Se întâmplă în România / It (shit) happens in Romania

En: For the English version's readers I'll cut the story shortly. It's about a female dog, founded laying in a shelter with her eyes swollen and bleeding. She was founded by a member of an animal rights association and her story was  told in dogonelover.blogspot.com for the first time. Then I read the complete story in an online newspaper The South Gazzete.
Apparently, after she has been seeing by a vet, the general opinion was that the dog was beaten up with a crowbar by the shelter's keeper, a man known to be as an alcoholic. But the man said that the dog was left at the shelter's gate by a car, which couldn't be real while he should have immediately announced the shelter's vet. Which obviously, he didn't. Moreover, the woman who found her in the kennel said that the dog was complete wet, which means that someone deliberate hosed her. Besides that, the lady brings food to the dogs in kennels, daily and she saw the dog being there for a week, but ok.
The vet couldn't saved her eyes any more, but moreover he was very intrigued by her tranquility and her friendly behavior after the big trauma she has been through. The vet also said that such an injury is tremendous painful, but the sweet dog endured everything highly courageous. Being deprived of eyesight, all the other senses will grow significantly.
The end of this terrifying story is a happy one though The dog, named Iris, has been adopted by a Dutch family. The only problem is that they cannot come to take her home and the people who saved her are looking now for someone who will travel from Romania to Holland the next days and can take the dog with  for the check in formalities. Otherwise, the transport of a unaccompanied dog on a cargo plane costs 800 Eu. She has a passport and a microchip. She is very sweet and friendly, waiting for her new parents to take care of her.


Ro: Deşi se pare că este deja o poveste binecunoscută, eu am aflat-o de pe un blog ce frumos îşi spune "dog lover", iar pentru că azi i-am aflat finalul, de pe un grup de discuţii al asociaţiilor şi iubitorilor de animale, am simţit că trebuie să o dau şi eu mai departe celor care, cu siguranţă, încă nu au auzit-o.
E uşor să povesteşti de la căldura şi comfortul vieţii tale de om, când nu eşti implicat în mod direct în suferinţele trăite, dar nici nu poţi să stai inert şi să asculţi aberaţiile celor care privesc animalele străzii ca pe un obiect fără valoare, ce poate fi aruncat. Povestea de mai jos înfăţişează cum nu se poate mai bine mentalitatea românilor ne-iubitori de animale, de aceea eu i-am pus din nou titlul: "Se întâmplă în România".




Ce veţi citi mai jos este articolul semnat de Clara Stănescu, în "Gazeta de Sud" şi intitulat scurt "I-au scos ochii":

"Îţi trebuie un pietroi sau o rangă. Ridici fierul şi dai. O dată, de două ori, cu sete, fără să te gândeşti. Te simţi puternic în faţa animalului care se chirceşte năucit de durere la picioarele tale. Tu eşti zeul, cu drept de viaţă şi de moarte. El e doar un biet câine.

În boxa plină de apă, de fecale şi urină, ghemuit într-un colţ, nu mai scoate nici un sunet. Ochii îi atârnă din orbite şi sângele încă îi picură din cele două cavităţi. Paznicul Adăpostului Canin de la Făcăi spune că o maşină l-a adus cu câteva ore înainte şi l-a aruncat în poartă. Aurelia Loacă, vicepreşedinta Asociaţiei „Viaţa Animalelor“, are altă părere: „S-a întâmplat pe 22 septembrie. Am ajuns la Făcăi după ora 11.00. Am intrat în hală şi am zărit-o, singură, într-o boxă. Era chircită într-un colţ, nu scotea un sunet, cu globii oculari plini de sânge, atârnându-i. Se vedea că fusese udată cu furtunul“. Căţeluşa neagră, cu pete albe, a rămas fără ochi. În locul lor sunt acum două dungi cusute cu aţă albastră.

Lăsată fără vedere

Pe masa din cabinetul medicilor veterinari Aurelian şi Petrişor Ştefan stă întinsă ca un copil neputincios, care aşteaptă să fie mângâiat. Din când în când, atunci când se deschide uşa sau o voce străină se aude în încăpere, ciuleşte urechile şi devine atentă. Apoi îşi împinge botul spre locul din care simte că vine căldura mâinii care se plimbă încet pe capul ei. E sub tratament de mai bine de o săptămână. Se lasă cuminte pe mâinile medicilor şi a asistentelor care au salvat-o cu câteva zile în urmă. „N-a fost deloc agresivă, nici acum, nici când au adus-o, deşi mă aşteptam ca la trauma pe care a suferit-o să reacţioneze altfel“, spune medicul veterinar Aurelian Ştefan. Locurile în care fuseseră globii oculari i-au fost cusuţi, însă căţeluşa găsită fără vedere în adăpost mai are de luptat: „Teama mea este că are jigodie. Un virus care se transmite prin secreţii. Analizele nu au confirmat asta, însă simptomele arată că e bolnavă“.

