E vremea paraziţilor, atenţie!!!

Ieri am primit un telefon de la o cunoştiinţă care mă anunţa că a găsit un teckelaş rătăcit pe stradă. Cineva l-a ţinut peste noapte în garaj, iar ieri am mers şi l-am luat. Era tare frumuşel şi blânduţ. Prietenos, iar după câteva minute petrecute împreună a început să se joace cu mine şi a dat chiar să mă pupe. Pe cap avea urme de muşcături de la un câine mai mare, ceea ce mi-a confirmat că a plecat de acasă după mirosul de femelă în călduri şi s-a "duelat" cu alt mascul. Avea şi căpuşe pe el, una chiar umflată rău de m-am speriat când am văzut-o.

Apoi, venind cu el pe stradă, m-a oprit un domn care mi-a spus că de mai bine de o lună îl vede vagabondând. Mă gândesc că dacă cineva îi purta de grijă, l-ar fi căutat.

Nu ştiam ce să fac cu el, la ţarcuri nu-l puteam duce că sunt mulţi şi nu ar fi fost bine primit ca nou venit, aşa că l-am dus la colega în garaj. Din păcate nici la ea nu putea fi ţinut pentru că şi acolo sunt mulţi, orice nou venit este tratat cu "suspiciune" şi în plus, exista pericolul ca să fugă în momentul în care se deschidea poarta mare. Aşa că l-au dus la un vecin care îşi dorea un "şoricar".  O să merg în vizită pe la el, să văd cum se simte acolo. E tare drăgălaş. Chiar mă gândeam că dacă nu aş fi avut gaşca mea de maidanezi, deja puteam aduna o gaşcă de teckelaşi doar din cei găsiţi până acum.

Zilele trecute am uşurat-o pe Murdărici de blana-i lungă şi grea. Era plină de scaieţi şi de noroi uscat care atarna ca nişte ţurţuri. Nu am reuşit să-i fac poză pentru că e foarte sperioasă şi am avut nevoie de toate forţele, adică eu &soţul ca să o putem ţine la tuns. Şi aşa i-a ieşit o tunsoare în trepte, că m-am grăbit să nu o stresez prea tare. Oricum după ce am terminat-o, a plecat din curte. Ieri a revenit şi când am sosit acasă şi m-am uitat la ea, am observat că avea, doar pe bot, vreo 5 căpuşe. Am preparat imediat o soluţie din 2 fiole rămase de anul trecut şi am îmbăiat-o. Eu nu mă pricep la scos căpuşe şi mă tem să încerc ca nu cumva să le rup şi mai rău să-i fac. Bineînţeles că după acest tratament neplăcut, donşoara noastră iarăşi s-a supărat şi a întins-o. Sper să revină să văd dacă a avut vreun efect soluţia.

Şi pentru că e sezonul paraziţilor, am să copiez de pe blogul Maya şi Momo un articol despre pericol ce poate să apară odată cu căpuşele...

BABESIOZA

Babesioza este o boala parazitara datorata infestarii globulelor rosii de catre babesoide. Denumirea bolii si a protozoarelor deriva din numele savantului roman Victor Babes. Infectia se transmite prin intepatura de capuse apartinand unor specii variate. Sub forma sa benigna, care se intalneste frecvent in SUA, babesioza se traduce prin febra, astenie, transpiratii si dureri musculare. In Europa, ea survine mai ales la subiectii care au suferit ablatia splinei; in acest caz este vorba de o forma grava care se manifesta printr-o anemie acuta, care apare brutal, si printr-o insuficienta renala severa.

TRANSMITERE: Babesioza se transmite prin muscatura capuselor deja contaminate cu sange de la animalele bolnave. Capusele nu sunt paraziti permanenti. Acestea, dupa prindere, muscatura si hranirea cu sange (perioada care poate dura pana la cateva zile) se desprind de pe animal pentru a se transforma in urmatoarea forma evolutiva. Acest comportament le confera posibilitatea ca pe parcursul vietii lor sa transmita boala mai multe animale.
Dupa muscatura babesiile intra in circulatia sanguina a animalului si apoi in celula rosie pe care ulterior o vor distruge.

MANIFESTARE SI SIMPTOME: Un animal bolnav poate sa manifeste sau nu unul sau mai multe din urmatoarele semne: voma, anemie, urina de culaore rosie, febra, lipsa poftei de mancare, diaree intermitenta, slabire, letargie. La examenele clinice si paraclinice se mai poate observa splenomegalia, insuficienta hepatica si / sau renala.
Dupa infestarea gazdei, parazitul distruge celulele rosii, aceasta determinand aparitia diferitelor semne clinice:
- anemia
- splenomegalie si hepatomegalie
- letargie
- icter
- mucoase palide
- la caini - febra (la pisici nu a fost intalnita)
- vasodilatatie, tahicardie
- urina hemoragica

DIAGNOSTICARE: Un simplu examen hematologic poate releva prezenta parazitului in interiorul celulelor rosii, element definitoriu pentru diagnostic. Medicul dumneavoastra veterinar ar trebui sa va recomande un examen hematologic cel putin o data pe an.

TRATAMENT: BABESIOZA se trateaza cu ajutorul unor derivati de imidocarb (substanta activa), a caror doza si frecventa de administrare trebuie stabilite de catre medicul veterinar. Totusi, inainte de a incepe tratamentul trebuie realizate teste biochimice sanguine si eventual o ecografie abdominala, pentru a evalua starea si functionalitatea diferitelor organe, pentru a stabili impactul pe care il va avea acest tratament asupra animalului.Tratamentul asociaza, in afara de indepartarea capusei, care ramane prinsa in piele mai multe zile, transfuzii sangvine, metode de epurare a sangelui prin rinichi artificial si antibiotice.

PREVENTIE: Principala masura pe care un proprietar o poate lua pentru prevenirea babesiozei este deparazitarea externa corecta, adica cu substante eficiente, in cantitatea recomandata de medicul veterinar si cu frecventa corespunzatoare fiecarui produs. Doar tinand capusele departe de animal vom putea preveni aceasta boala.