Frig de îngheaţă pietrele iar animalele suferă
Gerul siberian care a pus stăpânire pe ţara noastră devine necruţător cu toate fiinţele. El scoate în văzul lumii animăluţe îngrozite. Cu disperare ele caută un loc cald, o atenţie, pentru că instinctul lor de supravieţuire le spune că sunt la limita puterii. Şi se luptă pentru viaţă. Pentru că vor să trăiască.
Dacă în urmă cu două zile am fost anunţată despre cele două micuţe din spatele restaurantului Milenium, ieri, în timp ce îl plimbam pe Buliţă în parc, am simţit că avem o "codiţă". M-am întors să privesc, dar n-am văzut nimic. Dar tot simţeam că ceva se ţine după noi. Aşa şi era. Până la urmă nu s-a mai ascuns şi ne-a salutat:
Dacă în urmă cu două zile am fost anunţată despre cele două micuţe din spatele restaurantului Milenium, ieri, în timp ce îl plimbam pe Buliţă în parc, am simţit că avem o "codiţă". M-am întors să privesc, dar n-am văzut nimic. Dar tot simţeam că ceva se ţine după noi. Aşa şi era. Până la urmă nu s-a mai ascuns şi ne-a salutat:
Era vorba de un puiuţ mai măricel, femelă, sperioasă dar curioasă, care cum se apropia Buliţă de ea cum ţipa ca din gură de şarpe. Şi avea un glas ascuţit de atrăgea toate privirile asupra ei. După ce s-a lămurit că Buliţă, în ciuda corpoleţei sale, este foarte prietenos şi legat, a încetat să mai urle şi a început să se joace.
La un moment dat începea să sară pe mine şi am luat-o în braţe. Să fi văzut atunci ce calmă a devenit dintr-o dată. Îi plăcea şi se simţea bine la căldurică. Doar că nu mă descurcam şi cu Buliţă în lesă şi cu ea în braţe şi a trebuit să o pun jos. Nu i-a părut prea bine.
E o scumpă, are un cap superb şi foarte prietenoasă. Doar că, fiind încă un pui, este foarte nesăbuită. Nu ştia să se ferească de maşini şi tot printre roţile acestora o vedeam. Pentru că nu suportam să o văd accidentată şi, în plus, am auzit că lumea nu o lăsa în holul blocului unde se aciuase de frig, l-am dus pe Buliţă acasă, am luat un taxi şi am dus-o pe micuţă alături de ceilalţi căţei ai noştri. Nu a fost prea încântată când s-a pomenit după gardul de sârmă şi tot timpul căuta o cale de evadare.
M-am temut puţin că Foxy, care face pe şefa acolo, va încerca să o pună la punct, iar asta mică - la cât era de sperioasă, avea să o ţină tot într-un urlet. Dar după câteva ture şi miroseli în stânga şi-n dreapta, s-au împrietenit.
Sper din tot sufletul să vină cineva să le adopte. Sunt atât de frumuşele. Foxy - bomba de energie - este o isteaţă şi o frumoasă. Iar asta mică, Blondy - dă semne de cercetaşă. Este foarte curioasă, acum se bucură de toate micile descoperiri pe care viaţa i le scoate în cale.
P.S. Micuţa Violeta şi cu Pufuleţ au fost adoptaţi de 2 familii din Cluj! URAAAAAAAAAAA!!!
saracutele animale, faceti o treaba extraordinara
RăspundețiȘtergere