Din lumea mea

Această postare e cu dublă adresare, una pentru cei ce nu au nici cea mai mică idee ce înseamnă salvarea unui animal sau - ceea ce numim noi, rescuerii - rezolvarea  cap-coadă a  unui caz, d ar și pentru cei ce găsesc animale abandonate și ar dori să se implice în ajutarea lor, însă nu știu cum să o facă. De ce mă adresez unor grupuri atât de diferite? Pentru că mi-aș dori ca primii (în cazul în care mă citesc) să-și dea seama că întrebările de genul: ”vai, dar încă-l mai ai?”; ”cum de încă nu l-ai dat?”; ”cât îl mai ții?” sau altele din aceeași gamă, sunt total nelalocul lor. Pentru că în salvarea unui animal e nevoie să parcurgi un întreg ”itinerar” și nu ai cum să dai pe repede înainte sărind peste etape pentru confortul altora. Asta dacă o faci în mod responsabil.   Și iată drumul la care o pornești   în situația în care găsești animale abandonate și vrei să te implici mai mult decât să-l pasezi peste câteva zile altcuiva: În cazul puilor sugari În p...

For those who aren't familiar with my background, just a short review of the last years. After my husband's brain surgery in 2010 which left him completely paralyzed on one side, I had to end my career and also put on hold my activity within my animal rescue organisation Three Spotted Brothers Shelter ( Trei Frati Patati ), taken over by Amicii Dog Rescue in 2014. A year later I went back as a volunteer-administrator of the shelter till the point my mother got terminally sick and had to quit my endeavor for good. Somehow life assigned me with the mission of family personal nurse, a role that is still active at the time being. Aside from that, I have my 5 dogs, complemented by undesired "living gifts" brought by people in my neighborhood once in a while. Opening This a story of two puppies; one of them is a special case.  The two black mongrels appeared on my alley last February. On a cold rainy evening. Whoever abandoned them was certainly miss...

Viața într-un oraș mic, fost muncitoresc, deși cu rădăcini adânc înfipte în istoria antică,  poate fi foarte anevoioasă pentru un iubitor/protector de animale. Și asta pentru că dintre cei cărora susțin că le pasă de viețuitoare, puțini sunt cei care se și implică în rezolvarea cap-coadă a unui caz.  Restul stau pe margine doar, formând ”Galeria”!  Ce fac aceștia? Păi îi știm cu toții, ei sunt cei ce comentează pe Face Book, postează poze cu pisici sau câini întâlniți în drumul lor, apelând (prin diverse nivele de pressing) la mila altora. Tot din ”Galerie”  mai fac parte si susținătorii care încurajează (cred ei) prin comment-uri gen: ”esti un om minunat”, ”să-ți ajute Dumnezeu” etc.  Ideea e că pentru un salvator cu ani de muncă la activ, sătul de aglomerația din casă, de mirosul impregnat în propriul mediu ambiant, de apariția pe bandă rulantă a cazurilor noi, expresiile acestea și-au pierdut sensul inițial. Sictirul așternut peste salvatori are ...