O nouă viaţă te ajută să mergi mai departe/ A new life can help to move forward

Am mai amintit într-o postare anterioară că, în cazul meu, expresia "ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se împlinească" a dat roade din plin. Dacă la început de an mă hotărâsem să mă dedic cauzei animalelor, de atunci parcă Dumnezeu îmi tot dă, ca şi cum ar vrea să mă pună la încercare. "Asta ai vrut? Eşti sigură? Atunci ia de aici".

Mi-am revenit foarte greu după episodul cu căluţul bolnav. Mi-a fost foarte greu să accept că nu s-a putut  încerca măcar salvarea lui, că s-a decis atât de simplu să fie sacrificat. Şi totul din cauza banilor. M-a marcat profund întâlnirea cu acest suflet blând şi mi-e tare greu să-i uit privirea. Încă nu mă pot uita peste pozele ce le-am făct atunci, pentru că resimt toată durerea. Cu toate acestea, astfel de încercări mă conving că am ales drumul cel bun, mă ambiţionează să merg mai departe, să încerc să schimb ceva.

Şi uite aşa. viaţa merge mai departe şi Dumnezeu îmi trimite noi suflete care asteapta să fie salvate. Azi m-am trezit strigată de la poartă, de către nişte fetiţe din vecini. Când am coborât, aveau un căţelus mic şi negru în braţe, pe care spuneau că l-au luat de la nişte baieţi ce se jucau cam dur cu ea. Fetiţele au spus că acei băieţi au luat puii de la un bloc, dar nu ştiau ce s-a ales de restul puilor. Am luat căţeluşa, am spalat-o, i-am dat o pastiluţă pentru paraziţi interni, pentru că are o burtică uriaşă, iar mâine o voi duce la vaccin.
 

Pentru că e negruţă, i-am spus Blackie. E jucăuşă, mâncăcioasă şi foarte cuminte. După ce am spalat-o, a început să cerceteze casa, iar dintre căţeii familiei, Lucy a fost cea mai interesată de ea. Masculii au părut deranjaţi de micuţa apariţie, Pătrunjel arătându-se chiar gelos. O mârâie de fiecare dată când se apropie de el şi dă cu lăbuţa în ea, dar nu cu intenţia de a o lovi, ci ca să o simtă. Lucy adoră puii. Cred că îşi aminteşte de perioada când era ea mămică şi se joacă de numa-numa cu orice micuţ care apare la noi.

Sper să-i găsesc nişte "părinţi" adoptivi care să o dorească şi să o iubească. Până la acel moment fericit, va sta la noi, deşi ceilalţi membri umani ai familie noastre nu sunt deloc încantaţi de noua apariţie.

Dar ea e atât de drăguţă, micuţă şi cuminte.  Şi are nişte ochi albaştri, superbi.

 

Să sperăm că o să fie adoptată de o familie iubitoare şi că faptul că a fost salvată, nu e o întâmplare.

En: It was pretty hard for me to move forward after the sad episode with the poor horse. Many times I have the feeling that my New Year's wish did come true. God do gives me what I've asked for. I wanted so much to get involved in animal's rescue issues, so this year I had many opportunities to fulfill my dream. 

After each sad episodes, I become very depressed and I need time for recovering. But I don't want to give up, on the contrary. No matter of the finality of the cases I try to solve, I become more and more determine to go further and try to change something for the animal's welfare in our country . 

But life goes further and God sends me more little souls to be saved.

Today, some girls from the neighborhood called me out and gave me a little black puppy that was token  away from her mom by a bunch of kids. The girls didn't know what happened to the other puppies. They just saw the boys playing much too brutally with the poor puppy and asked the boys to give her away. Then they come straight to my house and very enthusiastic passes the puppy to me. 

She is so cute, small, friendly and very good. She played a lot with Lucy who was the most interested in her. The males observed her rather from the distance and get jealously.

I called her Blackie. She has a big belly, I'm sure she is full of parasites. I gave her a pill and tommorrow I'll take her to the vet for the vaccine. Hopefully I'll find a new family for her, while my family's members are not very happy to have a new paw-kid. But for me, her presence helps me to recover from the horse trauma.