Se întâmplă în România

Pe unul din grupul de discuţii ale iubitorilor de animale, am citit următorul mail, pe care îl redau mai jos cu consimţământul autorilor:


"Parca pentru a nu uita ca traim in Romania, astazi am avut o alta experienta trista :

Iesisem cu Adrian sa ma plimb si sa-i arat "noutatile" aparute in zona - 2 pui de ciobanesc german, intr-o curte din apropiere. In drum, oameni la coasa. Normal ca ne stiu ca pe niste cai breji, deci ... cui sa spuna, daca nu noua ??? Cu o ora in urma, pe sosea, oprise o masina cu un numar de Prahova (vorbim de satul Provita de Sus, Prahova; nu au retinut din numar decat PH 10 ...), cu doua persoane. La volan o tipa blonda, tanara. Coboara, ia un sac de rafie din masina si se duce pe digul ce reprezinta intarirea in caz de inundatii, aproape de marginea soselei si-l arunca de la inaltime (aproape 3 m) ; cu zgomot cumplit, pachetul se izbeste de bolovani si ... nu se mai misca. Dupa vreo ora, ametit, din sac, iese cu greu un caine. Cu zgardita rosie la gat. Un ochi i s-a spart in cadere, celalalt pare acoperit de o ceata alba, nu mai aude si merge ca teleghidat. In acest moment am aparut noi, ca florile, incercand sa ne plimbam, sa respiram aerul proaspat departe de Bucuresti, sa admiram valea cea frumoasa a Provitei ... De cate ori nu m-am gandit : frumoasa este natura, frumoasa este si valea noastra si e o liniste ... Acum, cand tot ce era de murit, a murit ... O vale a durerii si a suferintei, a mortii, ca multe alte vai frumoase ale dragei noastre Romanii si a "minunatilor" ei oameni ...

Am fugit acasa si-am luat o conserva mare de catei, graunte si cremwursti si, cu mare indoiala in suflet ca ar manca, m-am intors ... Doua fetite care iubesc cateii l-au urmarit in tot acest timp, sa vada unde se duce. Cu mare greutate m-am apropiat cat sa-i pun mancarea si s-o simta. Stiam ca nu ma vede. Se pare ca nici nu auzea. A mancat, spre mirarea mea. Mai mult nu m-am apropiat, cred ca n-ar mai fi mancat. Maine ma duc din nou. Daca iese in sosea, va fi victima sigura a masinilor. Daca nu-l voi mai intalni, ma voi ruga ... sa nu sufere, sa nu fi suferit ...

E cumplit ce se intampla, ce LI se intampla, ce NI se intampla ... Mare blestem pe-acest popor - nemernicia, rautatea, handicapul reprezentat de lipsa sufletului ...

Ne-am impartasit durerea, nu ne e mai usor, dar ... stim ca toti cei de-aici intelegeti perfect, ca de multe ori v-ati dorit si voi pedepse cumplite pentru cei care ne ranesc prietenii si sufletele ...

O seara frumoasa,

Simona (si Adrian)".