Până unde poate merge indiferenţa oamenilor?

Asociaţia noastră a ajutat şi ajută multe animale, cu sau fără stăpân, animale din gospodăriile oamenilor, din incintele firmelor private sau a unor instituţii. Săptămânile trecute am sterilizat o căţelusă de la unitatea de pompieri din Turda. Fătase două căţeluşe pe care, mai apoi (după ce crescuseră), le-am dus cu noi la Cluj, pentru a le prezenta pentru adopţie. Înainte de asta însă, le-am deparazitat intern şi extern şi le-am vaccinat, totul pe banii noştri.

Căţeluşele erau slăbuţe şi pline de tenii (un parazit foarte nasol), atât mici cât şi adulte. Le-am tratat, dar mai necesită repetarea tratamentului. Din păcate, săptămâna trecută nu au atras doritori, pentru că sunt destul de măricele, chiar dacă sunt drăguţe şi finuţe. 

Sâmbăta asta, colegii şi cu mine ne-am împărţit. Doi au mers din nou la Cluj, iar eu am rămas la Turda pentru evenimentul de la Casa Raţiu, Crăciun pentru Copii. Înainte de a merge, colegul meu Adrian a trecut din nou pe la pompieri, pentru a lua cele două căţeluşe. Surpriză însă, cel de la poartă nu ştia nimic despre noi şi despre ceea ce am făcut până acum pentru căţeii din curtea lor. A dat un telefon, după care i-a zis lui Adi că dl comandant nu mai vrea să dea căţeluşele şi s-a decis să le păstreze la sediu.

Sincer, ne-am bucurat să auzim asta.

Din păcate însă, am aflat că ceea ce ni se spuse era departe de a fi adevărat, dl comandant neocupându-se cu căţeii de acolo. Colac peste pupăză, am aflat că sacul cu mâncare pe care îl lăsasem noi, duminica trecută, pentru a fi hrănite cele două căţeluşe (să mai pună ceva cărniţă pe ele), zăcea nedesfăcut în acelaşi loc. De aproape o săptămână!?

Nu mi-a venit să cred. Bască, cei doi cărora le înapoiasem căţeluşele şi care preluaseră sacul cu mâncare de la noi, îl cunoşteau bine pe colegul meu. Cu toate astea, înţeleg că nu s-au obosit să dea mai departe colegilor din tura următoare dificila "misiune" de a desface sacul şi a împrăştia câteva boabe bietelor căţeluşe sau cei cărora le spusese asta, pur şi simplu li se rupse de asta.

Până unde poate merge indiferenţa oamenilor? Chiar dacă oferi totul gratuit, mură-n gură, iar efortul cerut e minim, se pare că existenţa unor biete animăluţe, care trăiesc chiar sub nasul tău, e atât de lipsită de importanţă, încât nici cel mai mic efort nu-l merită. Noroc totuşi că printre atâţia "salvatori" de profesie, există totuşi şi unii cu un real potenţial de "erou modern".