Din lumea mea

Ma pregătesc de mult să scriu o poveste-foileton despre istorioarele cățeilor îngrijiți la mine acasă (în foster-care). Unii dintre acești căței i-am luat la mine fiindcă erau prea mici sau prea bolnăviori pentru a sta în adăpost, alții mi-au fost aduși la poartă de persoane ce mă cunosc, iar alții au ajuns la mine parcă ghidați de forțe nevăzute, atunci când aveau mai mare nevoie de ajutor. Toți aceștia, după câteva luni de îngrijire, și-au revenit din problemele ce le aveau (boli, răni, traumatisme psihice), au învățat (în mare parte de la cățeii mei) cum se trăiește într-o familie, iar acum duc o viață fericită în alte țări, în familii minunate. Poate dacă nu aș fi ajuns să am propria organizație și adăpost, nu aș fi înțeles mare lucru despre complexitatea adopțiilor. Aș fi continuat să cred în cuvântul oamenilor, în speță a compatrioților mei, să cred că toti cei ce iși doresc un animăluț, îl vor îngriji, respecta și iubi la fel de mult cum o fac eu sau colegele mele. Doar că î...

Când te implici în salvarea animalelor, de multe ori te trezești prins în niște situații complicate, extrem de solicitante emoțional și, la prima vedere, fără ieșire. E ceea ce americanii numesc ”roller coaster”, iar noi l-am preluat de la ei pentru că denumește perfect îmbulzeala de stări pestrițe ce pun stăpânire pe tine într-un ritm frenetic.  O activitate ce implică emoții, sentimente arzătoare cu nemiluita, trăiri zbuciumate si complexe, te poate duce rapid la apoplexie, dacă pierzi controlul. În această activitate, majoritatea salvatorilor cad pradă reacțiilor afective puternice, iau decizii - nu la cald ci la fierbinte, iar rațiunea pălește în fața ”inimii”. Din acest motiv, mulți salvatori ajung sclavii emoțiilor, iar cei neimplicați în activitatea lor îi etichetează imediat ca ”persoană cu probleme psihice”. Nu că n-ar exista și persoane care într-adevăr au tulburări psihice patologice și printre iubitorii de necuvântătoare, însă ceilalți tind să-i bage în ac...