Ultimele noutăţi

Ştiu, am cam lipsit în ultima vreme. Şi multe s-au şi întâmplat, o sa fac un fel de rezumat al ultimelor întâmplări.

• Blackie - v-o mai amintiţi pe frumoasa negresă pe care am găsit-o vagabondând, în călduri, prin oraş? Ne-am dat seama că a fugit de acasă, am pus anunţuri, dar nimeni nu a revendicat-o. Între timp am purtat-o cu noi la Expo Transilvania, unde a făcut spectacol, la fiecare ieşire. Pe lângă faptul că ştie să zâmbească (da, da, nu râdeţi, îşi ridică buza de sus şi îşi arată dinţii), îmbrăţişează pe toată lumea. Ea a fost atracţia standului nostru. Frumoasă, prietenoasă foc, jucăuşă, toţi copiii au îndrăgit-o.

Sâmbăta asta a fost de câteva ori la un pas să fie adoptată. Prima dată a fost remarcată de un tânăr american, doar că el mai avea două femele şi urma să o dea pe una din ele (Rotweiller) că era prea rea cu cealaltă. Îi găsise un loc bun, însă doar peste o săptămână va pleca. A spus că ne va căuta. Apoi, 3 fetiţe, împreună cu mama lor, s-au aşezat pe jos lângă Blackie şi i s-au agăţat de gât. S-au îndrăgostit de ea şi nu s-au mai putut dezlipi. Mama lor le tot chema, dar ele tot trăgeau de timp să mai poată rămâne în preajma căţeluşei. Problema lor era că nu aveau încă gardul terminat la casă. Am rămas înţeleşi că vor veni în vizită la Turda şi noi o vom păstra pe Blackie. Au spus că o doresc şi pe Matilda. M-am bucurat foarte mult. Am simtit că fetiţele acelea, în special una dintre ele, era o altă Brînduşa mică, purtând în suflet o mare dragoste faţă de animale. La ele in familie era locul ideal pentru o căţeluşă ca Blackie.  Apoi, a apărut un băieţel de 12 ani, tare liniştit şi finuş, sensibil şi cu bun simt. Interesant că şi el a fost atras ca un magnet de Blackie. A cerut voie să o plimbe prin curtea Expo şi a spus că tatăl său va duce tratative cu o mătuşă să o ţină pe Blackie la ea în curte, iar ei să se ocupe de ea. Locuiau într-un apartament de bloc şi nu puteau duce acolo un câine de talia lui Blackie. Nu spun cât de pupată a fost şi de iubită de copii, de tineri, de bătrâni... cred că era în extraz. Dimineaţa când mergeam după ea la ţarc, mă primea cu mare bucurie, parcă mă aştepta. În maşină stătea foarte cuminte, fără să deranjeze şoferul. Ce mai, un câine ideal. 

  Duminică însă, în timp ce eu mă resimţeam după o criză urâtă de colecist, mă sună una dintre colege să-mi spună că Blackie a fost furată din ţarc de nişte ţigani. Nu mi-a venit să cred. Am început să plâng în hohote. "De ce tocmai Blackie? De ce ea?". Colegele au chemat Poliţia şi, după descrierile furnizate de martori, au pornit să o salveze. Surpriză însă, Blackie nu fusese furată, ci luată înapoi de către proprietari. Da, ei ştiau totul despre căţelusă, că obişnuia să rădă, că avea o operaţie la picior, că fugise de acasă. Este vorba despre o familie de ţigani ce au mai mulţi câini, toţi de rasă şi, aparent, toţi foarte bine îngriiţi. Tot ei au dus-o şi la medic, în Cluj, când a fost lovită de o maşină la picior. Au o firmă de fier vechi şi o duc chiar bine. Pe Blackie o cheamă, de fapt, Ada, iar colegele mele au spus că era fericită să se afle din nou în mijlocul familiei. Dar mereu venea sper ele, apoi mergea din nou la famila ei, parcă vrând să le mulţumească fetelor pentru lunile acestea în care a fost în grija noastră. E cu adevărat o căţelusă minunată. Se pare că Dumnezeu aşa a vrut ca ea să ajungă înapoi în familia ei. Noi oricum o vom mai vizita, pentru că ni s-a lipit rău de suflet.

