Am fost martora unui incident trist / I witnessed a sad incident today

Romania is not prepared to offer help to big animals in need. I'm sure the Romanians will say that our country is not even prepared to offer help to human, so we cannot expect to help animals.

Today I witnessed a sad incident. On my way to the center of the town, I saw a horse lying down on one side of the road. He had blood over his body and my first guess was that he was the victim of a car accident. Four gypsy men were standing right next to him and I stopped to ask what happened? Apparently, the horse had a colic attack after he eat too much corn. One of the gypsy man told me that his friend just bought him from the local fair and on the way to his new home, the horse simply collapsed. The owner called his friends to guard the horse while he went looking for help. First he found a vet-nurse, quite famous among the people with less medical knowledge, but also well-known as an error-maker thought real vets. She made an incision on the horse neck, to relief the circulation of the thick blood and also gave him some medicine. I insisted that the horse needs specialized medical help and I offered to call for my vet, but the men told me that their friend had just went for his vet with a cab. I wait there to see if the vet will arrive. Meanwhile, the poor animal was trying desperately to get up, but totally useless.  After few minutes, the vet did arrived and administrated two shoots to the horse and then a transfusion. He said that the medicine the nurse gave him was a bad one. He wasn't a very friendly person, so I tried not to bother him. I only asked if the horse will be ok and he said yes. There was nothing else I could do, so I left. That happened somewhere at 4 p.m.

In the evening, at 8 p.m. I get a call from a friend of mine, fireman. He told me about the horse lying right next to the Firemen Station. I told him I know about that, but I was very surprised to hear that the poor animal is still there. The problem was that it began to snow and the owner and his friends went home, leaving the horse there, without even to stake him, just covered with a blanket. My friend told me that the firemen cannot lift the horse and place him somewhere safely, because they don't have anything that could help them doing that. All they can do is to guard him in case he will manage to stand up and take him inside the station. 

 I called the Police too, but they already knew about the horse. One of the policeman just went after a vet, to guide him where the horse is lying. I also called the local TV station because this kind of  story cannot pass so easily. I'll go too, to make sure that the owner will be punish by law for abandoned his animal.

In these cases, I always eel so mad that I live in a country that cannot offer any support to big animals in need. I pray to God to help me, to make my dream come true, so I can help animals. 

I will pray for the poor horse to survive the freezing night. May God help him.

România nu este pregătită să ofere ajutor în cazuri de urgenţă animalelor mari. Mulţi o să spună că România nu oferă ajutor nici măcar oamenilor, darmite animalelor.

Azi am fost martora unui episod trist. Mergând pe stradă, pe lângă malul Arieşului, la un moment dat am văzut un cal cazut pe marginea şoselei, cu sânge pe bot şi pe copite. Câţiva ţigani stăteau în jurul calului şi se uitau la el.

 Primul gând al meu e că animalul fusese victima unui accident de maşină. M-am dus imediat să văd care era starea lui. Am aflat că nu fusese nici un accident de maşină, calul tocmai fusesecumpărat din târg şi, în drum spre noua casă, la un moment dat, se prăbuşise pe jos. Ţiganii, vechi crescători de cai au aflat (nu am înţeles exact cum) că motivul era o colică urâtă, întâlnită la unii cai după consumul exagerat de boabe de porumb. Cică nu toţi caii fac această reacţie la porumb, doar unii, iar ei nu au ştiut că acest cal va reacţiona în acest fel. Fiindcă animalul era totuşi o investiţie nouă (ţiganul dăduse pe el 18 milioane vechi), proprietarul îşi chemă prietenii în ajutor, iar el fugise cu un taxi după ajutor medical. Primul pe care îl găsise însă a fost o tehniciană veterinară, celebră în cartierul nostru, căreia oamenii simpli îi oferă multă încredere şi îi spun chiar "dna doctor". Problema e că femeia, nefiind medic, de multe ori face greşeli. În cazul calului de azi, femeia îi făcuse o incizie care, după spusele ţiganilor, avea rolul de a uşura circulaţia sângelui "îngroşat" şi îi mai dăduse un medicament. Eu însă am insistat că trebuie să cheme un medic veterinar, ei mi-au spus că proprietarul fugise cu taxiul după acesta şi că din moment în moment trebuia să sosească. Am rămas să mă asigur că într-adevăr va veni medicul, dacă nu aveam de gând să apelez la toţi veterinarii pe care îi cunoşteam. Sărmanul căluţ, un exemplar foarte frumos, în vârstă de 5 ani, încerca mereu să se ridice de jos, dar nu reuşea.

Dar nu a fost nevoie, pentru că peste puţin timp a sosit medicul şi i-a dat două injecţii calului, apoi i-a pus o perfuzie. Când a auzit ce i-a făcut tehniciana, a dat din cap dezaprobator, zicând că tocmai ce nu trebuia i-ar fi dat animalului. Doctorul nu era o persoană prea prietenoasă şi vorbăreţă, eu însă l-am întrebat dacă se va face bine calul, iar el a zis că da. Când am văzut că nu mai aveam cum să ajut, i-am salutat, urându-le sănătate.

Asta se întâmpla în jurul orei 16.00. Seara însă, pe la ora 20.00, primesc un telefon de la un prieten pompier, care îmi spune de calul căzut pe jos. Zona în care căzuse se află chiar în spatele unităţii de pompieri, iar aceştia se pare că au văzut calul. Apucaseră să vorbească cu ţiganii, dar nu li s-a părut deloc normal că aceştia au plecat şi au lăsat sărmanul cal singur, pe marginea drumului, nepriponit. Pompierilor ţiganii le spuseseră că de fapt ei vroiau să ducă calul în tâtg, spre vânzare şi nicidecum invers, cum mi-au spus mie. Partea proastă e că a început să ningă, e foarte frig, iar calul are pe el doar o pătură. Pompierii nu au cum să-l ridice, nu au cum să-i vină în ajutor. Tot ce pot face e să-l păzească peste gard, ca în cazul în care se va ridica, să-l ţină şi să-l conducă spre casă. 

Acum când scriu aceste rânduri, este ora 23.21 şi între timp mai vorbesc şi la telefon cu prietenul de la pompieri. Se pare că starea calului s-a agravat, iar acesta geme. Între timp am sunat şi la Poliţie şi, uimitor,  poliţistul de serviciu mi-a spus că ştiu de cal, iar un coleg tocmai plecase după un veterinar. Eu le-am spus că nu mi se pare normal ca proprietarul calului să stea liniştit acasă, în timp ce pompierii îi veghează calul şi le-am dat adresa proprietarului. Urmează să vină cu toţii la faţa locului. Între timp am sunat şi la postul local al Pro Tv, pentru că acest caz nu poate fi atât de uşor trecut cu vederea.

Ei bine, în cazurile astea îmi vine să urlu de disperare că locuiesc într-o ţară ce nu are nici un serviciu profesionist de ajutorare a animalelor mari. E inuman ca un cal tânăr, frumos şi sănătos să nu poată fi ajutat în cazul unei colici şi pur şi simplu abandonat pe marginea drumului. Ţiganii păreau să se priceapă în creşterea cailor, păreau că îi îngrijora soarta acestuia, dar cum a început ninsoarea, au plecat acasă, abadonându-l în noapte. Ce o să se aleagă de sărmanul animal peste noapte, doar Dumnezeu va ştii. Eu una urmează să merg la faţa locului să vedem cum acţioneză autorităţile în acest caz.