În atenţia posesorilor de patrupede - Tusea de Canisă

De 9 ani de când am câini, nu m-am confruntat cu boli/afecţiuni serioase. Acum însă au apărut în lanţ. A început cu Buliţă care, am observat noi, tot strănuta. Ştiam că strănutul e ceva normal la câini, ei umblând cu botul peste tot. De data asta ceva ne-a atras atenţia. Nu era vorba de un strănut de contact, ci de unul rebel, la intervale foarte scurte şi vizibil deranjant pentru Buliţă. Apoi Pătrunjel a început să horcăie, parcă se sufoca. Antenuţele mele deja porniseră alarma. Spre seara aceleiaşi zile au început şi teckelii să strănute, apoi să horcăie. Deja primisem confirmarea că e ceva contagios. Am întrebat în stânga şi-n dreapta, am căutat pe net, apoi am sunat-o pe veterinară şi am primit confirmarea: e tusea de canisă. Veterinara noastră mi-a spus că  în zona noastră, această boală apăruse de abia de anul trecut şi cu o tulpină nouă, ceea ce o făcuse imună la tratamentul clasic. Când mi-a mai spus şi că avusese câteva cazuri mortale anul trecut, am îngheţat. Se numeşte tuse de canisă pentru că se întâlneşte mai mult în locurile unde locuiesc mai mulţi câini. Deja îmi făceam mustrări de conştiinţă că i-am pus pe teckeli în pericol, dar în seara zilei în care primisem tratamentul, mă sună un priten care a adoptat , in urma cu un an, un căţel de la noi şi îmi descrie aceleaşi simptome. Iar căţelul lor este ţinut în apartament de bloc şi este singurul patruped din familie. Asta mi-a confirmat că de fapt poate fi vorba de o epidemie, care afectează toţi câinii, nu doar pe cei aflaţi la grămadă. 

Pentru că tratamentul cu antibioticul de uz veterinar m-ar fi costat peste 80 ron, doctoriţa a găsit un substituit din medicina umană, ceva mai ieftin, Amoksiklav (amoxicilina+acid clavulanic), similar cu Augmentin. Tratamentul trebuie administrat tuturor celor şase câini, timp de 7 zile, chiar dacă nu toţi prezintă deja simptome, fiind vorba despre o boală foarte contagioasă. Pe lângă antibiotic, mai trebuie să le dau şi Bromhexin, să le ajute respiraţia şi expectoraţia. 

Nu e uşor să-ţi vezi patrupezii în suferinţă. Parcă la un om e mai uşor pentru că el vorbeşte, se exprimă, spune ce-l doare, dar la un animal îi citeşti suferinţa doar din priviri şi te macină rău. Când îi aud cum horcăie, mă sperii imediat, deşi acum ştiu care e motivul şi sunt sub tratament. Sper să se vindece şi să nu mai facă boala asta nicioadată, deşi am citit că recidivează şi în urma tratamentului. Doamne păzește!

Se impune un update, după tot acest timp în care medicina a mai evoluat nițel (sau veterinarii noștri).

După episodul primei tuse de canisă, cățeii mei au repetat episodul, la câțiva ani, dat fiind faptul că tot mereu ne-au tranzitat casa noi animăluțe abandonate. La a doua experiență, tratamentul a fost cu Sinulox de uz veterinar si Bromhexin. După asta le-am făcut la toți și vaccinul pentru tusea de canisă, să nu mai am surprize și să-mi protejez bătrâneii. Anul trecut însă am aflat o noutate despre tratament de la medicii nostri vechi (Clinica Veterinarius, Cluj) și anume că, în cazul acestei boli, vaccinul poate fi folosit chiar ca trament, în timpul bolii, nu doar pentru imunizare. Ne-au spus că ei au avut rezultate foarte bune.

Pentru că acest articol este cel mai citit de pe blog, am ținut să vin cu completări în plus, și acum, în 2018. De la primul contact cu virusul (în 2010), am mai avut alte experiențe, toate la fel de neliniștitoare pt noi. Să-ți vezi animăluțele chinuite de accese dese de tuse, cu scuipare de spută (care mie mereu îmi pare că e vomă, la cum se chinuiau), mai agresive în timpul nopții, cu o stare generală foarte proastă, insomnii (de-o parte și de alta), poate fi foarte aiurea. Iar tot mai mulți câini contractează această boală. În ultimii ani, rezultatele la tratamentul cu antibiotic devin tot mai lente, se întind pe două sau mai multe săptămâni, timp în care animăluțul (dar și proprietarul) ajunge la o stare de epuizare. Fac aceste afirmații în cunoștință de cauză. Ultimul caz l-am avut în urmă cu nici o lună, și nici ante-aterizata la noi (ZOE) nu ne-a lăsat fără nopți nedormite din acest motiv, acu' 2 ani. Deci pot să spun că deja recunosc imediat simptomele bolii (sau boala de la debut), așa că nu mai stau pe gânduri și fug la vaccinat cu ei. Deși încă nu toți veterinarii aplică vaccinul în cazul bolii, eu țin să subliniez că în absolut toate cazurile (și cele de la adăpost), câinii s-au vindecat în 2 zile, din a treia zi deja nu îi mai auzeam că tușesc. Și ce a fost cel mai îmbucurător pentru mine, de aceea recomand să se facă vaccinul nu doar dacă ți-e bolnav animăluțul, e că ceilalți căței (ai casei, nu fostereii) nu s-au mai molipsit, ceea ce mă face să cred că deja au dezvoltat imunitate la boală. La fel ca în cazul jigodiei!

Unii medici merg pe ideea că nu orice tuse este tuse de canisă, dar ca să o identifici e nevoie de teste de spută, care durează, timp în care boala evoluează, iar starea animalului se agravează. Eu având deja de atâtea ori contact cu boala, nu mai stau la discuții. Și da, o pot deosebi de alt gen de tuse, cum ar fi tusea ca simptom al insuficienței cardiace. Când mi se rupea inima de durere la chinul lor, îmi venea în minte tot mai puternic asocierea simptomelor cu tusea măgărească la copii. Cine a avut așa ceva, știe despre ce vorbesc.

Aveți aici un filmuleț-prezentare, făcută de un vet din State, pe tema tusei de canisă și a tusei cardio:

Mai multe despre această boală păcătoasă şi urmările ei puteţi citi aici.