Pentru că nu putem rămâne indiferenţi la indiferenţa altora

Ieri am fost "pe teren" toată ziulica. Am început prin "căutatul după căţele" în diverse zone, de data asta beneficiind din plin de sprijinul unor noi tineri voluntari. Le mulţumim pentru ajutor!

Chiar dacă domnişoara Adina, medic veterinar, a venit cu ustensilele de rigoare după ea, din Cluj, nu a fost nevoie să le folosească pentru că am beneficiat de ajutorul vecinilor pentru a prinde prima căţeluşă.

eu studiam "sculele" profi ce mi s-au dat în grijă

După ce d-ra doctor a tranchilizat căţeluşa, am pornit după altele, dar nu am mai reuşit să prindem nici una. Nu e uşor defel. Parcă simt intenţia noastră şi fug cât le ţin lăbuţele sau se ascund în locuri neacesibile omului. În schimb, la "sediu", ne aşteptau deja alte patrupede feminine aduse de diverse persoane. Când să închidem poarta, am observat o căţeluşă neagră de a cărei prezenţă nimeni nu ştia nimic. Stătea ghemuită lângă perete şi tremura de frică. Colega mea, Clara, s-a apropiat de ea, însă căţeluşa era extrem de speriată şi a dat să o muşte. Cu ajutorul unuia dintre voluntari a reuşit să o imobilizeze cu o pătură, apoi i-au pus o botniţă şi au dus-o în "cabinet".

Noroc cu noul voluntar, Bratu, că a fost acolo, mare şi cu muşchi. La cât era de speriată biata căţeluşă, tot drumul până în clădire a făcut pe ea şi pe pantalonii lui Bratu

Pe masa de operaţie ne-am dat seama că deja avea pui mari în burtică. Ne-am tot întrebat cum a putut cineva să o arunce de la casă, apoi am primit răspunsul... observase că va avea pui şi nu-i dorea. Cel mai uşor lucru a fost să ne-o arunce în curte. Cum spuneam şi în postarea anterioară, căţeluşa aceasta, ca multe altele, din indiferenţa stăpânului OM, a fost lăsată să se împerecheze, apoi ne-a pus-o nouă în cârcă, nepăsându-i ce se va întâmpla cu ea... DIN INDIFERENŢA/INCONŞTIENŢA OMULUI SE NASC ŞI MOR ANIMALE, DAR ŞI OAMENI.

Căţeluşa a fost sterilizată, iar puii nenăscuţi eutanasiaţi. Mi s-a rupt sufletul cât am stat lângă ea. După operaţie a făcut reacţie de la ketamină şi urla de mama focului. M-am aşezat în genunchi lângă ea, am mângâiat-o continuu şi i-am vorbit pe un ton liniştitor. Târziu s-a liniştit şi s-a ghemuit între picioarele mele, la fel ca Buliţă. Mă întreb ce a făcut căţeluşa asta ca să sufere în halul ăsta? Nu ştim ce se va alege de ea, pentru că foarte greu se dau câinii adulţi, noi suntem supra-aglomeraţi şi nimeni pe sfânta lume nu ne sprijină financiar. 

Un alt exemplu care pe mine m-a mâniat la culme este cel a unei căţeluşe cu doi pui, din curtea unei binecunoscute firme de construcţii din oraş. 

Când colegele mele i-au rugat să achite costurile sterilizărilor au spus că nu pot. Fetele au spus ok, nu-i nimic, vă rugăm atunci să ne ajutaţi cu materiale de construcţii pentru un ţarc. Răspunsul: "Nu putem că noi nu avem profit". Na lasă că a putut colega mea să scoată 6 milioane vechi de la bancă, banii ei personali, ca să plătească toate operaţiile şi vaccinurile de ieri. Ruşine să vă fie, domni patroni! Şi ca ei mulţi altii, ce se auto-denumesc OAMENI. 

O parte din fetiţele operate ieri