Igiena dentară la câini

Trebuie neapărat să vă împărtășesc experiența mea în materie de igienă dentară la câini. Din toti cei șase câini pe care îi am în prezent, teckelii au fost cei mai sensibili în ceea ce privește apariția tartrului. Poate și datorită faptului că sunt bătrâni, au acumulat mai multe depuneri, dar problema la ei a fost mult mai gravă. Am încercat eu să-i curăt cu produse speciale de uz veterinar (periuța & pastă cu gust de carne), dar nu am reușit, pentru că teckelașii mei au fost dintotdeauna extrem de sensibiloși! De câțiva ani încoace pur și simplu nu mai suportam să mă uit în gura lor. Când mâncau sau când își deschideau gura, mă îngrozeam de ce vedeam, șă nu mai spun de miros. Iar stresul era cu atât mai amplificat cu cât nu reușisem să găsesc o soluție pentru a-i curăța, așa cum ar fi fost nevoie. Datorită vârstei înaintate (15 și 13) și a unui murmur cardiac, veterinarii cu care colaborez au refuzat să-i tranchilizeze. Apoi mai era și trista intâmplare a teckeliței uneia dintre colegele mele de asociație, care a fost dusă la vet, tot pentru detartraj și nu s-a mai trezit deloc dupa intervenție. Iar colega a suferit enorm. Episodul ăsta mă bântuia mereu și eram împărțiță între frica de a-i pierde și sentimentul că sănătatea le va fi afectată de dantura stricată.

Asta până toamna trecută, când un vet tânăr (Glad Morar) de la clinica Biovet (Făget/Cluj) s-a ”încumetat” să-i anestezieze cu ajutorul unui aparat de narcoză. Dar nu înainte de a le face analize complete (biochimie & hematologie). M-a avertizat că dacă rezultatele nu vor fi ok, nu va face intervenția. Norocul a fost că totul a fost în limite normale (mai crescute în cazul colesterolului si probele hepatice, dar eu le-am pus pe seama unor snack-uri pt pisici, ce le primisem de la niște doamne din Germania). Intervenția a fost făcută de trei veterinari, Glad monitoriza în permanență semnele vitale la aparat, iar ceilalți doi curățau dantura. De partea cealaltă a geamului, eu trăiam emoții mari, deși simțeam că va fi bine. Și așa a și fost. Totul a decurs ok, teckelașii mei au suportat bine intervențiile și s-au trezit imediat după încheirea lor, fără absolut nici o urmare/reacție negativă. Iar mie pur și simplu mi s-a luat un bolovan imens de pe inimă când i-am văzut cu dinții albi, de-mi venea să-i sar de gât tânărului vet și să-l pup tot bine! La final au primit și un tratament cu antibiotic specific pentru cavitatea bucală (stomorgyl), pentru câteva zile.

Imaginile de jos sunt mai mult decât grăitoare (mulțumesc veterinarului că le-a făcut):

LUCY

 

FREDDY:

Contrar așteptărilor, dantura lui Freddy a fost mai afectată decât a mamei lui, Lucy. Eu credeam că va fi invers, ținând cont că ea e mai bătrână. Lui Freddy i-au fost extrași mai multi dinți chiar și două măsele (toate pentru că deja se mișcau). 

Primul semn de mai bine a fost dispariția respirației urât mirositoare. De obicei, când mergem cu mașina, lui Freddy (asigurat cu lesă in bancheta din spate) îi place să stea cu lăbuțele din față sprijinit de scaunele noastre și să privească înainte, prin parbriz. Dar din cauza respirației foarte mirositoare, trebuia să ținem geamurile deschise, indiferent de anotimp. Ei bine, dupa detartraj, mirosul a disparut complet!

Pe de altă parte, în cazul lui Lucy, dacă înainte de intervenție mai toată ziua dormita (sunt sigură ca o dureau dinții), după curațarea lor parcă a înviat! A devenit mult mai activă și extrem de pofticioasă. Încontinuu cerșește mâncare, ceea ce de mulți ani nu s-a mai întâmplat! Mănâncă mult mai bine acum și starea ei generală e mult mai bună. 

Așa că, am scris această postare cu scopul de a trage un semnal de alarmă cât de importantă este igiena dentară și la animale! Exact ca la oameni. 

Din păcate însă continui să întâlnesc oameni care nu pun mare preț pe asta, chiar și după episoade negative, gen infectii dentare în care puroiul de la dinți erupe prin nas sau prin ochi. Ei se limitează la un tratament cu antibiotic, adică aleg calea mai comodă dar ineficientă pe termen lung, pentru că oricând un abces poate reapare și chiar să devină fatal pentru un câine bătrân. Doar că românii mai au multe de învățat în ceea ce privește îngrijirea unui animal de companie.

Eu sper că cei ce citesc acest material să-l găsească de folos și să se ocupe de animalele lor așa cum au nevoie acestea. La câinii tineri, tranchilizarea nu presupune atât de multe riscuri ca la cei bătrâni. Dar și pentru cei din urmă, vedeți că există soluții ceva mai puțin riscante. Medical vorbind, orice tip de anestezie este riscantă, însă în cazul aparatului de narcoză important e că se poate monitoriza continuu semnele vitale și dacă ceva nu e în regulă, animalul poate fi trezit imediat.

Plus că, de exemplu Freddy al meu, dupa anestezia cu ketamină, avea reacții urâte, urla, plângea, adică ceea ce medicii numesc  ”crize de halucinații”. Nu prea au fost ele dovedite științific pentru că animalele nu pot vorbi să povestească ei ce au simțit, dar cel puțin asta se presupune a fi. Însă nu toți câinii au astfel de reacții. Am avut mulți care s-au trezit, în mod normal după intervențiile chirugicale, alții care urlau și încercau să se urce pe mobilă, pe pereți și erau greu de potolit. De aceea trebuie monitorizați cu atenție și după terminarea unei intervenții. Pe mine ce mă deranjează foarte mult la anestezicele cu ketamină este mirosul degajat de pielea animalelor, până la eliminarea substanței din organism. Pur și simplu mi-e foarte greu să stau lângă ei, ficatul meu respingând puternic mirosul acela de medicament.