Atitudinea oamenilor vizavi de animale - continuare

În loc de intro: Sunt foarte mulţi oameni pe lumea asta care cred că le ştiu pe toate şi acest lucru le dă dreptul să facă cum cred ei de cuviinţă. Sunt oameni instabili psihic sau emoţional, cu o obsesie patologică pentru detalii, care încearcă să-şi regăsească echilibrul într-o ocupaţie. Şi o fac cu mare pasiune, indiferent dacă asta înseamnă să facă rău altei fiinţe. Pentru ei acest lucru este singura satisfacţie pe care şi-o mai pot găsi într-o existenţă nefericită. 

Scena1: Peste un astfel de specimen am dat şi noi în urmă cu câteva săptămâni, când încă zăpada era la ea acasă. Am fost sesizaţi de o doamnă că un vecin pensionar a "instalat" laţuri în gardul viu din jurul blocului, cu scopul de a se prinde câinii în ele. Femeia zicea că o căţeluşă a murit acolo şi au găsit-o apoi aruncată la tomberon, iar alta a fost salvată de un tânăr care i-a desprins laţul din gât. Mersul normal în aceste cazuri ar fi ca cetăţenii să sesizeze poliţia, însă se pare că oamenilor le vine mai la îndemână să ne anunţe pe noi. Colega mea mea, Eva, a mers să vadă despre ce e vorba, apoi a anunţat poliţia şi, împreună cu aceştia, "ne-am deplasat la faţa locului" - dacă mi-e permis să împumut expresia stanadard a "organelor". Doar că Eva nu a mai ţinut minte zona şi până să recunoască blocul cu pricina, poliţiştii s-au grăbit să se întoarcă la sediu, fiind aproape de încheierea turei. Aşa că am rămas doar noi trei şi cu reclamanta la telefon, care ne-a ajutat să descoperim gardul cu pricina:

 

Laţurile au fost deja desfăcute, până am ajuns noi, de către o altă locatară, dar se pot vedea capetele de sârmă în zonele încercuite. Laţul era foarte "profesionist" gândit. În momentul în care animalul intra cu capul în el, în încercările lui de a se elibera, laţul i se strângea şi mai tare în jurul gâtului, până îl sugruma. Locatarii erau îngroziţi de ţipetele animalului, dar el, încântat, ieşea să-şi admire "opera", aruncând apoi, plin de mândrie, prada la container.

  

 

Femeia ne-a spus că după ce vecinii au desfăcut laţurile, obsedatul a trecut la otravirea animalelor. O căţelusă zăcea moartă la capătul unei străzi, dar nu i-am mai făcut poză pentru că era acoperită complet cu zăpadă îngheţată. Până la urmă, am făcut noi sesizarea către Poliţie, iar acum aşteptăm rezultatul.

Scena 2: Se întâmplă în România ...

 

 

Câini otrăviţi în Brăila

câini omorâţi cu bestialitate chiar în adăpostul primăriei

Pentru mai multe detalii, citiţi blogul Earthlinks sau direct articolul apărut în Adevărul de Râmnicu-Vâlcea. Pentru a proteja publicul cititor, autorii nu au publicat toate pozele. Însă ca să se vadă adevărata faţă a lumii/ţării în care trăim, oamenii trebuie să cunoască realitatea. Mai jos sunt pozele păstrate de redactori şi înaintate asociaţiilor pentru protecţia animalelor. 

 

  

  

  

Nu-i aşa că nu vă place să vedeţi astfel de poze??? Dar să le vedeţi în realitate? Dar să ştiţi că astfel de lucruri îngrozitoare se fac chiar de către cei plătiţi din banii noştri, adică cei angajaţi să aibă grijă de animalele din adăposturile primăriilor. Cum v-aţi simţi să vă vedeţi propriul vostru patruped în locul lor?

Scena3: "Mai mulţi localnici din oraşul Petrila au reclamat faptul că, în ultimele luni, zeci de câinii vagabonzi au fost schingiuiţi şi omorâţi în public sub ochii copiilor, fără ca nimeni să poată interveni. Primii care au reclamat agresiunile împotriva patrupedelor au fost şoferii de pe maxi taxi, care susţin că au văzut scene de groază chiar şi ziua în amiaza mare.

“De vreo două luni se întâmplă. Am văzut cu ochii mei cum a prins un câine şi i-au zdrobit capul cu o cărămidă. Este ceva de nedescris, cu atât mai mult cu cât totul se petrece ziua şi văd şi copiii din cartier”,spune Dumitru Drăguşin, unul dintre martori (...) - articolul apărut în publicaţia, Gazeta Văii, îl puteţi citi aici

Scena 4: Câini otrăviţi pe străzile din Suceava

Scena 5: Căprioară jupuită, găsită în mijlocul carosabilului, la CLuj, articol apărut pe City News

Şi mă opresc aici. Toate aceste materiale ne parvin nouă, asociaţiilor pentru protecţia animalelor din ţară, de la cetăţeni.

Dacă cineva mai are de gând să-mi comenteze că munca noastră pentru protecţia animalelor este un rahat, că noi suntem nebuni că ne pierdem timpul şi banii cu aşa ceva sau că OMUL, fiinţa supremă, este deranjat de comportamentul normal al unui câine, îi transmit de pe acum să se uite bine în oglindă, dar bine de tot, să vadă cât de plin de defecte este el, fiinţa supremă şi că aceste biete animale au ajuns în situaţia în care sunt numai şi numai din cauza lui. Aceste crime vor atârna greu la Judecata cea Mare şi nu doar asupra celor care le-au făcut, ci asupra celor care le-au ordonat şi a celor care încurajează colectarea câinilor de pe străzi, fără să-i intereseze ce se întâmplă cu ei odată ajunşi acolo. 

De aceea asociaţiile de protecţie a animalelor deranjează multă lume. Pentru că pun punctul pe i, arată cu degetul, scot la lumină "gunoiul" ascuns şi strigă în gura mare "vinovaţii".  Şi vom continua.