Ce am ales? (gânduri de duminica)

Trăim într-o societate de consum, impusă de ani, cu reguli, obiceiuri şi trepte. Ca să trecem prin viaţă trebuie să urcăm diverse scări: scări în societate, scări la locul de muncă, scări în evoluţia personală. Cine stă la capătul acestor scări? Ne aşteaptă cineva? Ne mai aruncă cineva vreo frânghie când suntem gata-gata să cădem de pe vreo treaptă?

Cine a construit societatea în care am păşit, o societate în care ne zbatem atât de mult să ne recunoaştem şi să fim recunoscuţi? Ştim de la început pe ce treaptă vrem să ajungem? Sau pe ce scară ar trebui să o pornim? Înainte să ajungem în lumea asta, am ştiut exact ce avem de făcut, ne-am asumat tot destinul. Sub influenţa factorilor din jur însă şi al liberului arbitru, suntem dezorientaţi şi ne pierdem deseori de la esenţial. Cine ne readuce pe calea cea bună?

Indiferent în ce familie ne naştem, toţi tindem spre aceleaşi lucruri în viaţă. Indiferent de educaţia primită, toţi visăm să ajungem undeva. Diferă doar calea, paşii făcuţi şi mijloacele folosite. Din când în când ne mai oprim pentru a cuantifica cuburile puse cu trudă una peste alta şi privim, cu imparţialitate, „construcţia” din exterior. Când ceva ni se pare nelalocul său, hotărâm că e momentul să-i dăm o altă formă. Atunci luăm un alt cub şi îl punem într-un loc cu totul nou, iar întrega construcţie de până atunci se schimbă văzând cu ochii. Cine oare ne dă aceste sugestii, cine ne opreşte din vâltoarea drumului şi ne atrage atenţia asupra neregulilor din „construcţia” noastră? Şi oare suntem destul de receptivi pentru a primii aceste semnale?

Am primit o viaţă. Să fie la fel şi cu destinul? Sau pe ăsta putem să ni-l ţesem noi?Oare eu am ales să iubesc animalele şi natura sau e vorba de o reîntoarcere la origini?