Comuniunea perfectă om-animal

-
În urmă cu câteva luni am văzut la emisunea Britain's Got Talent o tânără de 16 ani care prezentase un program de dans alături de prietenul ei cel mai bun, un căţel. M-a impresionat foarte mult, la fel ca pe toţi spectatorii din sala imensă, dar pe lângă emoţiile simţite am fost de-a dreptul invidoasă pe ceea ce a reuşit să scoată această fetiţă din căţelul ei. Asta, în opinia mea, este cel mai bun exemplu de comuniune perfectă între om şi animal.



Sunt sigură că dresorii profesionişti au fost uimiţi de ceea ce a reuşit fetiţa sa facă, în doar câteva zile.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Vă mulțumesc pentru gândurile și cuvintele frumoase. Orice alt comentariu va fi șters.

Postări populare de pe acest blog

Glandele perianale și complicațiile de la posteriorul câinelui

-
Imagine
Mă surprinde încă să descopăr persoane care fac ochii mari când aud de glandele perianale ale animalului lor de companie. Au un câine de ani de zile, dar ei habar nu au avut de existența celor doi săculeți aflați de-o parte și de alta a anusului, în interiorul rectului, c e  secretă  o substanță uleioasă, urât mirositoare, de culoare alb-gălbuie , uneori chiar verzuie!  Când/cum ar fi trebuit să afle până acum de existența lor?  Ei bine, pur și simplu sesizându-se când își vede animăluțul că se trage pe fund (săniat) sau se linge cu insistență, chiar nervozitate. Pentru că astfel de gesturi, oricât ar vrea omul să le treacă cu vederea ca fiind normale, ele sunt de fapt semnale de alarmă ale unui discomfort. Iar câinele (sau pisica) trebuie  dus  de îndată l a veterinar, altfel pot apărea complicații!  Dacă nu cumva au și apărut deja. Alteori, îndeosebi la cățeii de talie mică, mai ales când se foiesc pe lângă om, se poate distinge un miros...
Citiți mai multe

Rămas bun scumpul nostru mult iubit!

-
Imagine
Mi-a trebuit ceva timp ca să pot scrie această postare. E poate cea mai grea de până acum, grea prin durerea care presimt ca va răzbate prin fiecare cuvânt, dar trebuie să o fac. Va fi totodată și ca o sesiune de terapie pentru mine, care să mă ajute să eliberez, prin cuvinte, durerea din suflet. Încercam demult să mă pregătesc pentru acest moment, eram conștientă că va veni, fiind vorba de firescul vieții. Am fost alături de prieteni care au trecut prin așa ceva, însă nimic, niciodată nu te poate pregăti pentru a face față propriilor tale emoții atunci când se întâmplă.  Ele te pot înălța sau te pot doborî, într-o clipită. Căci, așa cum spunea cineva, existența momentului prezent este o respirație între ”uau” și ”poc”, adică momentele de bucurie/exuberanță maximă și cele aducătoare de durere mare, care îți produc căderi sonore. Cei care mă cunosc știu că Începutul  aventurii mele în lumea minunată a animăluțelor a început mult mai târziu decât mi-...
Citiți mai multe

În atenţia posesorilor de patrupede - Tusea de Canisă

-
Imagine
De 9 ani de când am câini, nu m-am confruntat cu boli/afecţiuni serioase. Acum însă au apărut în lanţ. A început cu Buliţă care, am observat noi, tot strănuta. Ştiam că strănutul e ceva normal la câini, ei umblând cu botul peste tot. De data asta ceva ne-a atras atenţia. Nu era vorba de un strănut de contact, ci de unul rebel, la intervale foarte scurte şi vizibil deranjant pentru Buliţă. Apoi Pătrunjel a început să horcăie, parcă se sufoca. Antenuţele mele deja porniseră alarma. Spre seara aceleiaşi zile au început şi teckelii să strănute, apoi să horcăie. Deja primisem confirmarea că e ceva contagios. Am întrebat în stânga şi-n dreapta, am căutat pe net, apoi am sunat-o pe veterinară şi am primit confirmarea: e tusea de canisă. Veterinara noastră mi-a spus că  în zona noastră, această boală apăruse de abia de anul trecut şi cu o tulpină nouă, ceea ce o făcuse imună la tratamentul clasic. Când mi-a mai spus şi că avusese câteva cazuri mortale anul trecut, am îngheţat. Se numeş...
Citiți mai multe