Atitudini ale oamenilor vizavi de animale IV

Ca organizaţie de protecţie a animalelor ne confruntăm deseori cu lipsa educaţiei şi cu indiferenţa oamenilor faţă de animale, de situaţia lor. În lipsa unei educaţii decente, mulţi oameni pun mai presus bunurile materiale, poziţiile sociale aducătoare de bunuri materiale, în detrimentul vieţii însăşi. Alţii, chiar dacă au beneficiat de o oarecare educaţie, prinşi în vâltoarea unei vieţi atent manipulate înspre partea materială, minimalizează tot ce este, în opinia sa, inferior ca specie, deşi a fost dăruit, de către acelaşi Creator, cu Viaţă. Mă întreb oare când le va cădea vălul de pe ochi, când vor conştientiza că în această lume VIAŢA este cel mai important factor? Adică realitatea care ne arată de multe ori, dar nu toţi înţelegem, că plantele, animalele, oamenii reprezintă esenţa! Toate aceste vietăţi, dacă mă pot exprima aşa, nu pot trăi una fără cealaltă. 

În ignoranţa multora însă, ce fac ei??? Omoară vietăţile, distrugând viaţa!!!

Azi colegii mei s-au confruntat cu două cazuri de abandon:

• Primul, un bărbat din catierul Primăverii, şi-a scos afară din curte căţeluşa gestantă, pe motiv că nu o mai vrea. O avea de mică, adusă acasă de fiica lui, iar la acel moment toată lumea o îndrăgise. Acum însă, crescând, ajungând la prima serie de călduri şi cu burta mare, biaţa căţeluşă este ţinută la poartă, interzicându-i-se accesul în curte. Motivul: "îmi calcă răsadurile".  Colega mea a încercat să-i explice că există o lege de protecţie a animalelor care prevede sancţiuni dure în caz de abandon, chiar şi închisoarea, iar răspunsul lui a fost: "ei şi, am timp?". Frumos, nu? Colegele mele i-au spus că vor lua ele căţeluşa şi o vor duce la medicul veterinar pt sterilizare, dar să aibă el grijă de ea, să o hrănească, să-i dea apă etc, chiar şi la poartă fiind. Locuind într-o zonă cu străduţe liniştite, neumblate de maşini, au găsit că e cea mai bună soluţie pe moment. Cu condiţia însă ca să fie urmărită starea căţeluşei, dacă este într-adevăr îngrijită. 

• Al doilea caz, o căţeluşă cu pui, aflată pe o stradă locuită. A născut pe stradă, iar localnicii au anunţat hingherii să o ridice pe motiv că latră la oameni şi îi muşcă. Când au ajuns acolo colegii mei, căţeluşa mai avea 2 pui. Au luat puii, iar căţeluşa a venit la ei dând prietenoasă din coadă. Nici vorbă de lătrat sau de muşcat. Din contră. Era foarte blândă şi afectuoasă. O babă însă, de la una din case, văzând colegii că iau puii, a strigat să ia şi căţeluşa că muşcă copiii. Colegii mei le-au explicat frumos babei că daca era o căţeluşă agresivă, care muşca, nu ar fi venit la ei dând din coadă şi nu s-ar fi lăsat mângâiată. La care baba..."păi doar dacă vă cunoaşte". Asta a fost tot ce a putut scorni fioroasa babă, deşi colegii mei se aflau pentru prima dată pe acea stradă. Cum să faci educaţie unor astfel de oameni, cum să schimbi aceste mentalităţi, dar nu numai, aici e vorba de răutate pură, de lipsa iubirii faţă de viaţă.

Observ că nimeni, dar chiar nimeni, mai ales persoane ajunse la o vârstă înaintată, nu îşi pun nici o clipă problema că fac rău unei biete fiinţe şi că, poate, într-ozi, bătrâni fiind, şi ei pot păţi acelaşi lucru, adică să ajungă singuri, abandonaţi, ai nimănui. Roata se învârte...

Şi pentru că trăim într-o ţară în care nu se pune preţ pe viaţă, în loc ca oamenii din exemplul de mai sus, cei care îşi bat joc de bietele animale abandonându-le, să fie pedepsiţi conform legii existente, cine credeţi că sunt amendaţi prima dată??? Posesorii de animale, dar cei care au grijă de patrupedele lor aşa cum scrie la carte. Păi până când vom suporta asemenea inepţii??? Până când tăcem şi nu ripostăm?

Şi cireaşa de pe tort: una din tinerele voluntare foarte pasionate de activitatea cu animalele, ne însoţeşte sâmbătă de sâmbătă la CLuj. Mare iubitoare de animăluţe, visul ei este ca atunci când va fi mare (acum are aproape 14 ani) să deschidă un adăpost pentru animalele abandonate. De când e la noi a văzut că nu e atât de uşor. Şi odată intrată în horă, ignoranţa o loveşte şi pe ea, deşi încă este un copil. Îşi planificase ieşirea de sâmbăta asta, dar în ultima clipă, profesoara de engleză o anunţă că a înscris-o la nush ce concurs. Fetiţa i-a spus politicos că nu poate să participe pt că merge la o activitate cu câinii... la care, soţul profesoarei, cadru didactic şi el, intră în clasă şi se ia de ea în faţa tuturor: "păi tu te ocupi de câini? Da' ce, ai înebunit? Tu elevă de nota 10? Da' vrei să-ţi distrugi situaţia?". 

Cam ce pot să înţeleagă nişte copii din acest exemplu dat de un cadru didactic??? Deşi, conform legii educaţiei, elevii trebuie, în mod obligatoriu, să desfăşoare activităţi extraşcolare, ca voluntari., în timpul liber. În străinătate nu te acceptă la nici un colegiu dacă nu ai făcut astfel de activităţi. La noi însă, eşti denigrat în faţa întregii clase. În plus, eşti constrâns să faci ce vrea profesorul, nu ce vrei tu, în timpul tău liber. Păi astea sunt cadrele didactice care ne formează copiii??? Păi dacă ei nu sunt formaţi ca oameni, în primul rând, cum poţi să aştepti să formeze tinere generaţii??? Ce o să se aleagă oare de ţărişoara asta? Politicienii sunt nişte corupţi şi mafioţi, profesorii nişte ignoranţi ... şi lista continuă. Din păcate. 

Părerea mea ...