Scurtcircuit în explicaţii

Felul în care s-au desfăşurat lucrurile pe 22 septembrie este „anchetat“ acum de poliţie. „Paznicul susţine că o maşină a venit la ora 9.00 şi a descărcat câinele la poartă, aşa bătut. Sunt multe lucruri însă care nu se leagă. În primul rând, nimeni nu bate un animal cu atâta cruzime ca să vină apoi să-l arunce la poarta adăpostului. Apoi, acolo unde mi-a arătat el că fusese lăsată căţeluşa nu era pic de sânge, pentru că am verificat. În al treilea rând, la ora la care am ajuns eu, după 11.00, din ochi încă îi picura sânge. Dacă ar fi fost adusă dimineaţa, lichidul ar fi trebuit să se coaguleze. De la Făcăi până pe Ştefan cel Mare, la cabinetul veterinar, sângerarea s-a oprit“, spune Aurelia Loacă. Acuzele vicepreşedintei Asociaţiei „Viaţa Animalelor“ nu se opresc aici: „Şi dacă versiunea paznicului ar fi reală, el era obligat să anunţe şeful adăpostului, pe medicul veterinar sau Protecţia Animalelor. Când am ajuns eu însă, deşi «fusese adusă» cu mai bine de două ore înainte, căţeluşa zăcea într-o boxă plină de apă, fecale şi urină şi nu primise nici un ajutor“. Există şi alte motive pentru care explicaţia angajatului de la Făcăi este pusă la îndoială: „Doamna care merge zi de zi pentru a duce mâncare acolo a declarat la poliţie că acel câine era în adăpost de aproximativ o săptămână“.
Contactat telefonic pentru versiunea oficială a Serviciului de ecarisaj, Cătălin Călugăru, reprezentantul Adăpostului de la Făcăi, n-a putut fi găsit.
Poate scenariul e altul. Poate în locul fierului e o maşină accelerată dement sau o minte bolnăvicioasă care împrăştie otravă. În fiecare zi însă sunt oameni printre noi care se întorc cu mii de ani în urmă, la starea sălbatică în care nu existau decât instinctele. Fără educaţie, fără morală, fără conştiinţă".





Şi Finalul:
"Iata ca minuni exista. Iris va fi adoptata, in Olanda, de catre o familie iubitoare. Astazi a fost vaccinata antirabic, microcipata si a primit un pasaport. Acum, trebuie doar sa mai astepte 30 de zile, pentru a putea pleca, spre o lume de vis, unde va avea liniste, va putea sa zburde in voie…si va fi, speram, fericita.
Din pacate, la cursele KLM de pasageri, nici un catel nu poate zbura fara un insotitor, platitor de bilet. Prin urmare, cautam un om sufletist, care va calatori pe ruta Bucuresti – Amsterdam dupa data de 29 noiembrie, cu o cursa KLM. Tot ce trebuie sa faca, aceasta persoana, e sa solicite, dupa sau la data achitionarii biletului, companiei aeriene, un loc, pentru catel, in cala de bagaje si sa il insoteasca pe acesta la check in. Aceasta va fi asteptata la destinatie de catre noua sa familie. Biletul catelului va fii platit la aeroport de catre noua familie a lui Iris.
 Speram din tot sufletul sa gasim aceasta persoana, deoarece pretul pentru transportul unui catel, cu un avion cargo, neinsotit, este in jur de 800 de euro.

Va multumim tuturor!"


Comentarii

  1. Oh my God, that made me cry. Horrible, horrible, I hope she gets to go with her new family though.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din pacate nu am reusit sa citesc chiar tot articolul. Eram la birou si am inceput sa plang. Nu am mai putut continua.

    Este intr-adevar ceva ce un om care a fost "programat" normal sa traiasca in lumea asta, nu poate intelege ce i-a determinat pe altii sa faca asa ceva.

    Nu pot spune decat ca unii "oameni" nu ar mai trebui sa traiasca, ar trebui euthanasiati. Sau poate cei care au putut sa desfigureze o biata fiinta ar trebui sa pateasca acelasi lucru, eventual ajutati sa traiasca in chinurile date de desfigurare. sa nu li sa permita sa li se vindece ranile respective pana ce nu vor fi muri singuri datorita durerilor. ...Si poate si atunci nu ar trebui lasati sa moara.
    Asa sa ii ajute Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am fost şi eu pe-acolo:
    http://blogulise.wordpress.com/2009/11/02/interviu-cu-un-tanar-turdean/

    RăspundețiȘtergere
  4. groaznic, mi-au dat lacrimile... dac as fi locuit in bucuresti, as fi insotit eu catelul, nu ar fi contat pretul biletului. sper din tot sufletul sa gasiti e cineva care sa-l duca la noua lui familie. multa bafta!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Vă mulțumesc pentru gândurile și cuvintele frumoase. Orice alt comentariu va fi șters.

Postări populare de pe acest blog

Glandele perianale și complicațiile de la posteriorul câinelui

Torsiunea gastrică - o afecțiune ce-ti poate ucide rapid animăluțul dacă nu ești pe fază

În atenţia posesorilor de patrupede - Tusea de Canisă