• Într-una din ziele de weekend, la plecarea de la Expo, colegii mei au zărit o pisicuţă ce şedea sub maşina şoferului nostru. Au chemat-o, iar aceasta a venit imediat la ei. Era foarte blândă şi prietenoasă. Având în echipă doi studenţi la Medicină Veterinară, au dibuit-o imediat că era gravidă.Au luat-o şi au adus-o la Turda, cu scopul de a o steriliza şi apoi de ai găsi un cămin. Am ţinut-o la mine până a doua zi. Nu vă spun că imediat Freddy a fost lângă ea. El iubeşte la nebunie pisicile, noi credem că i se trage de la faptul că, pui fiind, a crescut alături de puii pisicuţei noastre din vremea aceea. Toată seara, până la culcare, a stat lângă ea şi a păzit-o. Interesant e că pisicuţa l-a acceptat imediat. Oricum e o pisicuţă extrem de blândă şi afectuoasă.

A doua zi, colega mea a dus-o la operaţie, apoi m-a sunat şi mi-a spus verdictul. Dacă nu am fi gasit-o noi, pisicuţa ar fi murit pt că avea un pui mort în uter, iar uterul era torsionat, rezultat al unei lovituri cu piciorul. Uau, cine poate să lovească cu piciorul o pisicuţă atât de blândă şi pe ce motiv? Draga de ea. Acum se află sub tratement şi, între timp, îi căutăm noi stăpâni. Merită să fie iubită şi îngrijită din toată inima.

• Încă o dată ne-am dat seama că Dumnezeu aşa le rânduieşte pe toate, inclusiv pentru animale, pentru ca acestea să ajungă pe mâini bune. Sâmbătă, după ce tocmai dădusem spre adopţie ultimul căţeluş, în curtea de la Expo Trasilvania, printre mulţimea de vizitatori, apăru din senin un căţeluş mic, negru. Interesant că a apărut aproape de standul nostru. Am ajuns la concluzia că cineva la aruncat pentru că ne-a văzut pe noi acolo. L-am luat imediat pentru că risca să fie călcat în picioarele oamenilor, iar colega noastră, voluntară din Ploieşti, i-a cumpărat un ham cu lesă. După câteva minute îşi face apariţia primul doritor. Ceva însă nu mi-a inspirat încredere la el. Era un tânăr aproape fără dinţi în gură. I-am spus că puiul se donează doar pe bază de contract, prin care el îşi asumă obligaţia să-i acorde toate tratamentele medicale corespunzătoare, constând în deparazitări, vaccinari, etc, la care tipul îmi spune foarte plin de el: "d-apoi doamnă, eu l ţin în curte şi-i dau de mâncare, nu-i destul?". Na, deci bine îl mirosisem. Descurajat de prea multele obligaţii pentru un câine, renunţă. După câtva timp, colega noastră ploieşteancă apare însoţită de un domn şi o domnişoară. Tipul era britanic, locuia în Cluj, venise la Expo pt concursul de câini, iar când îl văzuse pe micuţ în braşele colegei noastre, l-a dorit imediat. Am intocmit contractul imediat, domnul ne-a promis că o să-l ducă imediat la veterinar şi ne-a invitat în casa sa cu piscină. Aşa că, micuţul abandonat a ajuns cum nu se poate mai bine, prin mijlocirea noastră sau mai bine zis a Domnului.

• Vinerea trecută plecasem de acasă cu intenţia să fac piaţa, în centrul oraşului. Pe drum însă am zărit un căţel tânăr, care şedea pe trotuar într-o poziţie cam ciudată. Am intrat într-un magazin alimentar şi i-am luat 300 gr de parizer, apoi i le-am dus micuţului. Le-a suflat imediat. Apoi a încercat să se ridice, dar se bălăbănea pe picioare. Mi-am dat seama că fusese lovit. Am chemat imediat un taxi şi l-am dus la veterinar. Da, se pare că fusese lovit. De o maşină sau de un om, nu se ştie exact. A primit două injecţii, apoi doctoriţa i-a scris un tratament cu antibiotic şi alte celea. L-am dus la ţarc, alături de ai noştri. Din păcate încă nu am apucat să-i fac o poză. Este un dulce, iar acum, după câteva zile de tratament, umblă şi latră ca şi când nu ar fi avut nimic.

Astea sunt, pe scurt, o parte din ultimele întâmplări. Voi mai reveni zilele următoare.