cu sufletul împăcat că singura decizie care ți-a mai rămas e „despărțirea”, poate trece o perioadă în care te consumi mult, iar sănătatea începe să-ți dea tot mai multe semnale de alarmă. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Bobo. Despre povestea lui am scris...

 De ce oare întotdeauna străinii trebuie să ne înveţe cum să ne rezolvăm problemele? Chiar să fim atât de lipsiţi de o  viziune clară, de o strategie reuşită? Ziele trecute am aflat de existenţa acestui domn pe care abia aştept să-l cunosc şi eu, şi mă grăbesc să-l prezint mai departe. Nu pentru cine este el, ci pentru ceea ce făcut, un adevărat exemplu de urmat. Interviul de mai jos a apărut în publicaţia Formula AS, nr. 477 din 2001 Problema "maidanezilor", rezolvata civilizat de un om de afaceri britanic Robert Smith - Patronul firmei "Tango" - Romania, presedintele Fundatiei pentru Protectia Cainilor Comunitari din Campina - "Numai daca Armata Romana ar invada Bucurestiul si ar da lupte de strada, ca la Stalingrad, ar putea sa omoare toti cainii comunitari. Atunci, si nici atunci!" D omnul Robert Smith este un britanic tipic, pedant, sec in exprimare, elegant fara ostentatie, privind lumea cu detasare si umor. D-l Robert Sm ith este un...

 Încep această postare plecând de la un articol apărut în cadrul Academiei Caţavencu, din 8 septembrie 2009, în cadrul rubricii "Dosarele Chix":          http://catavencu.ro/covrigii_din_cozile_ciinilor_vagabonzi_fac_milioane_de_euro-9898.html . Mă bucură mult că apar astfel de articole, pentru că situaţia câinilor vagabonzi în România este una foarte gravă. Din păcate însă, puţine administraţii locale acordă importanţa cuvenită acestui fenomen care afectează în egală măsură toţi cetăţenii împărţiţi în tabere: a iubitorilor de animale, a celor care se tem de ele şi preferă să le fie exterminate şi a celor indiferenţi. Mulţi dintre cetăţenii deranjaţi de lătratul câinilor sau de ceea ce numesc ei, neştiutori, comportament agresiv, trimit reclamaţii peste reclamaţii primăriilor, în care cer să se "cureţe" o respectivă zonă din oraş de o "haită de câini vagabonzi foarte periculoşi". S-a încetăţenit obiceiul (printre aceşti cetăţeni) să se tot...